ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 24 din 13 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 334 C. proc. pen. s-au respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.J., formulate prin apărător ales.

În baza art. 4 alin. (4) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ s-a respins ca inadmisibile excepțiile de nelegalitate invocate de inculpat prin apărător ales.

În baza art. 345 alin. (1), (2) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.J. la pedepsele de:

- 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.;

- 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen;

- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen;

- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 7 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 38 din 18 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în Dosarul nr. 141/43/2012, definitivă prin decizia penală nr. 737 din 28 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) și art. 85 alin. (1) C. pen, s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 7 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 38 din 18 iulie 2012 și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen.

În baza art. 86

1

alin. (1), (2) C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante pe o perioadă de 5 ani ce a reprezentat termen de încercare stabilit în baza art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, ca organ desemnat cu supravegherea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

rap. la art. 83, art. 84 C. pen. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii prev. de art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen.

În baza art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 și urm. și art. 16

1

alin. (3) C. proc. pen. art. 1349 alin. (1), (2) rap. la art. 1357 C. civ. s-au admis acțiunile civile formulate de părțile civile Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și SC C.S. SA Cluj Napoca (ambele cu d.i.).

A fost obligat inculpatul să le plătească părților civile despăgubiri civile în sumă de:

- 84.205,78 RON reprezentând contravaloarea ratelor neachitate din creditul contractat sub nr. 1250 din 20 ianuarie 2003, 7.138,71 RON, reprezentând majorări calculate până la 24 septembrie 2012, 6.355 RON reprezentând cheltuieli de executare silită avansate către BEJ H.E. și 62 RON reprezentând taxa pentru eliberare copii CF, toate către partea civilă SC C.S. SA Cluj Napoca;

- 180.407,67 RON (reprezentând 126.429,00 RON sume încasate de inculpat și nevirate, 35.014,32 RON dobânzi de întârziere și 18.964,35 RON penalități de întârziere, calculate până la 29 aprilie 2013), precum și dobânzile și penalitățile de întârziere până la data achitării efective a debitului, către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

În baza art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus desființarea totală a următoarelor înscrisuri:

-„Cerere de înscriere" întocmită de inculpat, în calitate de mandatar al numitului B.T., înregistrată la O.C.P.I. Harghita - B.C.P.I. Odorheiu Secuiesc sub nr. 11.136 din 23 iulie 2009;

- „Declarație" și „încheiere de autentificare nr. 3246 din 22 iulie 2009, întocmită de inculpat și înregistrată la O.C.P.I. Harghita - B.C.P.I. Odorheiu Secuiesc sub nr. 11.136/2009;

-„încheiere de legalizare copie" cu nr. 6342 din 22 iulie 2009 semnată de inculpat;

- „încheiere nr. 11.136 din 23 iulie 2009" întocmită de O.C.P.I. Harghita - B.C.P.I. Odorheiu Secuiesc.

În baza art. 163 și urm. și art. 169 C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de apărătorul inculpatului privind scoaterea la vânzare de către instanță, pe parcursul procesului penal, a bunurilor sechestrate.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) rap. la art. 163 și urm. C. proc. pen. s-a menținut măsura asigurătorie instituită până la concurența sumei de 88.778,73 RON asupra apartamentului nr. 13 situat în Odorheiu Secuiesc, str. T., jud. Harghita (compus din 3 camere, bucătărie, cămară, baie, antreu și logie), și cotele de 89/1482 din părțile comune și 19/320 teren în folosință, înscris în C.F. nr. xx - CI - UI, Odorheiu Secuiesc, nr. topo T1, proprietate BNP M.J. și respectiv, asupra apartamentului nr. 9 situat în Miercurea Ciuc, str. L.M., jud. Harghita (compus din 4 camere, bucătărie, cămară, baie, vestibul, sas - 2 buc, balcon - 2 buc), teren în folosință în cotă de 26/634 și cota de 82/1990 părți comune, înscris în CF nr. zz - CI - U5 Miercurea Ciuc, nr. topo T2, SC T., T3 SC B., Toplița, proprietatea inculpatului M.J. și a soției M.T.

În baza art. 199 alin. (2), (3) C. proc. pen. s-a admis cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului și dispune scutirea acestuia de la plata amenzi judiciare în cuantum de 3.000 RON aplicate prin încheierea de ședință din 19 noiembrie 2012.

În baza art. 193 alin. (1) a fost obligat inculpatul la 43.753,27 RON cheltuieli de judecată către partea civilă SC C.S. SA Cluj Napoca.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.700 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

În baza Legii nr. 7/1996 și a Protocolului de colaborare încheiat între A.N.C.P.I. și Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, inculpatul M.J. a încasat tarifele aferente prestării serviciilor de publicitate imobiliară, tarife pe care trebuia să le vireze în perioada 20-25 a luni următoare celei în care acestea au fost încasate, în contul deschis de A.N.C.P.I. la Trezorerie. Tarifele se încasau de către inculpat pe bază de chitanțiere puse la dispoziția acestuia de O.C.P.I. Harghita, încheindu-se cu prilejul predării acestora procese-verbale (nr. 2923 din 29 iunie 2010, 4929 din 03 noiembrie 2010, 248 din 17 ianuarie 2011, 4993 din 27 iunie 2011 și 8993 din 25 octombrie 2011).

Lunar, se întocmeau borderouri în care erau evidențiate tarifele încasate în cursul lunii, borderouri ce se predau de biroul notarial la O.C.P.I. Totodată, al doilea exemplar al chitanței era predat la B.C.P.I. Odorheiu-Secuiesc odată cu actul notarial și cererea de înscriere, iar exemplarul nr. 3 rămânea la cotor (restituindu-se OCPI-ului în momentul epuizării chitanțelor).

În vederea încasării sumelor de la clienți, inculpatul l-a desemnat pe martorul B.L. (secretar în cadrul Biroului Notarului Public M.J.). Potrivit declarațiilor martorilor B.L., M.R.R. și G.D.G., după încasarea tarifelor, respectiv la sfârșitul programului, sumele încasate de B.L. erau predate inculpatului M.J..

Inculpatul s-a achitat de obligația de a întocmi și a comunica lunar borderourile cu încasările lunare, însă nu a respectat și obligația legală de a vira la termenul scadent sumele încasate.

Totalizând borderourile întocmite de BNP M.J. privind încasarea tarifelor pentru perioada octombrie 2010 - ianuarie 2012, rezultă suma de 126.429 RON încasată la BNP, nevirată către O.C.P.I. și însușită de inculpat.

Declarațiile de recunoaștere date de inculpat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței se coroborează cu declarațiile martorilor, din analiza cărora instanța reține că sumele erau încasate de angajații biroului notarial, iar la sfârșitul fiecărei zile erau predate inculpatului pentru a fi duse de la Odorheiu Secuiesc, unde funcționa biroul notarial, la Miercurea Ciuc spre a fi predate O.C.P.I. Harghita, însă inculpatul și-a însușit integral încasările aferente perioadei octombrie 2010 - ianuarie 2012.

O.C.P.I. Harghita a anunțat conducerea A.N.C.P.I., la recomandarea căreia a notificat lunar A.N.A.F. și pe inculpat, înștiințând totodată și U.N.N.P.R. Inculpatul nu a dat curs invitației la conciliere pentru 13 septembrie 2011, continuând să nu vireze tarifele încasate. O.C.P.I. l-a acționat pe inculpat și în instanța civilă, fiind emisă ordonanța nr. 64 din 12 ianuarie 2012 a Judecătoriei Odorheiu-Secuiesc.

Inculpatul a recunoscut în mod constant datoria, așa cum rezultă din corespondența purtată cu O.C.P.I. Harghita și din cererile formulate de inculpat pentru eliberarea de noi chitanțiere.

Sub aspectul laturii obiective, așa cum s-a reținut, banii încasați pe bază de chitanțiere, erau predați de angajații biroului notarial la sfârșitul fiecărei zile inculpatului pentru a fi depuși la O.C.P.I. conform protocolului, însă inculpatul și-a însușit aceste sume de bani.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a constatat că din probele administrate a rezultat intenția directă cu care inculpatul a acționat, dovedită prin însăși apărările formulate, potrivit cărora acesta ar fi fost un bun plătitor al taxelor și impozitelor, până în momentul în care a împrumutat o persoană cu suma de 2.450.000 euro, fiind nevoit ca din sumele încasate să-și acopere datoriile. Chiar și în fața instanței s-a obligat să achite integral prejudiciul cauzat, până la sfârșitul lunii martie 2013, ca și prin cererea de amânare a pronunțării depusă la 26 aprilie 2013, lucru pe care însă nu l-a mai făcut.

În pofida atitudinii sincere manifestată de inculpat, cu privire la această faptă, apărătorul ales a invocat lipsa calității de funcționar public al inculpatului, precum și excepția de nelegalitate cu privire la protocolul și actele de aprobare a acestui protocol, arătate în actul de sesizare.

Analizând aceste apărări, Curtea a constatat că motivele invocate sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

Încadrarea juridică dată de Parchet este cea prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 C. pen, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., notarul public intră în categoria persoanelor enumerate în art. 1 din Legea nr. 78/2000 (respectiv lit. b), astfel încât devin incidente disp. art. 13

2

din această lege.

Este adevărat că art. 248 C. pen. cere ca subiectul activ să fie unul calificat, respectiv funcționar public, însă potrivit art. 147 alin. (1) C. pen., prin funcționar public se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 C. pen.

Analizând situația inculpatului, s-a constatat că prin protocolul încheiat, acestuia nu i-a fost îngrădită sau modificată exercitarea profesiei sale de notar public (așa cum susține apărătorul ales), ci, dimpotrivă, îi conferă și calitatea de funcționar public în îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin protocol, după cum urmează:

- inculpatul, ca notar public, se încadrează în noțiunea de „orice persoană", în sensul art. 147 alin. (1) C. pen;

- încasarea tarifelor pe bază de chitanțe și depunerea banilor la O.C.P.I. Harghita se făcea „permanent", cu „titlu" de împuternicit în baza protocolului, „investit" prin comunicarea protocolului și luarea la cunoștință la ședința notarilor, constituie o „însărcinare de orice natură", care „nu" este retribuită, făcută „în serviciul" O.C.P.I. Harghita, care constituie o „unitate dintre cele la care se referă art. 145 C. pen".

S-a constatat că toate cerințele art. 147 alin. (1) C. pen. sunt întrunite, inculpatul având calitatea de funcționar public în exercitarea atribuțiilor stabilite în baza Protocolului încheiat între A.N.C.P.I. și U.N.N.P.R.

Pentru aceste considerente, nu a fost pronunțată o soluție de achitare a inculpatului pentru această faptă, întemeiată pe disp. art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Analizând excepțiile de nelegalitate s-a reținut:

Prin ordinul nr. 309 din 07 iulie 2010 emis de directorul general al A.N.C.P.I. s-a aprobat Protocolul de colaborare încheiat între A.N.C.P.I. și U.N.N.P.R. privind modul de efectuare a operațiunilor de publicitate imobiliară, în aplicarea Legii nr. 7/1996. în art. III pct. 5 se prevede că „în aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, tarifele aferente prestării serviciilor de publicitate imobiliară pot fi încasate de notarii publici în numele A.N.C.P.I. pe chitanțiere, facturiere puse la dispoziție de către aceasta sau pe bonuri fiscale care vor conține obligatoriu aceleași mențiuni cu chitanțele. Sumele încasate de notarii publici vor fi virate în perioada 20-25 a lunii următoare celei în care acestea au fost încasate, într-o singură tranșă, prin ordin de plată sau mandat poștal, într-un cont unic deschis la Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a mun. București, de către A.N.C.P.I".

Prin ordinul nr. 337 din 31 martie 2011 a directorului general al A.N.C.P.I. s-a aprobat Actul adițional la Protocolul menționat mai sus (publicat în M. Of. nr. 260/13.04.2011), pct. 5 modificându-se după cum urmează: „în aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, tarifele aferente prestării serviciilor de publicitate imobiliară pot fi încasate de notarii publici în numele A.N.C.P.I., în numerar (pe chitanțiere puse la dispoziție de către oficiul teritorial sau pe bonuri fiscale care vor conține aceleași mențiuni cu chitanțele) sau prin virament bancar în contul biroului notarului public, care întocmește actul ce urmează a fi suspus publicității imobiliare. Sumele încasate de notarii publici vor fi vărsate în perioada 20-25 a lunii următoare celei în care acestea au fost încasate, într-o singură tranșă, în contul unic deschis la Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a mun. București de către A.N.C.P.I.".

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

Însă, potrivit alin. (4) din același text de lege, actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege.

S-a pus problema, dacă Protocolul și Ordinele de aprobare sunt acte cu caracter individual sau acte cu caracter normativ.

Actul administrativ individual s-a caracterizat prin aceea că reprezintă manifestări unilaterale de voință care generează, modifică sau sting drepturi și obligații în beneficiul sau în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate, spre deosebire de actele administrative normative, care conțin reglementări cu caracter general, impersonal și obligatoriu.

Este evident că Protocolul și ordinele de aprobare nu s-au referit la drepturi și obligații în beneficiul sau în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte stabilite, ci conțin reglementări cu caracter general, impersonal și obligatoriu.

Soluția care s-a impus a fost aceea a respingerii ca inadmisibile a excepției de nelegalitate invocate, deoarece protocolul și ordinele de aprobare nu se încadrează în categoria actelor cu caracter individual, în sensul prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci a reprezentat acte administrative cu caracter normativ, ce nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate.

S-au mai formulat și un număr de trei cereri de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea reținută în rechizitoriu, în infracțiunile de abuz de încredere, de gestiune frauduloasă sau delapidare.

Față de situația de fapt reținută de instanță, s-a constatat că toate cererile de schimbare a încadrării juridice au fost neîntemeiate, urmând a fi respinse, deoarece:

Potrivit art. 213 alin. (1) C. pen, abuzul de încredere presupune însușirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu, sau dispunerea de acel bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui.

A rezultat că, pentru a subzista această infracțiune, făptuitorul trebuie să dețină, cu orice titlu, un „bun mobil al altuia", ceea ce nu este cazul tarifelor încasate de inculpat pe bază de chitanță, în urma încheierii unui protocol și pe care era obligat să le depună în contul beneficiarului O.C.P.I. Harghita.

Potrivit art. 214 alin. (1) C. pen., gestiunea frauduloasă presupune pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credință, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri.

A rezultat că autor, adică subiect nemijlocit al infracțiunii de gestiune frauduloasă nu poate fi decât o persoană cu atribuții de administrare, îngrijire sau supraveghere a bunurilor altuia, care are încredințată gestionarea averii altuia. Conservarea unui bun presupune paza și păstrarea lui în condiții în care să fie ferit de distrugeri ori degradări, iar administrarea implică o activitate ce cuprinde, pe lângă actele de conservare, și pe cele necesare unei gospodării corespunzătoare naturii și destinației bunurilor. Între atribuțiile inculpatului stabilite pe baza protocolului și cele menționate în art. 214 C. pen. sunt deosebiri esențiale, așa încât încadrarea corectă a faptei inculpatului este cea dată prin actul de sesizare.

Potrivit art. 215

1

alin. (1) C. pen., delapidarea presupune însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.

Și în acest caz, între atribuțiile inculpatului stabilite pe baza protocolului (pe care nu le mai reluăm) și cele menționate în art. 215

1

C. pen. (bunuri „gestionate" sau „administrate") sunt deosebiri esențiale, așa încât încadrarea corectă a faptei inculpatului este, de asemenea, cea dată prin actul de sesizare.

II. În data de 21 martie 2012 inculpatul M.J. a solicitat aderarea la un grup de auto-finanțare administrat de C., în vederea achiziționării unui imobil în valoare de 100.000 RON, perioada de derulare a contractului fiind de 150 luni. Urmare cererii formulate (nr. 1250 din 20 ianuarie 2003), la data de 20 ianuarie 2003 s-a emis de către SC C. România SA certificatul de participare, care împreună cu cererea de aderare și regulamentul de funcționare au valoare de contract.

S-a menționat că potrivit art. 28 din Regulament, în momentul îndeplinirii condițiilor stipulate, achiziționarea imobilului se făcea de C. în numele și pe seama clientului, acesta având obligația să consimtă la constituirea de garanții, gaj sau ipotecă, în favoarea C.

Totodată potrivit art. 36 din Regulament, participantul îndreptățit poate solicita înlocuirea bunului adus ca și garanție cu alt obiect de valoare egală sau mai mare, iar conform art. 41, dacă un participant îndreptățit a intrat deja în posesia bunului și nu achită un număr de trei rate, soldul integral datorat va deveni scadent, trecându-se la executarea garanțiilor aduse.

Urmare demersului făcut de inculpat și a achitării la termen a ratelor stabilite conform graficului, la data de 18 ianuarie 2006 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, autentificat la Biroul Notarului Public F.I. sub nr. 181, contract încheiat între A.A. în calitate de vânzător, Biroul Notarului Public M.J. în calitate de cumpărător și SC C. România SA, în calitate de mandatar al cumpărătorului și creditor ipotecar, reprezentat de P.G., în baza procurii speciale autentificate sub numărul 1709 din data de 07 octombrie 2005, la Biroul Notarului Public D.M.C. din Cluj-Napoca.

Obiectul contractului l-a constituit apartamentul situat în Odorheiu-Secuiesc, str. I.T., jud. Harghita, compus din 3 camere, înscris în CF Beclean, nr. topo T1, împreună cu cota de 89/1482 parte din părțile indivize comune, precum și cota de 19/320 parte din dreptul de folosință asupra terenului de 320 m.p., prețul achitat de SC C. România SA, fiind în sumă de 139.960 RON.

La aceeași dată s-a încheiat și contractul de garanție imobiliară, prin care Biroul Notarului Public M.J. (garant) a consimțit la constituirea ipotecii de rangul I și interdicția de înstrăinare, grevare și demolare asupra apartamentului menționat, în favoarea SC C. România SA - creditor ipotecar. Cu alte cuvinte, prin acest contract s-au garantat relațiile contractuale încheiate între Biroul Notarului Public M.J. și SC C. România SA, conform contractului din 31 ianuarie 2003, iar sarcinile instituite, conform clauzelor contractuale, urmau a se ridica la încetarea relațiilor contractuale precizate.

La data de 10 septembrie 2008 inculpatul M.J. a solicitat prin adresa nr. 5 schimbarea garanției.

Urmare aprobării cererii, la data de 30 octombrie 2008 s-a încheiat contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 2474 de Biroul Notarului Public L.I., contract încheiat între B.T., în calitate de proprietar tabular și de garant ipotecar și SC C. România SA în calitate de mandatar și administrator al grupului de participanți. Astfel, s-a constituit o ipotecă de rang I asupra imobilului situat în Odorheiu-Secuiesc, str. O.J., jud. Harghita (CF xx) în favoarea SC C. România SA, până la concurența sumei de 139.000 RON, pentru garantarea obligațiilor asumate de Biroul Notarului Public M.J.

La data de 03 octombrie 2008 s-a procedat la înscrierea dreptului de ipotecă și notarea interdicțiilor de înstrăinare, grevare și demolare în cartea funciară, în favoarea SC C. România SA.

Urmare încheierii noului contract de garanție imobiliară, la data de 31 octombrie 2008 SC C. România SA, prin reprezentantul H.G., în baza procurii speciale autentificate sub nr. 1360 din 05 august 2005 la Biroul Notarilor Publici Asociați D.M.C. și M.C., a consimțit la radierea dreptului de ipotecă de rang I pentru suma de 175.500 RON și a interdicției de înstrăinare, grevare și demolare înscrise pe numele și în favoarea societății asupra (imobilului situat în Odorheiu-Secuiesc, str. I.T., jud. Harghita.

Încă începând cu anul 2006, respectiv după achiziționarea imobilului, inculpatul M.J. a înregistrat întârzieri în achitarea ratelor lunare, motiv pentru care în perioada 04 iulie 2006 – 04 mai 2009 au fost trimise scrisori de avertizare de către SC C. România SA, iar începând cu data de 08 septembrie 2009 până la data de 05 iulie 2011, au fost trimise lunar notificări.

Cum în luna iulie 2011 restanțele au depășit valoarea a trei rate lunare, fiind clauzele din Regulament menționate mai sus, SC C.S. SA (prin sentința comercială nr. 1742 din 27 aprilie 2010 a Tribunalului Comercial Cluj s-a aprobat proiectul de divizare a societății SC C. România SA, înființându-se astfel SC C.S. SA, care a preluat începând cu data de 29 iunie 2010 creanțele, datoriile și garanțiile aferente sistemului MLM) a solicitat executorului judecătoresc H.E. executarea contractului de garanție din 30 octombrie 2008, împotriva lui B.T.

În demersurile făcute în faza executării silite s-a constatat că imobilul adus în garantare era înstrăinat și aceasta ca urmare radierii ipotecii și a interdicțiilor de înstrăinare, grevare și demolare, încă din data de 24 iulie 2009.

Din înscrisurile ridicate de la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Odorheiu-Secuiesc a rezultat că la data de 24 iulie 2009, prin încheierea nr. 11136 s-a admis cererea de radiere a ipotecii instituite asupra imobilului cu datele de mai sus. La baza radierii ipotecii au stat cererea formulată de B.T., prin mandatarul Biroul Notarului Public M.J., datată 22 iulie 2009 și declarația autentificată sub nr. 3246 din 22 iulie 2009 întocmită la Biroul Notarului Public M.J., declarație depusă la B.C.P.I., în copie legalizată.

S-a precizat că potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 la biroul de cadastru și publicitate imobiliară se poate depune odată cu cererea, fie înscrisul original, fie o copie legalizată de pe acesta.

Din conținutul acestei declarații a rezultat că la data de 22 iulie 2009 SC C. România SA, prin reprezentantul H.G.L. ar fi consimțit la radierea dreptului de ipotecă de rang I, pentru suma de 139.000 RON și a interdicției de înstrăinare, grevare și demolare înscrise în favoarea societății, asupra imobilului aparținând martorului B.T.

Din declarația martorului B.T. a rezultat că a acceptat să-i fie ipotecat imobilul în favoarea SC C. România SA, întrucât se știa de mai mulți ani cu inculpatul M.J. și cum la înscrierea contractului de garanție a convenit un termen pentru care a fost de acord cu ipotecarea, l-a mandatat pe M.J. să întreprindă demersurile necesare pentru radierea ipotecii. Astfel, la sfârșitul perioadei convenite, ipoteca i-a fost ridicată, sens în care împreună cu un angajat al notarului s-a deplasat la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, taxele aferente fiind achitate de notar, conform înțelegerii inițiale.

Declarația martorului B.T. s-a coroborat cu declarația martorului B.L. (secretar în cadrul BNP M.J.) din care a rezultat că inculpatul M.J. i-a dat o copie a declarației pretins dată de H.G.L., pe care era aplicată încheierea de autentificare, pentru a proceda la întocmirea încheierii de legalizare. Totodată, la solicitarea inculpatului M.J., martorul B.L. a redactat pe calculator cererea adresată Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Odorheiu Secuiesc, având ca obiect radierea dreptului de ipotecă și a interdicției de înstrăinare, grevare și demolare instituite asupra apartamentului aparținând lui B.T. După ce încheierea de legalizare și respectiv cererea au fost semnate de inculpatul M.J., martorul B.L. (desemnat să depună corespondența și să o ridice de la BCPI) le-a depus la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Aspectele evidențiate de martorul B.L. au fost confirmate și de colegii acestuia G.D.G. și M.R.R. Totodată, cei trei angajați au opinat că și semnătura de pe încheierea de autentificare a declarației ar fi executată de inculpat, arătând în plus faptul că în perioada întocmirii declarației și inculpatul obișnuia să redacteze acte pe calculator. Din aceleași declarații a mai rezultat că niciodată nu a redactat declarații de radiere de ipoteci instituite în favoarea C.

S-a dispus ridicarea documentelor aflate la arhiva biroului notarial (declarația autentificată și legalizată) și, respectiv a laptop-ului utilizat de inculpat, existând indicii că declarația s-ar fi creat pe acest sistem informatic.

Cum inculpatul a refuzat să predea laptopul, la data de 02 aprilie 2012 s-a dispus ridicarea silită a acestuia, bun ridicat în baza procesului-verbal din aceeași dată, fiind ambalat și sigilat cu sigiliul MI nr. 20738.

La data de 03 aprilie 2012 s-a solicitat Curții de Apel Târgu-Mureș eliberarea autorizației de percheziție informatică și efectuarea unei copii a sistemului informatic - laptop ridicat de la învinuit, cerere admisă prin încheierea nr. 1 din 04 aprilie 2012, fiind emisă autorizația de percheziție nr. 1.

Cu prilejul efectuării percheziției informatice s-a identificat fișierul cu extensia - doc creat cu aplicația Microsoft Office, ce are denumirea „Deci. Radiere C.F. B.T..doc", reprezentând practic declarația de care s-a folosit inculpatul la radierea ipotecii.

În altă ordine de idei, inculpatul M.J. a redactat pe laptopul său declarația și încheierea de autentificare, după care, așa cum s-a concluzionat prin raportul de constatare tehnico-științifică, fiind decupat fragmentul ce cuprinde mențiunile „Declarantă: SC C. România SA, prin H.G.L.", impresiunea ștampilei și semnătura dintr-un document original a fost adăugat sub textul declarației.

S-a precizat că atât declarația ridicată de la BNP M.J. cât și cea ridicată de la B.C.P.I. Odorheiu Secuiesc prezenta după cum s-a concluzionat prin același raport, urma de falsificare prin tehnici de colaj.

Prin același raport s-a mai confirmat și faptul că semnăturile de încheierile de legalizare (ridicate de la B.C.P.I. și B.N.P.) cât și de pe cererea depusă la B.C.P.I. au fost executate de inculpat.

În mod legal, inculpatul nu era în drept să autentifice respectiva declarație, iar apoi să legalizeze copia acesteia, având în vedere că potrivit art. 56 din Legea nr. 36/1995 notarul public nu poate îndeplini acte notariale dacă este interesat în cauză, respectiv dacă este împuternicitul unei părți care participă la procedura notarială.

Din declarațiile martorei H.G.L. a rezultat faptul că prin încheierea nr. 1360 din 05 august 2005 a fost împuternicită să reprezinte societatea la semnarea declarațiilor ce atestau faptul că firma este de acord ca radierea sarcinilor. Ca procedură de lucru, a arătat că în prealabil se depunea o cerere de către persoana interesată în schimbarea ipotecii, cerere ce era de competența Serviciului clienți, care proceda la încheierea noului contract de garanție și doar ulterior se radia vechea garanție. În toate situațiile declarațiile prin care a consimțit în numele societății la radierea garanțiilor au fost încheiate și autentificate doar de către notarii din Cluj Napoca. Prin urmare, aceasta a susținut că nu a fost prezentă la sediul BNP M.J., că nu a dat declarația ce făcea obiectul prezentei cauze și că a aflat de existența acesteia doar după demararea executării silite, când a fost înștiințată de colegul său C.F. A mai arătat că, studiind declarația, a constatat că mare parte are un conținut identic cu cel al declarației date la BNP Asociați D.M.C. și M.C., la 31 august 2008, dar că nu s-a precizat în încheierea de autentificare seria și nr. cărții de identitate, probabil inculpatul neavând siguranța păstrării datelor de la momentul încheierii actelor anterioare folosite drept model. Martora a mai arătat că la 22 iulie 2009 nu a fost plecată în delegație, fiind la sediul firmei, depunând ulterior la dosar foaia de prezență.

Martorul C.F., consilier juridic în cadrul SC C.S. SA Cluj Napoca a arătat că la data de 02 martie 2012, după demararea executării silite, prin BNP L.I. s-a formulat cerere pentru eliberarea de copii de pe documentația ce a stat la baza radierii ipotecii instituite asupra imobilului aparținând martorului B.T. După ce a intrat în posesia copiilor eliberate de B.C.P.I., în cursul aceleași zile l-a întâlnit pe inculpatul M.J., prilej cu care l-a întrebat cine a făcut actele, acesta răspunzându-i „cine putea face altcineva, garanția sunt eu ca și notar public. Îmi asum și voi achita totul, numai să nu se formuleze plângere penală". După ce a ajuns la sediul societății i-a arătat și martorei H.G.L. documentele de la B.C.P.I., aceasta răspunzându-i că nu a dat o astfel de declarație și că pe acest caz nu a dat decât declarația autentificată la BNP Asociați C. (aferentă primei ipoteci). Ulterior inculpatul s-a angajat în mod repetat că va achita debitul, însă după depunerea plângerii nu au mai fost contactați de inculpat.

Din declarația numitei Ț.C. director al SC C.S. SA a rezultat că potrivit politicii firmei în toate situațiile în care se solicita schimbări sau ridicări de ipoteci, partea interesată adresa mai întâi o cerere care era analizată și aprobată de Serviciul Clienți și doar ulterior H.G. se deplasa la notar și dădea respectiva declarație. De altfel și BNP M.J. a depus o astfel de cerere la momentul schimbării ipotecii, urmare căreia s-a dat declarația de H.G.L. la BNP Asociați C. Totodată, din declarația aceleiași persoane a mai rezultat că declarațiile de radiere de ipoteci se dădeau doar la birourile notariale din Cluj-Napoca, iar în declarații se preciza seria și nr. actului de identitate ale declarantului, în speță H.G.L. La data la care se pretinde că s-ar fi dat declarația, H.G.L. nu a avut delegație, fiind pontată la serviciu. De această declarație și implicit de radierea ipotecii au aflat doar după demararea executării, respectiv în cursul lunii martie 2012.

Deși la urmărirea penală inculpatul a refuzat să dea declarații cu privire la aceste fapte, în fața instanței a recunoscut integral săvârșirea lor, arătând că situația critică financiară în care a ajuns se datorează împrumuturilor pe care le-a dat unei persoane începând cu anul 2004, fără să-i mai fie restituite.

Declarația inculpatului s-a coroborat cu declarațiile martorilor date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, precum și cu înscrisurile aflate la dosar.

Curtea a reținut că reprezentantul SC C.S. SA nu s-a prezentat la biroul notarial și nici nu a completat sau semnat cererea de ridicare a ipotecii, aceasta fiind întocmită prin fals de către inculpat, care a legalizat copia cererii falsificate și a folosit-o la cartea funciară, obținând ridicarea ipotecii, fără a înștiința SC C.S. SA.

Și cu privire la aceste fapte, inculpatul și-a motivat acțiunile prin aceea că era constrâns (de datorii) și nu a mai avut nicio altă soluție, decât să acționeze așa cum a recunoscut.

Atât din modalitatea de operare, cât și din declarația dată în fața instanței, Curtea a reținut că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege pentru încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, respectiv cu intenția directă.

Și în acest caz, în pofida probatoriului evident, care s-a coroborat cu recunoașterea necondiționată manifestată de inculpat în fața instanței, apărătorul ales a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunile de înșelăciune, fals și uz de fals, în două infracțiuni de fals și uz de fals, cerere care însă este neîntemeiată, pentru cele ce le vom arăta.

S-a susținut că nu ar fi o infracțiune de înșelăciune nici la încheierea și nici în timpul executării contractului, că nu se arată ce acte de inducere în eroare ar fi comis inculpatul, că prejudiciul ar consta doar în lipsa de garanție a creditorului și nu într-o sumă de bani, iar inculpatul nu are calitate de parte în contractul de garanție.

Toate aceste susțineri au fost nefondate. Curtea a constatat că la pct. 3 din Rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.J. cu privire la infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen, pretins comisă la 20 ianuarie 2003 (data încheierii contractului). Această soluție nu a fost atacată, iar din descrierea situației de fapt în rechizitoriu, Curtea a constatat că a fost sesizată cu săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de înșelăciune în modalitatea „inducerii și menținerii în eroare (...) cu prilejul executării unui contract" - art. 215 alin. (3) C. pen.

Actele de inducere și menținere în eroare au constat în demersurile făcute de inculpat de falsificare a cererii și de prezentare a copiei legalizate după cererea falsificată la B.C.P.I. ca mandatar al numitului B.T. (proprietarul imobilului ipotecat și parte în contractul de ipotecă), obținând ridicarea ipotecii și fără să anunțe despre această ridicare a garanției imobiliare și pe creditor, menținându-l în eroare cu privire la existența ipotecii.

Instanța a apreciat că și această cerere de schimbare a încadrării juridice a apărut ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

În drept, instanța a constatat că:

- fapta inculpatului M.J. care, în calitate de notar, a încasat în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2012, tarifele aferente serviciilor de publicitate imobiliară, iar apoi nu le-a virat în contul A.N.C.P.I., folosind sumele încasate în interes personal (pentru plata unor rate la credite personale sau luate în contul BNP M.J.), cauzând un prejudiciu în sumă de 126.429 RON reprezentând sume încasate de inculpat și nevirate, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fapta aceluiași inculpat care, în calitate de notar public, a întocmit în fals declarația din 22 iulie 2009, atestând în cuprinsul acesteia împrejurări necorespunzătoare, declarație pe care a autentificat-o sub nr. 3246, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.;

- fapta aceluiași inculpat care, în calitate de mandatar al numitului B.T., a folosit declarația întocmită de el în fals în 22 iulie 2009 și autentificată sub nr. 3246, prin prezentarea ei la O.C.P.I. Odorheiu Secuiesc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.;

- fapta aceluiași inculpat care, în calitate de mandatar al numitului B.T., a folosit declarația întocmită de el în fals în 22 iulie 2009 și autentificată sub nr. 3246, prin prezentarea ei la O.C.P.I. Odorheiu Secuiesc, în vederea și obținând radierea ipotecii și a interdicției de înstrăinare, grevare și demolare, instituite în favoarea părții civile SC C.S. SA Cluj Napoca, lipsind partea civilă de garanții și cauzându-i acesteia un prejudiciu de 84.205,78 RON rate neachitate, la care se adaugă majorări, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., toate în concurs real, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin urmare instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea fiecărei fapte reținute în sarcina sa.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen.

S-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare dintre cele patru infracțiuni, respectiv majorarea prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 în cazul infracțiunii de abuz în serviciu, modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, inclusiv prin exercitarea atribuțiilor sale profesionale în săvârșirea infracțiunilor, planificarea minuțioasă a activității infracționale, forma continuată a uneia dintre infracțiuni și starea de concurs real în care au fost săvârșite faptele. La toate acestea s-a adăugat și prejudiciile însemnate cazate celor două părți civile.

Aceste aspecte au dat o periculozitate sporită faptelor și persoanei inculpatului și au fost reținute drept criterii de agravare a răspunderii penale.

Pe de altă parte, s-au avut în vedere activitatea profesională a inculpatului și lipsa antecedentelor penale, ca și concluziile cuprinse în Raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probatiune de pe lângă Tribunalul Harghita. Cu toate acestea, nu s-a omis faptul că inculpatul a suferit o condamnare de 7 luni închisoare cu suspendare pentru o infracțiune concurentă cu cele din prezenta cauză. Astfel, prin sentința penală nr. 38 din 18 iulie 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș, s-a reținut că actele materiale ce compun infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, au fost săvârșite în perioada 25 aprilie 2010-31 decembrie 2011, adică anterior celor care intră în componența infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, ce face obiectul prezentei cauze, respectiv octombrie 2012 - ianuarie 2012. Așadar, chiar dacă inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale, acesta a săvârșit anterior actele materiale ale infracțiunii pentru care a fost condamnat definitiv, astfel încât nu-i pot fi reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Nu au fost reținute nici circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. b) C. pen., deoarece de la data primelor acte materiale, inculpatul a avut suficient timp, însă nu a făcut dovada că a acoperit măcar parțial prejudiciile produse, ca de altfel nici pe parcursul urmăririi penale sau pe parcursul judecății, deși a solicitat și i s-au acordat termene în acest sens și chiar a fost amânată pronunțarea, la cererea lui, însă inculpatul nu a achitat integral sau parțial despăgubirile civile.

Nici circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. nu i-au fost reținute inculpatului, deoarece recunoașterea manifestată de acesta pe parcursul urmăririi penale doar pentru una dintre cele patru infracțiuni a venit după probatoriul evident, iar în fața instanței, deși a recunoscut săvârșirea faptelor, aceasta a avut loc, de asemenea, în fața unui probatoriu amplu și complet, dar și după ce instanța a fost nevoită să emită mandate de aducere pentru a asigura prezența inculpatului, chiar dacă acesta primise inițial termen în cunoștință.

Având în vedere și perioada îndelungată în care s-a desfășurat activitatea infracțională, sumele mari datorate celor două părți civile, deplina cunoștință asupra faptelor și urmărilor în care a acționat inculpatul, fiecare dintre faptele săvârșite prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Chiar dacă nu s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., care ar conduce la coborârea pedepselor sub minimul special, manifestarea inculpatului de recunoaștere în fața instanței va duce la stabilirea pedepselor la minimul special prevăzut pentru fiecare infracțiune.

Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că, în vederea atingerii scopului pedepsei, în conformitate cu disp. art. 52 C. pen., s-a impus aplicarea câte unei pedepse cu închisoarea stabilite la minimul special prevăzut de lege.

Văzând că inculpatul a suferit și condamnarea de 7 luni închisoare cu suspendare stabilită prin sentința penală nr. 38 din 18 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în Dosar nr. 141/43/2012, definitivă prin decizia penală nr. 737 din 28 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru o infracțiune concurentă cu cele din prezenta cauză, Curtea a constatat că devin incidente disp. art. 85 alin. (1) C. pen. privind anularea suspendării condiționate a pedepsei de 7 luni închisoare și contopirea acesteia cu pedepsele stabilite prin prezenta sentință.

Ca formă de executare, ținând seama de circumstanțele personale, scopul pedepsei rezultante a fost atins în cazul inculpatului și fără executarea în regim de detenție, fiind suficientă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea civilă SC C.S. SA și-a precizat pretențiile la 84.205,78 RON, reprezentând contravaloarea ratelor neachitate din creditul contractat sub nr. 1250 din 20 ianuarie 2003, 7.138,71 RON, reprezentând majorări calculate până la 24 septembrie 2012, 6.355 RON, reprezentând cheltuieli de executare silită avansate către BEJ H.E. și 62 RON, reprezentând taxa pentru eliberare copii CF.

Partea civilă A.N.C.P.I. și-a precizat pretențiile la 180.407,67 RON (reprezentând 126.429,00 RON sume încasate de inculpat și nevirate, 35.014,32 RON dobânzi de întârziere și 18.964,35 RON penalități de întârziere, calculate până la 29 aprilie 2013), precum și dobânzile și penalitățile de întârziere până la data achitării efective a debitului.

Curtea a constatat că pretențiile civile formulate și precizate au fost dovedite în întregime prin înscrisurile depuse la dosar, iar inculpatul și-a manifestat în fața instanței în mod expres disponibilitatea de a achita în întregime sumele solicitate, urmând să se țină seama inclusiv de principiul disponibilității.

Pentru aceste considerente, acțiunile civile au fost admise așa cum au fost formulate și precizate.

De asemenea, față de situația de fapt reținută, Curtea a constatat că devin incidente și disp. art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și s-a impus desființarea totală a înscrisurilor falsificate.

Nu s-a dispus restabilirea situației anterioare în cartea funciară, deoarece imobilul asupra căruia a fost instituită ipoteca nu s-a mai aflat în proprietatea martorului B.T., iar actualii proprietari nu au avut calitate de părți în prezenta cauză, așa încât nu a fost respectat principiului contradictorialității. De altfel, pentru pretențiile din prezenta cauză, inculpatul a fost obligat la plata sumelor solicitate, și încă din faza de urmărire penală au fost instituite măsuri asigurătorii asupra imobilelor acestuia, măsuri care au fost menținute de către instanță, și care sunt în măsură să asigure recuperarea prejudiciilor.

Ținând seama tocmai de scopul luării și menținerii măsurilor asigurătorii, a apărut ca inadmisibilă cererea apărătorului ales de scoatere la vânzare, de către instanță, în cursul procesului penal, a imobilelor afectate de măsurile asigurătorii. O astfel de acțiune a fost specifică fazei de executare a hotărârilor judecătorești și nu fazei de judecată în primă instanță, când inculpatul s-a bucurat" de prezumția de nevinovăție.

A fost scutit apărătorul ales de la plata amenzii judiciare, deoarece după termenul din 19 noiembrie 2012, când a lipsit nejustificat, acesta s-a prezentat și cauza nu a mai suferit amânări pentru acest motiv.

împotriva acestei hotărâri, a formulat apel inculpatul M.J., solicitând admiterea apelului, reducerea pedepsei și a termenului de încercare.

Examinând apelul declarat de inculpatul M.J., prin prisma dispozițiilor art. 417 și art. 420 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil analizării criticilor formulate de către inculpat se impune a se stabili dispozițiile aplicabile în cauză, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 255/2013, având în vedere că, inițial, hotărârea instanței de fond a fost supusă căii de atac a recursului.

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceiași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare - la apel.

Astfel cum se poate observa, sentința penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 13 mai 2013, fiind o hotărâre care nu era supusă căii de atac a apelului, împotriva căreia s-a formulat recurs de către inculpat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 135/2013 (1 februarie 2014), cauza fiind în curs de judecată în recurs la data de 1 februarie 2014, prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din legea de punere în aplicare a C. proc. pen., soluționarea cauzei se face după regulile de la apel, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 420 și urm. C. proc. pen.

Înalta Curte, constată că instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului M.J., fiind îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen. pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.

Prin analiza proprie a materialului probator administrat în faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești (plângerile părților vătămate, înscrisuri și declarațiile martorilor) în fapt, se constată că inculpatul M.J., în calitate de notar public, a încasat în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2012 tarifele aferente serviciilor de publicitate imobiliară, iar apoi nu le-a virat în contul A.N.C.P.I. și pe care le-a folosit în interes personal pentru plata unor rate la credite personale sau luate în contul Biroului Notarului Public M.J. Prin fapta sa, inculpatul a cauzat un prejudiciu de 126.429 RON, la care se adaugă majorări de întârziere.

Totodată se reține că, în aceeași calitate de notar public, inculpatul a întocmit în fals declarația din 22 iulie 2009, în care a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului. A autentificat această declarație, iar apoi a folosit-o în calitatea sa de mandatar al numitului B.T. la B.C.P.I. Odorheiu Secuiesc, reușind să obțină radierea unei ipoteci și a interdicției de înstrăinare, grevare și demolare instituite în favoarea părții civile SC C.S. SA Cluj-Napoca, care a fost practic lipsită de garanțiile contractuale și căreia i-a cauzat un prejudiciu de 88.778,73 RON.

În drept, faptele inculpatului M.J. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului M.J., Înalta Curte remarcă faptul că prima instanță a aplicat acestuia pedepse corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de dispozițiile Părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar și de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, motiv pentru care, contrar solicitării apelantului inculpat, o va menține, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia, modalitatea de executare câ