ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2579/2004

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea ce formează obiectul

dosarului nr. C/105/2002 al Tribunalului Gorj, secția comercială și de contencios

administrativ, reclamanta SC D.N. SRL Târgu Jiu a solicitat anularea deciziei nr.

15 din 30 ianuarie 2002, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Gorj, precum și a procesului-verbal de control, încheiat la 28 decembrie 2001,

ca nelegale.

De asemenea, a cerut exonerarea sa,

de plata unor sume de bani, calculate cu titlu de creanțe bugetare, prin actele

juridice menționate mai sus.

La 10 mai 2002, pârâta a formulat o

cerere de chemare în garanție a C.B. SA, solicitând obligarea acesteia, la

plata sumei de 52.686.975 lei, cu titlu de despăgubiri, în cazul în care se va admite

acțiunea principală.

Prin încheierea din 26 aprilie 2002,

instanța sesizată a disjuns judecata cererii de chemare în garanție, iar prin

sentința civilă nr. 743 din 7 iunie 2002, și-a declinat competența de soluționare

a acestei cereri accesorii, în favoarea Tribunalului București, în a cărui rază

teritorială își au sediile C.B. SA și lichidatorul judiciar, SC B.D.O. SA.

Secția a VIII-a pentru conflicte și

litigii de muncă a acestei din urmă instanțe, prin sentința civilă nr. 1211 din

19 martie 2004, s-a dezînvestit, la rândul său, în favoarea instanței de

judecată sesizată inițial.

Întrucât între cele două tribunale

s-a ivit un conflict negativ de competență, dosarul cauzei a fost înaintat

pentru regulator de competență, Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art.

20 pct. 2 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ.

Se constată că soluția corectă este

cea care a fost pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a pentru

conflicte și litigii de muncă.

Concluzia se impune, întrucât,

potrivit dispozițiilor art. 17 din același cod, cererile accesorii și

incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.

În speță, cum deja s-a arătat,

acțiunea principală formulată de reclamanta SC D.N. SRL Târgu Jiu, ce formează

obiectul dosarului nr. C/105/2002 al Tribunalului Gorj, are ca obiect, cererea

acestui agent economic, pentru anularea unui act administrativ-jurisdicțional,

anume decizia nr. 15/2002, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor

Publice Gorj, precum și a procesului-verbal de control financiar, încheiat la

28 decembrie 2001, de aceeași autoritate publică, cu consecința exonerării sale

de obligațiile financiare stabilite.

Cu un asemenea obiect, litigiul

dintre părți și implicit, cererea accesorie de chemare în garanție, formulată de

pârâtă, la data de 10 mai 2002, atrag competența instanței de contencios

administrativ, învestită de reclamantă inițial, iar nu aceea a Tribunalului

București.

Împrejurarea că prin încheierea din

26 aprilie 2002 a Tribunalului Gorj, secția comercială și de contencios

administrativ, a fost disjunsă judecarea cererii de chemare în garanție, nu justifică

nici ea măsura declinării competenței, în favoarea altei instanțe judecătorești

de grad egal, decât aceea în a cărei rază teritorială își are sediul, reclamanta.

Ținând seama de aceste considerente

și în baza dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., se va stabili

competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, secția

comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a litigiului privind pe Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Gorj

și C.B. SA, în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

8 iunie 2004.