ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1652/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea depusă la data de 28

ianuarie 2002 și înregistrată sub nr. 1818/2002, la Judecătoria Târgu Jiu, sucursala P. Gorj a formulat contestație la executare, solicitând

anularea titlului executoriu nr. 25804 din 27 decembrie 2001, în contradictoriu

cu Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat

Gorj, precum și suspendarea executării, până la soluționarea contestației.

În motivarea contestației la executare

se susține în esență că nu există nici o datorie a contestatoarei, față de

bugetul de stat, că debitul de 19.735.005.355 lei și majorările aferente este

nelegal stabilit, că aceste sume erau compensate la nivel de S.N.P. P. S.A.,

conform O.G. nr. 152/2001. A precizat contestatoarea că temeiul juridic al

acțiunii este art. 399 – 404 C. proc. civ. și art. 76 din O.G. nr. 11/1996.

Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința

civilă nr. 1059 din 18 februarie 2002, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, secția civilă, apreciind că în raport

cu valoarea litigiului, nu are competența materială să judece contestația la

executare, făcând trimitere la prevederile art. 2 pct. 1 lit. b C. proc. civ.

Tribunalul Gorj, secția civilă, a

înregistrat cauza sub nr. 1368/2002 și prin încheierea din 25 martie 2002,

constată din oficiu că obiectul litigiului nu este contestație la executare, ci

anularea titlului executoriu întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 13/2001, și

competența revine astfel, Ministerului Finanțelor Publice.

La rândul său, autoritatea centrală

sesizată, Ministerul Finanțelor Publice, prin decizia nr. 270 din 22 aprilie 2002, a reținut că nu are competență materială de a se învesti cu soluționarea contestației la

executare și constatând existența unui conflict de competență, a înaintat

dosarul, Curții de Apel Craiova, pentru a se pronunța în temeiul art. 21 C. proc. civ.

Dosarul s-a înregistrat la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, sub nr. 605/2002 și prin sentința

nr. 168 din 27 mai 2002, acea instanță a stabilit că pentru soluționarea

contestației la executare, competența, ca instanță de fond, revine Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ, stabilind termen la 17 iunie

2002.

Prin sentința nr. 245 din 26 august

2002, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ a respins

acțiunea pentru anularea titlului executoriu nr. 25084 din 27 decembrie 2001.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, contestatoarea-reclamantă sucursala P. Gorj, criticând soluția

sub aspectul prevederilor art. 304 C. proc. civ., deoarece nu este motivată și

nu s-a pronunțat asupra unor cereri formulate pentru dovedirea contestației.

Recursul se va admite ca fondat,

însă pentru motivele ce se vor expune în continuare.

În cauza dedusă judecății s-a

solicitat anularea executării silite începută în baza titlului executoriu nr. 25084

din 27 decembrie 2001 și a somației de plată respective, contestându-se numai

legalitatea acestor acte de executare silită, acest litigiu neavând, însă, ca

obiect, anularea unui act administrativ de control fiscal, în speță procesul-verbal

și respectiv, decizia organului de jurisdicție administrativă, pentru care

competența să revină instanței de contencios administrativ.

În consecință, cererea

contestatoarei are temei juridic în art. 76 din O.G. nr. 11/1996, în vigoare la

data declanșării litigiului, așa cum în mod corect a și fost indicat temeiul

juridic în acțiunea din 28 ianuarie 2001, depusă la Judecătoria Târgu Jiu, care prevede că cei interesați pot contesta la instanța judecătorească,

competentă potrivit Codului de procedură civilă, orice act de executare silită

efectuat de organele de executare competente, precum și refuzul de îndeplinire

a unui act de executare în condițiile legii.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că procedura de soluționare a

contestației la executare este cea prevăzută de art. 399 – 409 C. proc. civ. și că potrivit art. 373 din același cod, judecătoria este competentă să se pronunțe

în primă instanță, ca instanță de executare de drept comun.

Pe cale de consecință, se va admite

recursul, conform considerentelor mai sus expuse, se va casa sentința nr. 245

din 26 august 2002, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, sentința nelegală, și se va trimite cauza, spre competentă

soluționare în fond, la Judecătoria Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.N.P. P.

SA, sucursala Gorj, împotriva sentinței civile nr. 245 din 26 august 2002, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

trimite cauza, spre competentă soluționare, Judecătoriei Târgu Jiu.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 aprilie 2004.