ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra plângerii penale

de față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

La data de 17 ianuarie 2007, petentul T.I. a

formulat plângere împotriva numitului S.M., pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 290 C. pen., art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990

și împotriva numiților F.C. și D.A.R., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 246 C. pen.

În motivarea

plângerii petentul T.I. a precizat că numitul S.M., deținător a 50% din părțile

sociale ale SC E.R. Rovinari SRL, prin intermediul SC A.T.V. SRL, la care era

asociat unic, înainte de a ceda părțile sociale către D.M., la data de 31

martie 2004 a sustras suma de 2.500.000.000 Rol din contul deschis la B.C.R., sucursala județeană Gorj, considerată aport propriu, deși nu ar fi contribuit cu vreo

sumă de bani de la data de 13 iunie 2003 când a devenit asociat, iar în data de

12 decembrie 2003 cu complicitatea funcționarilor aceleiași unități bancare (în

sensul că nu au verificat existența sumei solicitate) a încheiat un act

adițional la contractul de credit, prin care a scos de sub garanție imobilul

proprietatea sa și bunurile aparținând firmei sale, instituind garanție asupra

mijloacelor fixe, clădirilor și terenurilor aparținând SC E.R. Rovinari SRL.

Totodată, petentul a

susținut că semnătura sa executată pe procesul verbal din 01 decembrie 2003 și

adresa datată 30 martie 2004 nu îi aparține.

Cu privire la

reprezentanții B.C.R., sucursala județeană Gorj, petentul a precizat că la

solicitarea numitului S.M., au acceptat radierea garanțiilor constituite asupra

utilajelor scoase de sub ipotecă, a apartamentului proprietatea lui S.M.,

rămânând/constituindu-se garanțiile asupra apartamentului proprietatea lui T.I.,

terenului în suprafață de 26.456 mp, două hale de producție situate în Rovinari

și a altor utilaje aparținând SC E.R. Rovinari SRL.

Prin rezoluția nr. 472/P/2009

din data de 04 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10

lit. a) și d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de S.M., pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 272 alin. (1)

pct. 2 din Legea nr. 30/1990 modificată și față de F.C., D.A.R., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Soluția a fost

contestată de petentul T.I., în termen legal, în baza art. 278 C. proc. pen.

Prin Rezoluția din 28

decembrie 2010 dată de Procurorul șef Secție urmărire penală și criminalistică

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a

respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul T.I. împotriva soluției

dispusă în dosarul nr. 472/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică.

În motivare s-a

reținut că retragerea aportului personal la capitalul social al SC E.R. Rovinari

SRL de către S.M., precum și a garanțiilor bancare este consecința firească a

retragerii sale din societate, că din actele premergătoare începerii urmăririi

penale rezultă că acesta a depus în bancă suma a cărei restituire a

solicitat-o, iar înainte de restituire funcționarii băncii au verificat

existența acesteia și balanța 2004 (cont 455), unde se regăsește suma de 1.521.704.800,14

Rol.

S-a mai reținut că,

din actele premergătoare începerii urmăririi penale nu rezultă indicii privind

săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată de către S.M.

Pe de altă parte,

chiar dacă în sarcina numitului S.M. s-ar reține săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 290 C. pen., având în vedere că fapta s-ar fi săvârșit în anul 2003,

respectiv 2004, nu ar mai putea fi angajată răspunderea penală a acestuia,

întrucât potrivit dispozițiilor art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a

intervenit prescripția.

În ceea ce privește

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., nu se poate reține că funcționarii

bancari F.C. și D.A.R. nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu sau că

le-ar fi îndeplinit în mod defectuos, provocând o vătămare a intereselor legale

ale petentului cu ocazia soluționării cererii formulată de numitul S.M. prin

care solicita restituirea aportului personal la capitalul SC E.R. Rovinari SRL,

precum și a celei de înlocuire și de scoatere a garanțiilor bancare.

Împotriva rezoluției

de netrimitere în judecată a formulat plângere petentul T.I., în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., criticând-o, în esență, pentru că, în mod greșit s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimatul S.M., motivat de faptul că din

actele premergătoare nu rezultă indicii privind săvârșirea infracțiunii de fals

în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. în condițiile

în care, deși a solicitat administrarea unor probe care să ateste săvârșirea

acestei fapte de către intimat, acestea nu au fost administrate.

A mai arătat petentul

că procurorul nu a făcut cercetări complete în ceea ce privește fondul cauzei,

în sensul că la dosar nu există nici un probatoriu din care să rezulte că

înscrisurile folosite de făptuitor nu sunt false.

A mai arătat petentul

că procurorul nu a constatat că înscrisurile falsificate și folosite de către

făptuitor nu poartă nici un element de identificare (număr de

înregistrare-ieșite al societății emitente, data de emitere, etc.) și nu a

efectuat cercetări cu privire la cele trei ștampile folosite în modalitatea

arătată în plângerea formulată.

A solicitat admiterea

plângerii, desființarea rezoluției nr. 472/P/2010 și a rezoluției nr. 10577/4655/II-2/2010

și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale sub

aspectul infracțiunilor reclamate.

Plângerea este

fondată.

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport de susținerile petentului T.I., de dispozițiile

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. și de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., judecătorul,

soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi

prezentate.

Raportat la

dispozițiile legale menționate, procedând la verificarea rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale atacate constată că, în cauză sunt indicii temeinice

că s-au săvârșit faptele penale reclamate de petentul T.I.

Conform art. 68

1

C. proc. pen., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză

rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte

premergătoare sau acte de urmărire penală, a săvârșit fapta.

În speță, prin

Rezoluția din 4 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică dată de procuror în

dosarul nr. 472/P/2009, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) și d) C.

proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.M. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.290 C. pen., art. 272

alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, modificată.

Temeiul legal invocat

de procuror, art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., atestă

împrejurarea că fapta nu există, în cazul prevăzut de art. 290 C. pen. și că

faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, în cazul

prevăzut de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 [fost art. 266 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 în vigoare până la data de 17 noiembrie 2004].

Într-adevăr pentru a

exista o infracțiune trebuie săvârșită cu vinovăție o faptă care este prevăzută

de legea penală și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Aceasta înseamnă, în

primul rând, să existe o faptă, în sensul că a fost săvârșită în realitate o

acțiune sau inacțiune de către o persoană care răspunde din punct de vedere

penal, această faptă întrunește trăsăturile esențiale ale infracțiunii, precum

și elementele constitutive ale textului incriminator.

Ca urmare, o faptă nu

constituie infracțiune imputabilă unei persoane determinate atunci când aceste

condiții nu sunt îndeplinite.

Fără faptă nu există

infracțiune, iar fără infracțiune nu există temei pentru exercitarea unei

acțiuni penale.

Raportat la aceste

considerații de ordin teoretic se constată, din rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale și din conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză, că

nu s-au efectuat cercetări complete în legătură cu aspectele reclamate de

petent sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate de acesta cu referire

la făptuitorul S.M.

Astfel, petentul T.I.

a sesizat organelor competente, în esență, faptul că S.M., în calitate de

asociat al SC E.R. Rovinari SRL, folosindu-se de înscrisuri falsificate, a

retras de la B.C.R., sucursala județeană Gorj, (unde F.C. era director adjunct,

iar D.A.R. director executiv) sumele de 400.000.000 ROL și 1.500.000.000 ROL

din contul societății, reprezentând aport personal, fără a avea aprobarea

adunării generale.

De asemenea, S.M.,

contrafăcând semnătura persoanei vătămate T.I., a încheiat acte adiționale prin

care au fost radiate garanțiile constituite asupra bunurile ce îi aparțineau

sau aparțineau firmelor la care acesta era asociat.

În rezoluția atacată

s-a reținut că, petentul a contestat faptul că semnăturile executate pe adresa

înaintată băncii în luna martie 2004 și pe procesul verbal datat 01 decembrie

2003 îi aparțin dar că, în declarația dată în prezența procurorului, referitor

la intervalul de timp scurs între data înscrisă pe adresă și procesul verbal și

data formulării plângerii acesta a menționat că a luat cunoștință de situația

economico-financiară a firmei, abia cu ocazia desfășurării proceselor de

faliment intentate firmei SC E.R. Rovinari SRL

În aceste condiții,

procurorul a reținut că toată activitatea firmei a fost coordonată de petent și

că cei doi asociați aveau puteri depline, cu specimen de semnătură în bancă, fapt

ce denotă că oricare dintre ei putea efectua operațiuni bancare.

Mai mult, se reține

că susținerile petentului în legătură cu existența a trei ștampile (care însă

aveau destinații a fi aplicate, fiecare dintre ele, pe anumite documente) nu au

fost confirmate și de S.M.

În raport de faptul

că S.M. a recunoscut că existau trei ștampile dar că numai ștampila nr. 3 avea

specimen în bancă, procurorul trebuia să administreze și alte probe care să

lămurească conținutul contradictoriu al declarațiilor persoanelor ascultate

(făptuitor și persoană vătămată).

Petentului, în

calitate de persoană vătămată, i s-au relevat depuneri de semnături din

diferite poziții, care deși se aflau la dosar, nu au fost analizate cu referire

la aspectul învederat de petent, iar în rezoluția atacată nu face vorbire

despre acestea.

Consemnarea

procurorului (fila 3 verso rezoluție din 4 iunie 2010) potrivit căreia

„persoana vătămată nu a adus probe în sprijinul acuzațiilor pe care le-a

formulat față de S.M.” contrazice conținutul dispozițiilor art. 62 C. pen.

referitoare la lămurirea cauzei prin probe.

În vederea aflării

adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să

lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, sarcina administrării

probelor în procesul penal revenind organului de urmărire penală și instanței

de judecată.

Deși petentul a

învederat că nu a cunoscut împrejurarea că S.M. și-a retras aportul personal

din capitalul social și că a înlocuit garanțiile bancare prin împrumutul

acordat SC A.K.R. SRL (devenită SC E.R. Rovinari SA), acest aspect nu a fost

aprofundat în cursul cercetării prin administrarea unor probe concludente, care

să lămurească susținerile petentului.

S-a apreciat că în

perioada de 4 ani de la săvârșirea faptelor pretins săvârșire de intimați,

petentul a manifestat o poziție pur pasivă, însă nu s-a verificat cauza

așa-zisei pasivități în contextul declarațiilor și a conținutului plângerii

formulate de acesta.

Deși în rezoluție se

inserează faptul că „neclară rămâne inactivitatea lui T.I. timp de aproximativ

4 ani” și că „argumentele sale privind momentul când a luat cunoștință despre

acțiunile întreprinse de S.M. sunt superflue”, aceste argumente nu au fost

analizate, eventual înlăturate motivat cu referire expresă, clară la actele

premergătoare efectuate în cauză.

În contextul celor

arătate în cele ce preced, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8)

lit. b) C. proc. pen., urmează a admite plângerea formulată de petent, a

desființa rezoluția atacată numai în ceea ce privește faptele reclamate cu

referire la făptuitorul S.M. și a trimite cauza procurorului în vederea

începerii urmăririi penale, ocazie cu care vor fi verificate și analizate

susținerile petentului referitoare la următoarele împrejurări:

- dacă înscrisurile

folosite de făptuitor sunt false;

- verificarea

probelor de scris prelevate de la petent și incidența lor în contextul actelor

premergătoare efectuate în cauză cu referire la susținerile petentului;

- dacă înscrisurile

pretins falsificate și folosite de făptuitor poartă elementele de identificare

menționate de petent; în caz contrar se vor analiza consecințele lipsei

acestora în contextul susținerilor petentului;

- dacă există o

cerere oficială adresată B.C.R. Gorj formulată de SC E.R. Rovinari, cu referire

la documentele indicate de petent;

- se va analiza

documentul utilizat de făptuitor pentru ridicarea ipotecii asupra

apartamentului indicat de petent, document care potrivit susținerilor

petentului poartă ștampila ovală cu nr. 1;

- se va verifica

existența și destinația celor trei ștampile indicate de petent, precum și

consecința folosirii acestora;

- contextul în care

făptuitorul a ridicat suma de bani din contul societății mai mari decât sumele

depuse de acesta ca aport personal așa cum susține petentul.

Pentru efectuarea

verificărilor sus-arătate se vor asculta făptuitorul S.M., petentul persoană

vătămată T.I.; se va proceda la confruntarea acestora, dacă se va impune, se

vor analiza probele de scris relevate de la petent, în contextul reclamat, se

vor asculta în calitate de martori numiții F.C. și D.A.R.; se va administra

orice altă probă a cărei necesitate va rezulta din efectuarea actelor

premergătoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite

plângerea formulată de petentul T.I. împotriva rezoluției nr. 472/P/2009 din 4

iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție, Secția

de Urmărire Penală și Criminalistică,

Desființează

rezoluția atacată numai cu privire la intimatul S.M.

Trimite

cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție, Secția de

Urmărire Penală și Criminalistică, în vederea începerii urmăririi penale

împotriva intimatului S.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de

art. 290 C. pen. și de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Menține

celelalte dispoziții ale rezoluției atacate.

Obligă

petentul la plata sumei de 1240 lei cheltuieli judiciare către intimata D.A.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 14 iulie 2011.