ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1158/2012

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 15 martie 2011, Tribunalul Mureș pronunță sentința penală nr. 40 prin care: I. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul B.I., de sub învinuirea comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. și ped. de art. 248 C. pen. și în baza art. 18 1 alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., i-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative, în cuantum de 600 RON. L-a condamnat pe inculpatul S.C.G.: a.) În temeiul art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de: - 3 (trei) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat. b.) În baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de: - 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv. În temeiul art. 33 lit. b) C. pen., a constatat că infracțiunile comise de inculpat sunt concurente și, în consecință în baza art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate acestuia, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: - 3 (trei) luni închisoare.

A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., - adică a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., iar în baza art. 81 alin. (2) C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., și anume acela de 2 ani și 3 luni, termen care era compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval fix de timp de 2 ani. În temeiul art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., referitoare la cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d), raportat la art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare. S-a reținut următoarea situație de fapt: La data de 25 aprilie 2008, D.G.A. - Serviciul Teritorial Mureș - Biroul Anticorupție pentru jud. Mureș s-a sesizat, din oficiu, cu privire la săvârșirea de către agentul de poliție B.I.

a unei fapte penale, în condițiile în care, deși a luat la cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni, pe raza sa de competență, nu a luat măsurile legale care se impuneau. Inculpatul B.I., la acel moment, era agent de poliție, având funcția de ajutor șef post la Postul de Poliție D., jud. Mureș și făcea parte din structurile Poliției Judiciare. Din probele administrate în cauză, a reieșit că, la data de 02 august 2007, inculpatul S.C.G. a condus - pe D.E. 578, pe raza comunei D., o motocicletă marca S., neînmatriculată și fără plăcuțe de înmatriculare. La un moment dat, a pierdut controlul acesteia, ieșind de pe șosea - în dreapta - și intrând în impact cu marginea unui pod de beton. În urma acestui impact, acuzatul a fost proiectat, în aer, câțiva metri, căzând apoi pe marginea șoselei.

Au apărut mai mulți săteni, fiind solicitată și intervenția Smurd D. Inculpatul S.C.G. a fost transportat cu ambulanța la Tg. Mureș, fiind internat la Clinica de Ortopedie, în perioada 02-09 august 2007, la internare, având diagnosticul „fractură col chirurgical humerus stg.; fractură coccis”. Martorul P.I.V. a fost cel care a sunat la Dispeceratul 112, în registrul de evidență apărând „numitul S.G.C. a suferit autoaccidentare cu motocicleta”. S-a mai stabilit că, la fața locului, a fost dirijat „as. B.”, acest lucru fiind consemnat în registrul amintit. Serviciul de permanență pe raza comunei D. era asigurat - la data de 02 august 2007 - de inculpatul B.I. Această soluție a instanței de fond, în termen legal, a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș care criticând netemeinicia acesteia, din prisma soluției de achitare a inculpatului B.I.

S-a solicitat că, în urma admiterii acestei căi de atac, desființându-se sentința, parțial și rejudecându-se cauza limitativ, să se procedeze la condamnarea inculpatului B.I. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă incriminată de disp. art. 248 C. pen. În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că: Soluția procesuală de achitare a inculpatului B.I., întemeiată pe art. 10 alin. lit. b 1 ) C. proc. pen., trăda o inconsecvență a instanței de fond. Această inconsecvență trebuia privită în raport cu două aspecte: urmarea imediată specifică infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice și soluția procesuală de condamnare a inculpatului S.G.C.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1) și art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. Împotriva aceleiași hotărâri judecătorești a formulat apel și inculpatul B.I. Inculpatul, prin apărătorul său a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale pronunțate și rejudecându-se cauza limitativ să se dispună achitarea sa în principal în baza prev. art. 10 lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar, în baza disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 60/A din 17 octombrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, a desființat parțial sentința penală nr. 40 din 15 martie 2011 și, rejudecând cauza limitativ, conform disp.

art. 248 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 81, 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni. Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. Conform dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului B.I. asupra respectării dispozițiilor art. 83 C. pen. A eliminat din sentința penală nr. 40 din 15 martie 2011 a Tribunalului Mureș dispozițiile prin care, în baza disp.

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. inculpatul B.I. era achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 248 C. pen. și prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 600 RON. A menținut restul dispozițiilor din hotărârea judecătorească apelată. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva sentinței penale nr. 40 din 15 martie 2011 a Tribunalului Mureș. A obligat inculpatul apelant la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul B.I. a săvârșit infracțiunea pentru care a fost deferit justiției, cu intenție directă.

Inculpatul a avut reprezentarea faptelor sale cu atât mai mult cu cât după ce a luat cunoștință de evenimentul rutier produs de S.G.C., acesta a găsit de cuviință să obțină informații despre coinculpat, întocmind o adresă căreia i-a dat numărul unui dosar penal (aflat în lucru) la postul de poliție la care funcționa și viza un alt făptuitor. Instanța de apel a apreciat că fapta pentru care inculpatul a fost deferit justiției trebuie sancționată în mod corespunzător cu atât mai mult cu cât inculpatul are calitatea de polițist, organ al poliției judiciare și nu trebuie consolidat sentimentul existent în rândul opiniei publice cum că funcționari ce exercită necorespunzător atribuțiile pot scăpa de rigorile legii.

S-a mai reținut de prima instanță de control judiciar că fapta comisă de inculpat este incriminată de C. pen. român, iar activitatea infracțională desfășurată de acesta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. La stabilirea pedepsei principale de 6 luni închisoare instanța de apel a avut în vedere și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este bine integrat în familie, a manifestat sinceritate pe parcursul desfășurării procesului penal. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul. Reiterând apărările formulate în fața instanței de apel, invocând cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 și 13 C. proc.

pen., inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și achitarea sa, întrucât fapta săvârșită nu este prevăzută de legea penală. Într-un prim subsidiar a solicitat achitarea sa, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Într-un al doilea subsidiar a solicitat instanței de recurs să mențină ca fiind legală și temeinică hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de fond prin care a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de casare invocate în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (2) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează: Examinând actele și lucrările dosarului se constată că situația de fapt și încadrarea juridică a faptei au fost corect reținute de instanțe. Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță de control judiciar, admițând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a condamnat pe inculpatul B.I. la pedeapsa principală de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen.

Conform art. 248 C. pen., constituie infracțiune fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituții de stat ori al unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145 C. pen. sau o pagubă patrimoniului acesteia. Fapta inculpatului B.I., care, cu știință, la data de 2 august 2007 nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu ce-i reveneau, în calitate de polițist, neefectuând cercetări urgente și care nu sufereau amânare, în acord cu prev. art. 213 C. proc. pen. ,cu privire la împrejurările producerii unui accident de circulație și neînregistrând un dosar penal, cauzând astfel o tulburare însemnată bunului mers al activității judiciare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prev. de art. 248 C. pen.

Instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că fapta pentru care inculpatul B.I. a fost deferit justiției nu ar prezenta gradul de pericol social care să determine calificarea acesteia ca fiind circumscrisă disp. art. 248 C. pen., respectiv ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. Prima instanță a apreciat că prin fapta imputată inculpatul a adus atingere minimă valorilor sociale apărate de lege și prin conținutul ei concret această atingere ar fi fost lipsită, în mod vădit de importanță. Or, probele administrate în cauză demonstrează cu certitudine că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.

Inculpatul avea calitatea de polițist nu era doar ajutor de post la Postul de Poliție al comunei D. din jud. Maramureș, acesta era și un membru al poliției judiciare. Coroborând dispozițiile ordinului nr. 1030/C/2005 al Procurorului General al României cu prevederile art. 207 și art. 1-3 C. proc. pen., se constată că inculpatul în calitatea pe care o deținea a manifestat o atitudine necorespunzătoare de ignorare a atribuțiilor de serviciu ce îi reveneau. Prin acțiunea sa inculpatul a adus atingere importantă, substanțială relațiilor sociale din domeniul siguranței pe drumurile publice, dar și al înfăptuirii justiției, în contextul în care, fiind lucrător de poliție cu atribuții de poliție judiciară avea obligația întocmirii unui dosar penal în cadrul căruia să stabilească condițiile în care coinculpatul S.G.C.

a produs evenimentul rutier și dacă acesta poseda permis de conducere valabil pentru motocicleta cu care a produs accidentul. Fapta săvârșită de inculpat cu intenție directă este dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare al efectuării actelor premergătoare, declarațiile inculpaților B.I. și S.G.C., declarațiile martorilor M.A., P.I., E.M., P.I.G., R.V.V., înscrisuri, procesele-verbale de prezentare a materialelor de urmărire penală. Analizându-se probele administrate în cauză se constată că inculpatul a avut reprezentarea faptelor sale cu atât mai mult cu cât după ce a luat cunoștință de evenimentul rutier produs de S.G.C., acesta a găsit de cuviință să obțină informații despre coinculpat, întocmind o adresă căruia i-a dat numărul unui dosar penal (aflat în lucru) la postul de poliție la care funcționa și care viza pe un alt făptuitor.

Este de necontestat că inculpatul a săvârșit fapta ce i-a fost reținută în sarcină, prin conduita sa aducând o importantă atingere relațiilor de serviciu ce trebuia să le exercite în cadrul instituției în care profesa, respectiv să depună toate diligențele pentru identificarea, în cel mai scurt timp posibil a persoanei care a produs evenimentul rutier pe DE 578 pe raza comunei D. și a cauzelor care au condus la producerea acestui accident, demersuri ce trebuiau finalizate prin întocmirea unui material ce trebuia supus analizei procurorului competent material și teritorial care urma să dispună în cauză. Neacționând în acest sens, este evident că inculpatul a vătămat relațiile sociale la care s-a făcut referire în cele ce preced.

Nesancționarea faptei în mod corespunzător ar consolida în rândul opiniei publice sentimentul potrivit căruia funcționarii ce își exercită necorespunzător atribuțiile de serviciu ar putea scăpa de rigorile legii. Cazurile de casare invocate de inculpat, prin apărătorul său nu sunt incidente în cauză, întrucât fapta comisă de acesta există, este incriminată de C. pen. român, iar activitatea infracțională desfășurată de inculpat întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. Înalta Curte constată, de asemenea, că prima instanță de control judiciar a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului, avându-se în vedere că acesta nu avea antecedente penale, că este bine integrat în familie și societate dar și atitudinea sa procesuală de recunoaștere a faptei.

De asemenea și modalitatea de executare a pedepsei a fost just stabilită de instanța de apel, scopul educativ și preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen., putând fi atins în cazul inculpatului și fără executarea acesteia în regim de detenție, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni. Față de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.I. Văzând și disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 60/A din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2012.