ÎCCJ, Decizia nr. 218/2011

Ședința publică de la 28 martie 2011 Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 993 din 9 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 4830/95/2009 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.I. împotriva ordonanței nr. 5/P/2007 din 2 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Craiova – Biroul Teritorial Târgu Jiu și s-a menținut ordonanța atacată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin plângerea din 17 ianuarie2007 adresată Direcției Naționale Anticorupție - Biroul Teritorial Târgu-Jiu, persoana vătămată T.I.

a solicitat efectuarea de cercetări față de S.M., B.I., B.A. și reprezentanții Băncii Comerciale Române, Sucursala Gorj, arătând că: - S.M., deținător a 50% din părțile sociale ale SC E.R. Rovinari SRL, prin intermediul SC A. SRL la care era asociat unic, înainte de a ceda părțile sociale către D.M. la 31 martie 2004, a retras suma de 2.500.000.000 ROL din contul deschis la B.C.R., sucursala județeană Gorj, considerată aport propriu, deși nu a contribuit cu vreo sumă de bani de la data de 13 iunie 2003 când a devenit asociat, iar în data de 12 decembrie 2003, cu complicitatea funcționarilor aceleiași unități bancare, a încheiat un act adițional la contractul de credit prin care și-a scos de sub garanție imobilul proprietatea sa și bunurile aparținând firmei sale, introducând sub garanție mijloacele fixe, clădirile și terenurile aparținând SC E.R.

Rovinari SRL; - reprezentanții B.C.R., sucursala județeană Gorj, după deschiderea procedurii de faliment nu au trecut la recuperarea creditului din sumele disponibile în cont sau din executarea bunurilor aparținând societății, ci l-au notificat că în data de 25 ianuarie 2007 îi vor scoate apartamentul proprietatea sa la licitație; - S.M., deținător a 50% din părțile sociale ale SC E.R. Rovinari SRL, prin intermediul SC A. SRL la care era asociat unic, înainte de a ceda părțile sociale către D.M.

la 31 martie 2004, a retras suma de 2.500.000.000 ROL din contul deschis la B.C.R, sucursala județeană Gorj, considerată aport propriu, deși nu a contribuit cu vreo sumă de bani de la data de 13 iunie 2003 când a devenit asociat, iar în data de 12 decembrie 2003, cu complicitatea funcționarilor aceleiași unități bancare, a încheiat un act adițional la contractul de credit prin care și-a scos de sub garanție imobilul proprietatea sa și bunurile aparținând firmei sale, introducând sub garanție mijloacele fixe, clădirile și terenurile aparținând SC E.R. Rovinari SRL; - reprezentanții B.C.R., sucursala județeană Gorj, după deschiderea procedurii de faliment nu au trecut la recuperarea creditului din sumele disponibile în cont sau din executarea bunurilor aparținând societății, ci l-au notificat că în data de 25 ianuarie2007 îi vor scoate apartamentul proprietatea sa la licitație; - B.A., asociat în cadrul SC C.E.

SRL Târgu-Jiu, desemnată administrator/lichidator judiciar în dosarul de faliment înregistrat la Tribunalul Gorj urmare cererii introduse de SC E.R. SA București, a contactat mai mulți creditori ai SC E.R. Rovinari SA, determinându-i să ceară intrarea societății debitoare în faliment, chiar dacă prin deciziile Curții de Apel Craiova date în recurs au fost respinse cererile introduse de unii creditori (SC E.R. SA București, SC T.P.S.U.T. SA Rovinari, SC R.M.T. SRL Târgu-Jiu, SC C.R. SRL Bumbești Pitic), creanțele fiind achitate chiar dacă nu toate erau certe lichide și exigibile, reușind să obțină deschiderea procedurii falimentului pe baza cererii introduse de SC E.D.F.P.T. SA Galați, față de care nu înregistra datorii, fapt constatat de expertiza contabilă întocmită într-un dosar penal.

De asemenea, B.A. a permis lui B.I. să efectueze compensări reciproce între SC E.R. Rovinari SA și SC M.T.G. SRL București, la ambele având calitatea de asociat, să înstrăineze bunuri din patrimoniul societății debitoare ulterior deschiderii procedurii falimentului din data de 01 martie 2006 și a facilitat închirierea către societatea din București a unui spațiu de producție la un preț derizoriu; - B.I., după ce a devenit asociat majoritar deținând 60% din părțile sociale ale SC E.R. Rovinari SA, de la sfârșitul anului 2005 a impus ca toate aprovizionările cu materiale cât și livrările efectuate sau lucrările prestate să se realizeze prin intermediul SC M.T.G. SRL București, transferând astfel profitul către firma din București la care deținea calitatea de asociat și administrator, contribuind astfel la prejudicierea SC E.R.

Rovinari SRL. Cu ocazia audierii, persoana vătămată T.I. a prezentat detaliat faptele sesizate și, în completarea acuzațiilor aduse lichidatorului judiciar B.A., a menționat că aceasta a pretins de la administratorul SC B.T. SRL - R.L. suma de 50.000 euro pentru a-i facilita achiziționarea unui utilaj SNG, fapt despre care a luat cunoștință de la fostul asociat al acesteia C.M. Plângerea penală formulată de petent a fost soluționată prin ordonanța nr. 5/P/2007 din 02 aprilie 2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Biroul Teritorial Târgu Jiu, în sensul că s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de B.A. pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 C. pen.

raportat la art. 6 din Legea 78/2000 și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; S.M. și B.I.N. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 11 din Legea nr. 78/2000, întrucât din actele premergătoare efectuate rezultă că faptele nu există; totodată, s-a disjuns cauza și s-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru efectuarea de cercetări față de S.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și față de F.C. și D.A.R. sub aspectul săvârșirii acțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.; Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu pentru cercetări față de B.A.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. și B.I.N. pentru infracțiunile prevăzute de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Plângerea împotriva acestei ordonanțe, formulate în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată prin ordonanța nr. 243/II/2/2009 din 5 mai 2009 a procurorului șef al Biroului Teritorial Târgu Jiu din cadrul Serviciului Teritorial Craiova al Direcției Naționale Anticorupție. În temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat, în termen legal, plângere împotriva ordonanței nr. 5/P/2007 din 2 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Craiova – Biroul Teritorial Târgu Jiu, plângere care a fost respinsă, ca nefondată prin sentința nr. 993 din 9 iunie 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prima instanță a apreciat că prin ordonanța atacată procurorul s-a pronunțat doar asupra faptelor de corupție reclamate prin plângerea penală formulată de petent, urmând ca pentru restul faptelor descrise să se pronunțe alte unități de parchet către care a fost direcționată plângerea, după disjungerile dispuse prin aceeași ordonanță. De asemenea, prima instanță a constatat că procurorul a apreciat în mod corect că nu există indicii în sensul că intimata B.A., în calitate de administrator/lichidator judiciar, cu ocazia organizării de licitații privind vânzarea unor utilaje aparținând SC E.R. Rovinari SRL, la datele de 17 și 24 noiembrie 2006, a pretins și primit sume de bani pentru a nu anula licitația și nici nu a intermediat sau înlesnit efectuarea unor operațiuni comerciale de către această societate în scopul obținerii de foloase necuvenite.

Totodată, actele premergătoare nu au confirmat nici susținerile petentului în sensul că B.A. a pretins suma de 50.000 Euro de la administratorul SC B.T. SRL - R.L. sau al SC D.P.I. SRL Bacău pentru a facilita achiziționarea unui utilaj sau pentru a nu anula licitația. De asemenea, din declarația martorului P.V. - administrator al SC D.P.I. SRL. Bacău a reieșit că intimatul B.I. i-a solicitat suma de 60.000 Euro, susținând că acționările electrice de la motoarele utilajului sunt proprietatea firmei sale M.G. SRL, însă martorul nu a fost de acord cu aceste pretenții, întrucât suma oferită la licitație a fost pentru utilajul complet și funcțional. Prima instanță a mai constatat că soluția dispusă de procuror față de S.M.

și B.I.N. pentru complicitate la infracțiunea asimilată infracțiunilor de corupție, prevăzută de art. 26 raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu se impune a fi modificată, deoarece din actele premergătoare nu a rezultat că acești intimați au ajutat lichidatorul judiciar să intermedieze sau să înlesnească efectuarea unor operații comerciale de către SC E.R. Rovinari SRL., în scopul obținerii de foloase necuvenite. Împotriva sentinței de respingere a plângerii, petentul T.I. a declarat recurs. Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: La data de 13 iunie 2003, SC A. SRL Târgu Jiu a cumpărat prin licitație de la SC E.R.

SA București activul Sucursalei UPSSRAE Rovinari, ulterior societatea schimbându-și denumirea în E.R. Rovinari S.R.L., asociați fiind S.M. și T.I., fiecare deținând câte 50% din părțile sociale. Pentru achitarea prețului, SC A. SRL. a contractat de la B.C.R., sucursala județeană Gorj, un credit de 4.950.000.000 ROL în baza contractului nr. 320 din 09 iulie 2003, garanțiile constituite pentru acordarea creditului constând în ipotecă asupra unui apartament cu 3 camere situat în Târgu Jiu, ipotecă asupra unui apartament cu 4 camere situat în Târgu Jiu și gaj fără deposedare asupra unor utilaje din industria lemnului aparținând altor societăți deținute de S.M. (Maestro, Python, Centrul de afaceri Oltenia).

Ulterior, la solicitarea asociatului S.M., au fost radiate garanțiile constituite asupra utilajelor (actul adițional din 12 decembrie 2003 la contractul de credit) și a fost scos de sub ipotecă apartamentul proprietatea acestuia, rămânând sau constituindu-se garanții noi asupra apartamentului proprietatea asociatului T.I., terenului în suprafață de 26.456 mp și a două hale producție situate în Rovinari, precum și asupra altor utilaje aparținând SC E.R. Rovinari SRL, așa cum rezultă din adresa societății transmisă către bancă înregistrată sub nr. 9635 din 30 martie 2004. Deși adresa menționată cât și procesul-verbal din 01 decembrie 2003, pe baza cărora au fost modificate garanțiile, prezintă semnătura asociatului T.I., acesta a contestat autenticitatea lor, precizând că nu a avut cunoștință de aceste înscrisuri, iar actele adiționale la contractul de credit au fost semnate de către S.M., fără a exista aprobarea adunării asociațiilor.

La datele de 04 august 2003 și 03 februarie 2004, la solicitarea asociatului S.M., B.C.R., sucursala județeană Gorj, a aprobat virarea sumelor de 400.000.000 ROL și 1.500.000.000 ROL din contul societății în contul personal, reprezentând retragere aport personal. Referitor la aceste retrageri, T.I. a susținut că aportul personal a fost justificat probabil cu depuneri din perioada anterioară cumpărării activului fostei sucursale UPSSRAE Rovinari, iar cu privire la înscrisul intitulat „declarație" pe care l-a anexat la plângere, din conținutul căruia rezultă documentele ce justifică depunerea aportului personal, a precizat că doar l-a semnat în cursul anului 2004, când S.M. deținea funcția de Prefect al Județului Gorj, la solicitarea acestuia, fiindu-i necesară la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj.

În cursul lunii martie 2004, S.M. a cedat părțile sociale deținute la SC E.R. Rovinari SRL noului asociat D.M., care a preluat și funcția de administrator al societății. În luna aprilie 2005, acesta a cesionat părțile sociale către B.I.N. care, după ce a preluat și 10% din părțile sociale deținute de T.I., în schimbul promisiunii că va scoate apartamentul proprietatea acestuia de sub ipotecă, a devenit asociat majoritar al societății. Din declarația petentului T.I. a rezultat că scopul asociatului B.I.N. a fost acela de a transfera profitul realizat de SC E.R. Rovinari SRL. către SC M.T.G. SRL București unde acesta era asociat și administrator. Astfel, întreaga aprovizionare cu materiale a societății s-a realizat prin intermediul firmei din București, cu practicarea unor adaosuri foarte mari, ceea ce a dus la acumularea unei datorii către această societate de peste 12.000.000.000 ROL în circa 8 luni de zile.

În sprijinul celor susținute, petentul a depus la dosar documente ce reflectă adaosurile practicate la materialele furnizate către societatea din Rovinari. Tot din declarația petentului a mai rezultat că produsele executate erau comercializate prin intermediul SC M.T.G. SRL, B.I. impunând prețurile de facturare care de cele mai multe ori erau mai mici decât costurile de fabricație, iar în perioada octombrie 2005 - ianuarie 2006, SC E.R. Rovinari S.R.L. a executat ansamble pentru un beneficiar extern, însă contravaloarea a fost încasată de societatea din București. Pentru a deține controlul asupra sumelor încasate de SC E.R. Rovinari SRL., B.I.N. a înființat în mod fictiv un punct de lucru în București, la adresa domiciliului său și a deschis un nou cont la B.C.R.

- Agenția Iancului, dispunând ca pe facturile emise să fie trecut noul cont. De asemenea, B.I.N. a impus înlocuirea programului informatic de evidență contabilă ASCCON utilizat de firmele din Gorj, pentru care societatea plătea lunar suma de 6.000.000 ROL, cu un alt program realizat de o rudă a sa pe nume I., plătindu-i lunar suma de 15.000.000 ROL în condițiile în care noul program nu era mai performant și a creat numeroase probleme în ținerea evidenței contabile. În scopul preluării societății la un preț diminuat, acesta a refuzat înregistrarea valorii reale a bunurilor rezultate din raportul de expertiză și evaluare întocmit de SC I.T.P.C. SRL București în luna august 2005, dând dispoziție contabilului șef D.E.

să amâne operarea în actele contabile a noii valori conform deciziei nr. 107 din 21 noiembrie 2005 precum și depunerea declarației la Primăria Orașului Rovinari. Referitor la falimentul SC E.R. Rovinari SRL. și activitatea lichidatorului judiciar B.A., din actele premergătoare efectuate procurorul a constatat următoarele: În cursul anului 2005, SC E.R. SA București, prin lichidatorul judiciar SC P.W.C.M.C. SRL București, SC T.P.S.U.T. Rovinari SA, SC R.T. SRL Târgu Jiu și SC C.R. SRL Bumbești Pitic au formulat cereri privind deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului debitorului SC E.R. Rovinari SRL., însă acestea au fost respinse de Tribunalul Gorj sau Curtea de Apel Craiova, în recurs, după ce debitoarea a achitat creanțele.

La dosarul de faliment înregistrat sub nr. 14/F/2005 a fost depusă la data de 31 ianuarie2006 și cererea formulată de SC E.D.F.P.T. SA Galați având același obiect, cerere care a fost admisă de Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 172 din 01 martie 2006 dispunându-se deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului debitoarei SC E.R. Rovinari SRL., fiind numit administrator judiciar SC C.E. SA Târgu Jiu. Prin sentința nr. 917 din 15 noiembrie 2006 a Tribunalului Gorj, s-a dispus respingerea cererilor debitoarei SC E.R. Rovinari SRL. și creditoarei SC M.G. SRL privind aprobarea planurilor de reorganizare, începerea procedurii falimentului, dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al debitorului, fiind desemnat lichidator SC C.E.

SA. În cadrul firmei de lichidare, activitățile de administrare judiciară/lichidare au fost îndeplinite de asociatul B.A. care, ulterior adoptării O.U.G. nr. 86 din 08 noiembrie 2006 și divizării SC C.E. SA, a devenit asociat la SP T. SPRL, preluând o parte a portofoliului, inclusiv lichidarea SC E.R. Rovinari SRL. După deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, însă înainte de începerea procedurii falimentului și ridicarea dreptului de administrare al debitorului, B.I. a procedat la compensarea unor datorii reciproce ale SC E.R. Rovinari SRL. și SC M.G. SRL, la dosar fiind depuse ordinele de compensare seria B nr. 5954443 din 03 aprilie 2006 pentru suma de 94.069,56 RON, nr. 5954445 din 20 aprilie 2006 pentru suma de 79.397,43 RON și nr. 5954467 din 24 mai 2006 pentru suma de 91.769,2 RON.

Potrivit dispozițiilor legale în vigoare în perioada efectuării compensațiilor, deschiderea procedurii de insolvență nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa (art. 54 din Legea nr. 64/1995 respectiv art. 52 din Legea nr. 85/2006). După pronunțarea hotărârii de intrare în faliment, SC E.R. Rovinari SRL. a organizat licitații privind vânzarea unor utilaje la datele de 17 și 24 noiembrie 2006, care ulterior au fost aprobate de adunarea creditorilor și judecătorul sindic. Cu privire la aceste operațiuni de compensare și vânzări, petentul T.I. a susținut că au fost efectuate de B.I. cu acordul și sprijinul interesat al lichidatorului judiciar.

Tot din declarația petentului a rezultat că B.A. a pretins suma de 50.000 Euro de la administratorul SC B.T. SRL - R.L. pentru a-i facilita achiziționarea unui utilaj S.N.G. la data de 17 noiembrie 2006, fapt ce l-a aflat de la fostul asociat al acesteia C.M. Cu ocazia audierii, martorul C.M. a declarat că din discuțiile cu administratorul SC D.P.I. SRL Bacău (și nu administratorul SC B.T. SRL indicat în mod eronat) a înțeles că, deși acesta a adjudecat la licitație un strung, B.A. i-a solicitat încă 50.000 Euro pentru a nu anula licitația. Din declarația martorului P.V. - administrator al SC D.P.I. SRL. Bacău a rezultat că la licitația din 24 noiembrie 2006 a adjudecat un utilaj strung carusel tip SEM 63-100, însă ulterior a fost înștiințat de lichidatorul judiciar B.A.

că nu poate fi încheiat contractul până nu se validează licitația prin hotărâre judecătorească, întrucât societatea intrase în faliment. Un alt motiv invocat de lichidator a fost acela că B.I. a solicitat suma de 60.000 Euro, susținând că acționările electrice de la motoarele utilajului sunt proprietatea firmei sale M.G. SRL, însă nu a fost de acord cu aceste pretenții, întrucât suma oferită la licitație a fost pentru utilajul complet și funcțional. Pe de altă parte, Înalta Curte mai constată că procurorii au efectuat cercetări doar în legătură cu faptele de corupție sesizate de petent prin plângerea penală, iar pentru celelalte fapte sesizate cauza a fost disjunsă și s-a declinat competența în favoarea: Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru cercetări față de S.M., în prezent deputat în Parlamentul României, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen.

și art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, față de F.C., fost director adjunct al B.C.R. - Sucursala Județeană Gorj și D.A.R., director executiv al aceleiași instituții bancare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. în legătură cu retragerea de către S.M. a unor sume de bani din contul deschis la această unitate bancară, fără aprobarea adunării generale a asociaților SC E.R. Rovinari SRL prin folosirea unor înscrisuri falsificate, contrafăcând semnătura persoanei vătămate T.I., precum și încheierea unor acte adiționale prin care au fost radiate garanțiile constituite asupra bunurilor aparținând numitului S.M. sau firmelor la care acesta era asociat; Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu pentru cercetări față de B.A.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. în legătură cu îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor ce-i reveneau în calitate de administrator judiciar/lichidator al SC E.R. Rovinari S.R.L. prin care au fost vătămate interesele legale ale asociatului T.I.; B.I.N. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 referitoare la operațiunile comerciale desfășurate în calitate de administrator al SC E.R. Rovinari SRL. în folos propriu și pentru a favoriza SC M.G. SRL București la care deținea calitatea de asociat, precum și în legătură cu înstrăinarea unei părți din activele societății debitoare.

Înalta Curte constată, de asemenea, că în cauză nu există indicii în sensul că intimata B.A. ar fi pretins și primit sume de bani pentru a anula licitația privind vânzarea unor utilaje aparținând SC E.R. Rovinari SRL. De asemenea nu se poate reține ca aceasta ar fi intermediat sau înlesnit efectuarea unor operațiuni comerciale în scopul obținerii de foloase necuvenite și nici că ar fi pretins suma de 50 000 Euro pentru a facilita achiziționarea unui utilaj sau pentru a nu anula licitația, având în vedere declarația martorului P.V. din care rezultă că intimatul B.I. i-a solicitat suma de 60 000 de Euro pentru contravaloarea acționărilor electrice de la motoarele utilajului, proprietatea firmei sale, însă martorul nu a fost de acord cu aceste pretenții, întrucât suma oferită la licitație reprezenta contravaloarea utilajului complet și funcțional.

Înalta Curte mai constată că nu există indicii că intimații S.M. și B.I.N. ar fi ajutat lichidatorul judiciar să intermedieze sau să înlesnească efectuarea unor operațiuni comerciale de către SC E.R. Rovinari SRL, în scopul obținerii de foloase necuvenite. Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimații B.A., ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, S.M. și B.I.N. ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, așa încât în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia.

Criticile recurentului petent reiau în esență aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanțe și au făcut obiectul analizei acesteia, după cum s-a și demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanțe. În consecință, soluția primei instanțe de respingere a plângerii petentului împotriva ordonanței nr. 5/P/2007 din 2 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Craiova – Biroul Teritorial Târgu Jiu este legală și temeinică. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.I. împotriva sentinței nr. 993 din 9 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 4830/95/2009. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.I. împotriva sentinței nr. 993 din 9 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 4830/95/2009. Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 martie 2011.