ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1158/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1158/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 15 martie 2011, Tribunalul Mureș

pronunță sentința penală nr. 40 prin care:

I. În temeiul art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., l-a achitat

pe inculpatul B.I., de sub învinuirea comiterii infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor publice, prev. și ped. de art. 248 C. pen. și în baza art. 18

1

alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., i-a aplicat inculpatului

sancțiunea amenzii administrative, în cuantum de 600 RON.

L-a condamnat pe inculpatul

S.C.G.:

a.) În temeiul art. 85

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C.

pen. și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de:

- 3 (trei) luni închisoare,

pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul

neînmatriculat.

b.) În baza art. 86

alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C.

pen. și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de:

- 2 (două) luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul

de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei

din care face parte vehiculul respectiv.

În temeiul art. 33

lit. b) C. pen., a constatat că infracțiunile comise de inculpat sunt concurente

și, în consecință în baza art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate

acestuia, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă

de:

- 3 (trei) luni închisoare.

A fost privat inculpatul

de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., - adică a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat - în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., iar

în baza art. 81 alin. (2) C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei, pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., și anume acela

de 2 ani și 3 luni, termen care era compus din durata pedepsei aplicate, la care

s-a adăugat un interval fix de timp de 2 ani.

În temeiul art. 359

C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.

pen., referitoare la cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate

a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a constatat suspendată executarea

pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile

publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 192 alin.

(1) pct. 1 lit. d), raportat la art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați

inculpații să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare.

S-a reținut următoarea

situație de fapt:

La data de 25 aprilie

2008, D.G.A. - Serviciul Teritorial Mureș - Biroul Anticorupție pentru jud. Mureș

s-a sesizat, din oficiu, cu privire la săvârșirea de către agentul de poliție B.I.

a unei fapte penale, în condițiile în care, deși a luat la cunoștință de săvârșirea

unei infracțiuni, pe raza sa de competență, nu a luat măsurile legale care se impuneau.

Inculpatul B.I., la acel

moment, era agent de poliție, având funcția de ajutor șef post la Postul de Poliție

D., jud. Mureș și făcea parte din structurile Poliției Judiciare.

Din probele administrate

în cauză, a reieșit că, la data de 02 august 2007, inculpatul S.C.G. a condus -

pe D.E. 578, pe raza comunei D., o motocicletă marca S., neînmatriculată și fără

plăcuțe de înmatriculare. La un moment dat, a pierdut controlul acesteia, ieșind

de pe șosea - în dreapta - și intrând în impact cu marginea unui pod de beton. În

urma acestui impact, acuzatul a fost proiectat, în aer, câțiva metri, căzând apoi

pe marginea șoselei.

Au apărut mai mulți săteni,

fiind solicitată și intervenția Smurd D. Inculpatul S.C.G. a fost transportat cu

ambulanța la Tg. Mureș, fiind internat la Clinica de Ortopedie, în perioada 02-09

august 2007, la internare, având diagnosticul „fractură col chirurgical humerus

stg.; fractură coccis”.

Martorul P.I.V. a fost

cel care a sunat la Dispeceratul 112, în registrul de evidență apărând „numitul

S.G.C. a suferit autoaccidentare cu motocicleta”. S-a mai stabilit că, la fața locului,

a fost dirijat „as. B.”, acest lucru fiind consemnat în registrul amintit. Serviciul

de permanență pe raza comunei D. era asigurat - la data de 02 august 2007 - de inculpatul

B.I.

Această soluție a instanței

de fond, în termen legal, a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă

Tribunalul Mureș care criticând netemeinicia acesteia, din prisma soluției de achitare

a inculpatului B.I. S-a solicitat că, în urma admiterii acestei căi de atac, desființându-se

sentința, parțial și rejudecându-se cauza limitativ, să se procedeze la condamnarea

inculpatului B.I. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

publice, faptă incriminată de disp. art. 248 C. pen.

În dezvoltarea motivelor

de apel s-a învederat că:

Soluția procesuală de

achitare a inculpatului B.I., întemeiată pe art. 10 alin. lit. b

1

) C.

proc. pen., trăda o inconsecvență a instanței de fond. Această inconsecvență trebuia

privită în raport cu două aspecte: urmarea imediată specifică infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor publice și soluția procesuală de condamnare a inculpatului

S.G.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1) și art.

86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

Împotriva aceleiași hotărâri

judecătorești a formulat apel și inculpatul B.I.

Inculpatul, prin apărătorul

său a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale pronunțate

și rejudecându-se cauza limitativ să se dispună achitarea sa în principal în baza

prev. art. 10 lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar, în baza disp. art. 10

lit. d) C. proc. pen.

Prin decizia penală

nr. 60/A din 17 octombrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Mureș, a desființat parțial sentința penală nr. 40 din 15 martie 2011

și, rejudecând cauza limitativ, conform disp. art. 248 C. pen., a condamnat pe inculpatul

B.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor publice.

A făcut aplicarea dispozițiilor

art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 81, 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale

pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.

Potrivit dispozițiilor

art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului

de încercare.

Conform dispozițiilor

art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului B.I. asupra respectării dispozițiilor

art. 83 C. pen.

A eliminat din sentința

penală nr. 40 din 15 martie 2011 a Tribunalului Mureș dispozițiile prin care, în

baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc.

pen. inculpatul B.I. era achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute

și pedepsite de dispozițiile art. 248 C. pen. și prin care i s-a aplicat sancțiunea

amenzii administrative în cuantum de 600 RON.

A menținut restul dispozițiilor

din hotărârea judecătorească apelată.

A respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva sentinței penale nr. 40 din 15 martie

2011 a Tribunalului Mureș.

A obligat inculpatul apelant

la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:

Din probele administrate

în cauză rezultă că inculpatul B.I. a săvârșit infracțiunea pentru care a fost deferit

justiției, cu intenție directă. Inculpatul a avut reprezentarea faptelor sale cu

atât mai mult cu cât după ce a luat cunoștință de evenimentul rutier produs de S.G.C.,

acesta a găsit de cuviință să obțină informații despre coinculpat, întocmind o adresă

căreia i-a dat numărul unui dosar penal (aflat în lucru) la postul de poliție la

care funcționa și viza un alt făptuitor.

Instanța de apel a apreciat

că fapta pentru care inculpatul a fost deferit justiției trebuie sancționată în

mod corespunzător cu atât mai mult cu cât inculpatul are calitatea de polițist,

organ al poliției judiciare și nu trebuie consolidat sentimentul existent în rândul

opiniei publice cum că funcționari ce exercită necorespunzător atribuțiile pot scăpa

de rigorile legii.

S-a mai reținut de prima

instanță de control judiciar că fapta comisă de inculpat este incriminată de C.

pen. român, iar activitatea infracțională desfășurată de acesta, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev.

de art. 248 C. pen.

La stabilirea pedepsei

principale de 6 luni închisoare instanța de apel a avut în vedere și faptul că inculpatul

nu are antecedente penale, este bine integrat în familie, a manifestat sinceritate

pe parcursul desfășurării procesului penal.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs inculpatul.

Reiterând apărările formulate

în fața instanței de apel, invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 și 13 C. proc. pen., inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârii atacate și achitarea sa, întrucât fapta săvârșită nu este prevăzută de

legea penală.

Într-un prim subsidiar

a solicitat achitarea sa, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive

ale infracțiunii.

Într-un al doilea subsidiar

a solicitat instanței de recurs să mențină ca fiind legală și temeinică hotărârea

judecătorească pronunțată de instanța de fond prin care a fost achitat de sub învinuirea

comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de

art. 248 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de casare invocate în conformitate

cu dispozițiile art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație

și Justiție reține că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins

ca atare pentru considerentele ce urmează:

Examinând actele și lucrările

dosarului se constată că situația de fapt și încadrarea juridică a faptei au fost

corect reținute de instanțe.

Înalta Curte constată

că în mod corect prima instanță de control judiciar, admițând apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a condamnat pe inculpatul B.I. la pedeapsa

principală de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen.

Conform

art. 248 C. pen., constituie infracțiune fapta funcționarului public care, în exercițiul

atribuțiilor de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește

în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al

unui organ sau instituții de stat ori al unei alte unități dintre cele la care se

referă art. 145 C. pen. sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Fapta inculpatului

B.I., care, cu știință, la data de 2 august 2007 nu și-a îndeplinit atribuțiile

de serviciu ce-i reveneau, în calitate de polițist, neefectuând cercetări urgente

și care nu sufereau amânare, în acord cu prev. art. 213 C. proc. pen. ,cu privire

la împrejurările producerii unui accident de circulație și neînregistrând un dosar

penal, cauzând astfel o tulburare însemnată bunului mers al activității judiciare,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

publice, faptă prev. de art. 248 C. pen.

Instanța de

fond, în mod greșit, a apreciat că fapta pentru care inculpatul B.I. a fost deferit

justiției nu ar prezenta gradul de pericol social care să determine calificarea

acesteia ca fiind circumscrisă disp. art. 248 C. pen., respectiv ca întrunind elementele

constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. Prima

instanță a apreciat că prin fapta imputată inculpatul a adus atingere minimă valorilor

sociale apărate de lege și prin conținutul ei concret această atingere ar fi fost

lipsită, în mod vădit de importanță.

Or, probele

administrate în cauză demonstrează cu certitudine că inculpatul a săvârșit infracțiunea

pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.

Inculpatul

avea calitatea de polițist nu era doar ajutor de post la Postul de Poliție al comunei

D. din jud. Maramureș, acesta era și un membru al poliției judiciare.

Coroborând

dispozițiile ordinului nr. 1030/C/2005 al Procurorului General al României cu prevederile

art. 207 și art. 1-3 C. proc. pen., se constată că inculpatul în calitatea pe care

o deținea a manifestat o atitudine necorespunzătoare de ignorare a atribuțiilor

de serviciu ce îi reveneau. Prin acțiunea sa inculpatul a adus atingere importantă,

substanțială relațiilor sociale din domeniul siguranței pe drumurile publice, dar

și al înfăptuirii justiției, în contextul în care, fiind lucrător de poliție cu

atribuții de poliție judiciară avea obligația întocmirii unui dosar penal în cadrul

căruia să stabilească condițiile în care coinculpatul S.G.C. a produs evenimentul

rutier și dacă acesta poseda permis de conducere valabil pentru motocicleta cu care

a produs accidentul.

Fapta săvârșită

de inculpat cu intenție directă este dovedită cu următoarele mijloace de probă:

procesul verbal

de

constatare al efectuării actelor premergătoare, declarațiile inculpaților B.I. și

S.G.C., declarațiile martorilor M.A., P.I., E.M., P.I.G., R.V.V., înscrisuri, procesele-verbale

de prezentare a materialelor de urmărire penală.

Analizându-se probele

administrate în cauză se constată că inculpatul a avut reprezentarea faptelor sale

cu atât mai mult cu cât după ce a luat cunoștință de evenimentul rutier produs de

S.G.C., acesta a găsit de cuviință să obțină informații despre coinculpat, întocmind

o adresă căruia i-a dat numărul unui dosar penal (aflat în lucru) la postul de poliție

la care funcționa și care viza pe un alt făptuitor.

Este de necontestat că

inculpatul a săvârșit fapta ce i-a fost reținută în sarcină, prin conduita sa aducând

o importantă atingere relațiilor de serviciu ce trebuia să le exercite în cadrul

instituției în care profesa, respectiv să depună toate diligențele pentru identificarea,

în cel mai scurt timp posibil a persoanei care a produs evenimentul rutier pe DE

578 pe raza comunei D. și a cauzelor care au condus la producerea acestui accident,

demersuri ce trebuiau finalizate prin întocmirea unui material ce trebuia supus

analizei procurorului competent material și teritorial care urma să dispună în cauză.

Neacționând în acest sens,

este evident că inculpatul a vătămat relațiile sociale la care s-a făcut referire

în cele ce preced.

Nesancționarea faptei

în mod corespunzător ar consolida în rândul opiniei publice sentimentul potrivit

căruia funcționarii ce își exercită necorespunzător atribuțiile de serviciu ar putea

scăpa de rigorile legii.

Cazurile de casare invocate

de inculpat, prin apărătorul său nu sunt incidente în cauză, întrucât fapta comisă

de acesta există, este incriminată de C. pen. român, iar activitatea infracțională

desfășurată de inculpat întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen.

Înalta Curte constată,

de asemenea, că prima instanță de control judiciar a individualizat corect pedeapsa

aplicată inculpatului, avându-se în vedere că acesta nu avea antecedente penale,

că este bine integrat în familie și societate dar și atitudinea sa procesuală de

recunoaștere a faptei.

De asemenea și modalitatea

de executare a pedepsei a fost just stabilită de instanța de apel, scopul educativ

și preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen., putând fi atins în cazul inculpatului

și fără executarea acesteia în regim de detenție, dispunându-se suspendarea condiționată

a executării pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

Față de considerentele

arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.I.

Văzând și disp. art. 192

alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 60/A din 17 octombrie

2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie

2012.