ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1245/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1245/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Botoșani, prin rechizitoriul din 17 decembrie 1999, îl trimite în judecată pe

inculpatul B.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

a) înșelăciune, prevăzută de art.

215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 39 C. pen.;

b) bancrută frauduloasă, prevăzută

de art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 37 lit. a) și art.

39 C. pen.

Actul de învinuire reține

următoarele:

1994, inculpatul, administrator al S.C. P. SRL Botoșani, a fost creditat, de

B.A. SA Botoșani, cu suma de 50 de milioane lei, cu termen de rambursare de 12

luni, scadent în luna martie 1995.

Inculpatul a garantat creditul cu

ipotecarea apartamentului, proprietate personală, din Botoșani, și prin

înscrierea, în gaj, a unor bunuri mobile, în valoare de 41.215.000 lei.

La 8 februarie 1995, inculpatul a

solicitat radierea ipotecii, în vederea, perfectării unui schimb al

apartamentului (cu două camere) ipotecat, cu un alt apartament (cu 4 camere),

situat în același municipiu.

Prin același înscris, inculpatul s-a

obligat ca ipoteca inițială care a stat la baza garantării creditului să fie

preluată prin noul imobil dobândit.

În aceste condiții, banca creditoare

a transmis Notariatului de Stat Botoșani acordul de radiere a ipotecii, timp în

care inculpatul a perfectat contractul de schimb pentru noul apartament, dar nu

s-a mai prezentat la notar, în vederea autentificării ipotecii pentru noul

imobil.

La 31 martie 1995, B.I. folosește

imobilul, dobândit prin schimb, pentru garantarea unui alt împrumut, de 15

milioane lei, de la aceeași bancă, în favoarea SC M. SRL Botoșani, societate

administrată de L.B., soția inculpatului.

În luna aprilie 1995, inculpatul

înstrăinează o parte din bunurile mobile gajate, printre care un tractor, o

remorcă și o grapă.

Ulterior, inculpatul a înstrăinat și

apartamentul obținut prin contractul de schimb.

de administrator unic al SC P. SRL Botoșani, inculpatul a solicitat, în scris,

filialei Săveni a B.C.R. să-i împrumute suma de 80 milioane lei, credit

garantat prin gaj cu un autofurgon și alte mijloace fixe și bunuri imobile.

Parte din bunurile gajate făcuseră

obiectul garanțiilor în favoarea B.A. SA Botoșani, aspect necunoscut de B.C.R.

Între timp, SC P. a intrat în

faliment, iar bunurile rămase au fost înstrăinate S.C. M. SRL.

Inculpatul a convenit cu B.C.R., ca,

în situația neachitării ratelor scadente, să valorifice, în favoarea băncii,

autofurgonul cu remorca, tractorul, remorca de 5 tone, grapa și plugul, atașate

tractorului și un autoturism Mercedes Benz 500 SEL.

autofurgonului și a remorcii, inculpatul a luat legătura cu directorul general

al SC F. Botoșani, apoi a întocmit contractul de vânzare-cumpărare către

respectiva filatură, iar la 10 aprilie 1995, a redactat, către aceeași unitate,

o factură, iar F. a achitat 43 milioane lei, parte din prețul autovehiculului.

Ulterior, inculpatul introduce

acțiune civilă împotriva B.C.R. Botoșani și SC F. SA Botoșani, motivând că nu a

fost îndeplinită procedura specială a licitațiilor publice.

În această acțiune, inculpatul a

avut câștig de cauză, iar hotărârea a rămas definitivă.

În baza acestei hotărâri,

definitive, inculpatul a preluat bunurile menționate în sentință, neachitând,

însă, creditele B.C.R. ului Botoșani și nerestituind S.C. F. SA Botoșani

contravaloarea încasată, pe care o negociase anterior.

În luna septembrie 1995, inculpatul

a înștiințat B.C.R. SA Botoșani că autoturismul Mercedes Benz 500 a fost

avariat.

În acest fel, a fost încheiat contractul

de asigurare pentru vehicule între SC P. SRL Botoșani și SC M. SA filiala Iași,

originalul înscrisului fiind la B.C.R. S.A., cu mențiunea cesiunii de creanță

către aceasta.

B.C.R. SA Botoșani a făcut demersuri

la S.C. M. SA, filiala Iași, care a virat 11,6 milioane lei către B.C.R.,

filiala Săveni.

Prin sentința civilă nr. 5732/1998 a

Judecătoriei Sectorului 4 București, a fost admisă cererea inculpatului

împotriva Companiei de Asigurări M. SA București, pentru validarea popririi

sumei de 31,9 milioane lei.

La 29 septembrie 1998, inculpatul a

încasat suma, dar nu a achitat datoriile către B.C.R. SA și B.A. SA.

Tribunalul Botoșani, prin sentința

penală nr. 340 din 25 octombrie 2001:

a) în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen., achită pe

inculpat pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și

(3), cu aplicarea art. 41 și art. 13 C. pen. (parte vătămată, filiala Săveni a

B.C.R. Botoșani), iar în baza art. 91 și art. 13 C. pen., îi aplică o amendă administrativă

de 25.000 lei;

b) în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3), cu

aplicarea art. 13 C. pen. (parte vătămată B.A. Botoșani);

c) în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru trei

infracțiuni prevăzute de art. 208 din Legea nr. 31/1990, modificată prin O.U.G.

a Guvernului nr. 32/1997, prin schimbarea încadrării juridice din art. 276 lit.

b) din Legea nr. 31/1990 republicată.

Cererile părților civile B.C.R.,

sucursala Botoșani și B.A. SA, sucursala Botoșani, au fost respinse.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că:

a) infracțiunile prevăzute de art.

208 din Legea nr. 31/1990 modificată prin O.G. nr. 32/1997, prin schimbarea

încadrării juridice din art. 276 din lege, nu mai sunt prevăzute de legea

penală;

b) infracțiunea de înșelăciune,

împotriva filialei Săveni a B.C.R. Botoșani, este, prin conținutul ei concret,

în mod vădit, lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al

unei infracțiuni.

Parchetul de pe lângă aceeași

instanță și inculpatul au declarat apel.

Parchetul a susținut că în mod

greșit inculpatul a fost exonerat de răspundere penală.

Inculpatul a cerut achitarea, în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru toate

faptele.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 65 din 1 martie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile și l-a

obligat pe apelantul-inculpat la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Parchetul de pe lângă aceeași

instanță și inculpatul critică decizia, reiterând cererile din apel.

Critica nu este întemeiată.

Prima instanță a reținut corect

situația de fapt, pe care a încadrat-o corespunzător.

Astfel, prin contractul nr. 28 din

martie 1994, încheiat între B.A., sucursala Botoșani și inculpat, prima a

deschis o linie de creditare a inculpatului, în limita sumei de 250.000 lei, ce

urma să-i fie acordată în 12 luni, în cinci tranșe a câte 50.000 lei.

Acest contract nu a fost garantat cu

apartamentul vechi, cu două camere, al inculpatului, apartament care, a fost

ipotecat în anul 1992, pentru garantarea unui credit de 2.000.000 lei,

contractat la acea dată și rambursat până în martie 1994, când a fost deschisă

linia de creditare prin contractul nr. 28/1994.

Potrivit principiului specialității

ipotecii, aceasta se constituie asupra unor creanțe determinate, rețin, corect,

instanțele.

Fiind vorba de o ipotecă

convențională, era necesară încheierea unui contract de ipotecă, în formă

autentică, ceea ce, în cauză, nu s-a realizat, din culpa creditoarei.

Ca atare, nefiind respectate

condițiile de formă și de fond, prevăzute de lege, nu se poate vorbi de

existența unei ipoteci convențional valabile, constituită la încheierea

contractului de creditare nr. 28/1994, încât nici pe parcursul derulării

acestui contract, după efectuarea schimbului de apartamente, nu exista

obligația inculpatului de a ipoteca noul apartament.

De altfel cum, la fel de just, rețin

tribunalul și instanța de apel, schimbul de apartament a fost realizat în

februarie 1995, când banca a fost de acord cu radierea ipotecii transcrise în

1992, iar după efectuarea schimbului, în martie 1995, noul apartament a fost

ipotecat de inculpat și de soția lui la aceeași bancă, fără ca în contractul de

garanție imobiliară să se precizeze care contract de credit este garantat.

Ulterior, s-a constatat că această

garanție imobiliară s-a constituit în favoarea S.C. M. SRL, al cărei

administrator era soția inculpatului.

Abia după stingerea acestei ipoteci,

B.A. SA, sucursala Botoșani a sesizat că, pentru garantarea contractului nr.

28/1994, nu exista o ipotecă valabil constituită, existând și un litigiu

comercial între părți, cu privire la acest aspect, soluționat prin sentința

civilă nr. 457/1997 a Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios

administrativ.

Este evidentă culpa băncii, care, la

încheierea contractului de creditare din martie 1994, fără avizarea

inculpatului, a solicitat o serie de clauze, precum și anexa privind graficul

acordării tranșelor de credit și rambursării acestora.

Banca a manifestat ușurință în

acordarea creditelor solicitate de inculpat, fără să verifice, riguros,

garanțiile, mobiliare și imobiliare, așa cum atestă adresa nr. 2504/2000 a B.A.

SA sucursala Botoșani, act din care rezultă că B.I. a beneficiat de 4

împrumuturi, în valoare totală de peste 10 milioane lei, în perioada iulie –

decembrie 1992, împrumut din care a restituit doar 400.000 lei, la 29 decembrie

1992.

Cu toate acestea, în februarie –

martie 1993, B.I. a mai beneficiat de credite, de peste 8 milioane lei, din

care a rambursat doar 500.000 lei, încât, în iulie 1993, el datora 18 milioane

băncii, care i-a acordat un nou împrumut, de 50 milioane lei, din care și-a

oprit 18 milioane, înmânându-i 31 de milioane lei.

Prima tranșă, din contractul nr.

28/1994 preia deci datoria veche, din creditul acordat în iulie 1993.

În toată această perioadă

(1992-1995), societatea inculpatului a intrat în relații comerciale cu alte

societăți, de la care avea de încasat diferite creanțe, constatate prin

numeroase hotărâri judecătorești depuse la dosar.

Din cauza imposibilității

recuperării propriilor creanțe, de la diferiți debitori, S.C. P. SRL a intrat

în blocaj financiar, iar în martie 1995, s-a declanșat procedura de lichidare

judiciară, în vederea recuperării debitelor și achitării sumelor cuvenite

principalilor creditori: B.A. SA, sucursala Botoșani și B.C.R., sucursala

Botoșani, filiala Săveni.

Legală și temeinică, deci, este

soluția achitării inculpatului, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută

de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10

lit. a) C. proc. pen., în dauna B.A. Botoșani.

În ceea ce privește faptele de

bancrută frauduloasă, în mod corect tribunalul și instanța de apel au reținut

că, după ce a intrat în lichidare judiciară, inculpatul a vândut la 20 aprilie

1995 – S.C. M. SRL, un tractor, o remorcă, un plug și o grapă.

Vânzarea acestor bunuri s-a făcut cu

acceptul B.A., sucursala Botoșani, iar prețul vânzării a fost utilizat,

integral, pentru rambursarea creditului și achitarea dobânzilor, la bancă.

În ceea ce privește despăgubirile ce

trebuiau încasate, în baza contractului de asigurare, de la S.C. M. SA

București, inculpatul a solicitat, în mod repetat, în 1995, ca aceste sume să-i

fie virate prin contul pe care societatea sa îl avea la B.A., sucursala

Botoșani.

Toate aceste acțiuni s-au derulat în

anul 1995, când infracțiunea de bancrută frauduloasă era reglementată prin art.

208 din Legea nr. 31/1990.

Prin O.U.G. nr. 32/1997, art. 208

din Legea nr. 31/1990 a fost abrogat.

Prin Legea nr. 195/1997,

infracțiunea de bancrută frauduloasă a fost reincriminată, conform art. 276 din

Legea nr. 31/1990 republicată.

Potrivit art. 13 C. pen., instanța

de fond i-a aplicat inculpatului legea, mai favorabilă, prin care bancruta

frauduloasă fusese dezincriminată.

Referitor la înșelăciunea comisă în

dauna B.C.R., filiala Săveni, constând în aceea că inculpatul ar fi garantat

contractele de credit nr. 74 din 23 septembrie 1994, nr. 81 din 4 octombrie

1994 și nr. 100 din 2 decembrie 1994, cu bunuri mobile cu care, anterior,

garantase credite acordate de B.A., tribunalul a reținut, corect, că, prin

conținutul lor concret, aceste fapte, în mod vădit lipsite de importanță, nu

prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În mod just, instanța a avut în

vedere că inculpatul a fost confruntat cu blocajul financiar, cu

imposibilitatea independentă de voința lui de a-și încasa propriile creanțe de

la societățile cu care era în relații comerciale, imposibilitate la care se

adaugă lipsa antecedentelor penale ale făptuitorului, împrejurarea că el

întreține 2 copii și că însăși banca a manifestat o anumită ușurință în

acordarea creditului.

Nu în ultimul rând, instanța a avut

în vedere valoarea redusă a bunurilor mobile, folosite, de inculpat, ca gaj,

pentru încheierea contractelor nr. 81 și nr. 100/1994.

Din oficiu, nu se constată motive de

casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse, conform

dispozitivului deciziei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Suceava și inculpatul B.I. împotriva deciziei penale

nr. 65 din 1 martie 2002 a Curții de Apel Suceava.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 martie 2003.