Decizia nr. 2579/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. C/105/2002 al Tribunalului Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC D.N. SRL Târgu Jiu a solicitat anularea deciziei nr. 15 din 30 ianuarie 2002, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, precum și a procesului-verbal de control, încheiat la 28 decembrie 2001, ca nelegale. De asemenea, a cerut exonerarea sa, de plata unor sume de bani, calculate cu titlu de creanțe bugetare, prin actele juridice menționate mai sus. La 10 mai 2002, pârâta a formulat o cerere de chemare în garanție a C.B. SA, solicitând obligarea acesteia, la plata sumei de 52.686.975 lei, cu titlu de despăgubiri, în cazul în care se va admite acțiunea principală.

Prin încheierea din 26 aprilie 2002, instanța sesizată a disjuns judecata cererii de chemare în garanție, iar prin sentința civilă nr. 743 din 7 iunie 2002, și-a declinat competența de soluționare a acestei cereri accesorii, în favoarea Tribunalului București, în a cărui rază teritorială își au sediile C.B. SA și lichidatorul judiciar, SC B.D.O. SA. Secția a VIII-a pentru conflicte și litigii de muncă a acestei din urmă instanțe, prin sentința civilă nr. 1211 din 19 martie 2004, s-a dezînvestit, la rândul său, în favoarea instanței de judecată sesizată inițial. Întrucât între cele două tribunale s-a ivit un conflict negativ de competență, dosarul cauzei a fost înaintat pentru regulator de competență, Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 20 pct. 2 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ. Se constată că soluția corectă este cea care a fost pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a pentru conflicte și litigii de muncă. Concluzia se impune, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 17 din același cod, cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. În speță, cum deja s-a arătat, acțiunea principală formulată de reclamanta SC D.N. SRL Târgu Jiu, ce formează obiectul dosarului nr. C/105/2002 al Tribunalului Gorj, are ca obiect, cererea acestui agent economic, pentru anularea unui act administrativ-jurisdicțional, anume decizia nr. 15/2002, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, precum și a procesului-verbal de control financiar, încheiat la 28 decembrie 2001, de aceeași autoritate publică, cu consecința exonerării sale de obligațiile financiare stabilite.

Cu un asemenea obiect, litigiul dintre părți și implicit, cererea accesorie de chemare în garanție, formulată de pârâtă, la data de 10 mai 2002, atrag competența instanței de contencios administrativ, învestită de reclamantă inițial, iar nu aceea a Tribunalului București. Împrejurarea că prin încheierea din 26 aprilie 2002 a Tribunalului Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, a fost disjunsă judecarea cererii de chemare în garanție, nu justifică nici ea măsura declinării competenței, în favoarea altei instanțe judecătorești de grad egal, decât aceea în a cărei rază teritorială își are sediul, reclamanta. Ținând seama de aceste considerente și în baza dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, secția comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a litigiului privind pe Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Gorj și C.B. SA, în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2004.