ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1652/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea depusă la data de 28 ianuarie 2002 și înregistrată sub nr. 1818/2002, la Judecătoria Târgu Jiu, sucursala P. Gorj a formulat contestație la executare, solicitând anularea titlului executoriu nr. 25804 din 27 decembrie 2001, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Gorj, precum și suspendarea executării, până la soluționarea contestației. În motivarea contestației la executare se susține în esență că nu există nici o datorie a contestatoarei, față de bugetul de stat, că debitul de 19.735.005.355 lei și majorările aferente este nelegal stabilit, că aceste sume erau compensate la nivel de S.N.P.

P. S.A., conform O.G. nr. 152/2001. A precizat contestatoarea că temeiul juridic al acțiunii este art. 399 – 404 C. proc. civ. și art. 76 din O.G. nr. 11/1996. Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința civilă nr. 1059 din 18 februarie 2002, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, secția civilă, apreciind că în raport cu valoarea litigiului, nu are competența materială să judece contestația la executare, făcând trimitere la prevederile art. 2 pct. 1 lit. b C. proc. civ. Tribunalul Gorj, secția civilă, a înregistrat cauza sub nr. 1368/2002 și prin încheierea din 25 martie 2002, constată din oficiu că obiectul litigiului nu este contestație la executare, ci anularea titlului executoriu întemeiată pe dispozițiile O.G.

nr. 13/2001, și competența revine astfel, Ministerului Finanțelor Publice. La rândul său, autoritatea centrală sesizată, Ministerul Finanțelor Publice, prin decizia nr. 270 din 22 aprilie 2002, a reținut că nu are competență materială de a se învesti cu soluționarea contestației la executare și constatând existența unui conflict de competență, a înaintat dosarul, Curții de Apel Craiova, pentru a se pronunța în temeiul art. 21 C. proc. civ.

Dosarul s-a înregistrat la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, sub nr. 605/2002 și prin sentința nr. 168 din 27 mai 2002, acea instanță a stabilit că pentru soluționarea contestației la executare, competența, ca instanță de fond, revine Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, stabilind termen la 17 iunie 2002. Prin sentința nr. 245 din 26 august 2002, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ a respins acțiunea pentru anularea titlului executoriu nr. 25084 din 27 decembrie 2001. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, contestatoarea-reclamantă sucursala P. Gorj, criticând soluția sub aspectul prevederilor art. 304 C. proc. civ., deoarece nu este motivată și nu s-a pronunțat asupra unor cereri formulate pentru dovedirea contestației.

Recursul se va admite ca fondat, însă pentru motivele ce se vor expune în continuare. În cauza dedusă judecății s-a solicitat anularea executării silite începută în baza titlului executoriu nr. 25084 din 27 decembrie 2001 și a somației de plată respective, contestându-se numai legalitatea acestor acte de executare silită, acest litigiu neavând, însă, ca obiect, anularea unui act administrativ de control fiscal, în speță procesul-verbal și respectiv, decizia organului de jurisdicție administrativă, pentru care competența să revină instanței de contencios administrativ. În consecință, cererea contestatoarei are temei juridic în art. 76 din O.G.

nr. 11/1996, în vigoare la data declanșării litigiului, așa cum în mod corect a și fost indicat temeiul juridic în acțiunea din 28 ianuarie 2001, depusă la Judecătoria Târgu Jiu, care prevede că cei interesați pot contesta la instanța judecătorească, competentă potrivit Codului de procedură civilă, orice act de executare silită efectuat de organele de executare competente, precum și refuzul de îndeplinire a unui act de executare în condițiile legii. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că procedura de soluționare a contestației la executare este cea prevăzută de art. 399 – 409 C. proc. civ. și că potrivit art. 373 din același cod, judecătoria este competentă să se pronunțe în primă instanță, ca instanță de executare de drept comun.

Pe cale de consecință, se va admite recursul, conform considerentelor mai sus expuse, se va casa sentința nr. 245 din 26 august 2002, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, sentința nelegală, și se va trimite cauza, spre competentă soluționare în fond, la Judecătoria Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.N.P. P. SA, sucursala Gorj, împotriva sentinței civile nr. 245 din 26 august 2002, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, trimite cauza, spre competentă soluționare, Judecătoriei Târgu Jiu. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2004.