ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1304/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 223 din 3 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului I.M.T., pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, deoarece faptei îi lipsește gradul de pericol social al infracțiunii. Prin aceeași sentință, în baza disp. art. 91 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut pe baza actelor și lucrărilor cauzei, următoarele: Prin rechizitoriul nr. 6859/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus trimiterea in judecată a inculpaților: - N.T.B., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la fals intelectual prev. și ped.

de art. 26 rap. la art. 289 C. pen. și înșelăciune în participație improprie prev. și ped. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; - P.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prev. și ped. de art. 248 C. pen., fals intelectual prev. și ped. de art. 289 C. pen., uz de fals prev. și ped. de art. 291 C. pen. și infracțiunea asimilată infracțiunilor de corupție prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 (fapte comise la data de 24 mai 2009), favorizarea infractorului prev. și ped. de art. 264 C. pen., fals intelectual prev. și ped. de art. 289 C. pen., uz de fals prev. și ped. de art. 291 C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor publice prev. și ped.

de art. 248 C. pen. (fapte comise la data de 19 noiembrie 2008), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; - I.M.T., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. și ped. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată. În fapt, în actul de acuzare, s-au reținut următoarele: Prin procesul verbal întocmit la data de 01 octombrie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova s-a sesizat din oficiu despre împrejurarea că în ziua de 24 mai 2009, în jurul orei 18:30-19:00, la intersecția Ș.V. cu strada G.G.C. din Ploiești s-a produs un eveniment rutier în care au fost implicate autoturismul R., condus de numitul S.G. și autoturismul marca D., condus de numitul N.T.B., în urma căruia a rezultat rănirea numitului S.T.E.

(pasager al autoturismului condus de S.G.). La fața locului au sosit două echipaje de ambulanță pentru acordarea de îngrijiri medicale; S.T.E. fiind condus de un echipaj al ambulanței la Spitalul Județean de Urgență Ploiești - Unitatea Primiri Urgențe -, ocazie cu care i-au fost efectuate mai multe investigații medicale. Echipajul de poliție rutieră sosit la locul evenimentului rutier, format din agenții de poliție P.F. și C.C.A. din cadrul I.P.J. Prahova nu a luat măsurile legale de constatare al faptelor cu caracter penal comise de numitul N.T.B., care la momentul producerii evenimentului rutier se afla sub influența băuturilor alcoolice și a părăsit locul accidentului. Mai mult, la sediul Spitalului Județean de Urgență Ploiești, deși au constatat că N.T.B.

se afla sub influența băuturilor alcoolice, agenții de poliție rutieră sus-menționaținu i-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, în condițiile în care, așa cum s-a precizat anterior, în urma evenimentului rutier au rezultat victime, agentul de poliție C.C.A. suflând în aparatul etilotest în locul numitului N.T.B. Totodată, s-a reținut că agentul de poliție rutieră P.F. a întocmit în fals, procesul verbal de sancționare contravențională a numitului N.T.B., prin aceea că nu a menționat în cuprinsul lui împrejurarea că respectivul conducător auto se află sub influența băuturilor alcoolice, că a părăsit locul accidentului și că în urma evenimentului rutier a rezultat o victimă.

De asemenea, s-a mai reținut că actele întocmite de agentul de poliție rutieră P.F. au fost folosite la constituirea dosarului de daună de către societatea de asigurare pentru repararea autoturismului aparținând martorului S.G., costul reparațiilor au fost suportate de societatea de asigurare și nu de N.T.B., așa cum ar fi fost legal, iar reparațiile efectuate autoturismului marca R. sunt în cuantum de 21.400 RON. Deși, conform atribuțiunilor de serviciu, pentru faptele contravenționale comise de inculpatul N.T.B., inculpatul P.F. ar fi trebuit să întocmească un raport zilnic de activitate și procesele-verbale de sancționare contravențională pe care să le predea compartimentului Proceduri din cadrul Serviciului Poliției Rutiere al I.P.J.

Prahova, pentru implementarea în baza de date a sancțiunii suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 60 de zile, inculpatul nu a făcut acest lucru, obținând pentru inculpatul N.T.B., pe lângă avantajul patrimonial al neachitării sumei de 21.400 RON ce reprezenta contravaloarea efectuării reparației la autovehiculul marca R., aparținând martorului S.G., sumă care în mod firesc ar fi trebuit achitată de inculpatul N.T.B. și avantajul nepatrimonial al neimplementării în baza de date a Serviciului Poliției Rutiere Prahova, a sancțiunii de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice. Prin autorizațiile din 11 octombrie 2010, emise în Dosarul nr. 6017/105/2010, Tribunalul Prahova, secția penală, a autorizat interceptarea și înregistrarea audio-video în mediul ambiental a convorbirilor efectuate de inculpatul P.F.

și alte persoane din anturajul lui, precum și de învinuita C.C.A. și alte persoane din anturajul său, pentru o perioadă de 30 zile, de la data de 11 octombrie 2010 până la data de 09 noiembrie 2010, inclusiv. Rezultatul activităților specifice efectuate în baza autorizațiilor menționate anterior au scos în evidență împrejurarea că suspiciunile legate de activitatea infracțională a inculpaților P.F. și N.T.B. se confirmă, existând multiple mijloace de probă care dovedesc împrejurarea că aceștia au comis faptele reținute în sarcina lor. S-a reținut, așa cum rezultă din toate actele procedurale întocmite în cauză, că activitatea infracțională desfășurată de inculpații P.F. și N.T.B.

s-a concentrat pe încălcarea cu știință a dispozițiilor în materie ce reglementează procedurile ce trebuie îndeplinite de lucrătorii de poliție rutieră cu ocazia constatării faptelor de conducere pe drumurile publice a unor autovehicule de către persoane aflate sub influența băuturilor alcoolice, fapte soldate cu rănirea de persoane sau pierderea de vieți omenești, ori cu producerea de pagube materiale, în sensul că au urmărit ascunderea realității cu privire la nivelul alcoolemiei inculpatului N.T.B., care se făcea vinovat de producerea accidentului soldat cu rănirea victimei S.T.E. și producerea unei pagube în sumă de 21.400 RON în dauna SC G.A. SA, asigurător al autoturismului marca D., utilizat de SC W.S.

SRL Ploiești și condus la data producerii evenimentului rutier de inculpatul N.T.B. Practic, prin determinarea învinuitei C.C.A. de a sufla în etilotest în locul inculpatului N.T.B., inculpații P.F. și N.T.B. au urmărit și reușit, prin emiterea tipizatului cunoscut sub numele de protocol de testare (Drager alcotest printer, 24 mai 09, ora 20:20) să producă în mod fals o probă că inculpatul N.T.B. nu se afla sub influența băuturilor alcoolice în momentul testării cu etilotestul, făcând în acest fel inutilă recoltarea de probe biologice acestuia, pentru stabilirea științifică a nivelului alcoolemiei în sânge. Din declarațiile inculpatului S.A.M., ale învinuiților S.C., C.C.A., ale martorilor S.G., C.A., D.I.

și din celelalte probatorii administrate în cauză, a rezultat că în după-amiaza zilei de 24 mai 2009, inculpatul N.T.B. s-a deplasat cu autoturismul marca D. la pădurea C.B., unde a consumat băuturi alcoolice, iar cu aproximație, în jurul orei 19:00, la aceeași dată, cu ocazia întoarcerii către casă, fiind singur în mașină, din cauza consumului de alcool, a pătruns pe culoarea roșie a semaforului în intersecția străzii G.G.C. cu Ș.V. și a intrat în coliziune cu autoturismul marca R. condus regulamentar de martorul S.G. Imediat după producerea evenimentului rutier, temându-se de consecințele legii penale, inculpatul N.T.B. l-a contactat telefonic pe inculpatul S.A.M., agent la Poliția rutieră Prahova și prieten de-al lui, căruia i-a explicat situația în care se afla, fiind sfătuit de acesta să părăsească locul accidentului, pentru a nu i se recolta probe biologice de sânge în scopul de a i se stabili alcoolemia.

În urma apelului telefonic primit de la inculpatul N.T.B., inculpatul S.A.M. s-a deplasat personal la locul accidentului cu autoturismul marca V., găsindu-l în locul respectiv pe martorul S.G., căruia i-a adresat personal rugămintea să nu formuleze plângere penală împotriva inculpatului N.T.B., tocmai pentru că acesta consumase băuturi alcoolice și se afla sub influența acestora în momentul comiterii accidentului și, mai mult, părăsise locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție și fără a o transporta pe victima S.T.E. la spital. În urma apelului telefonic pe care martorul S.G. l-a efectuat către Serviciul Național Unic de Urgență - 112, la locul accidentului s-au deplasat de urgență două ambulanțe, una dintre ele transportând-o pe victima S.T.E.

la Spitalul Județean de Urgență Ploiești. Inculpatul S.A.M., care se aflase împreună cu inculpatul N.T.B. la picnicul organizat la data de 24 mai 2009 în pădurea C.B. și care cunoștea că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice în momentul producerii evenimentului rutier, i-a contactat telefonic, în mod repetat, pe colegii săi de serviciu, inculpatul P.F. și învinuita C.C.A., agenți de poliție rutieră de serviciu la data respectivă, direcționați de șeful de schimb B.G. pentru a se deplasa la locul accidentului și a cerceta împrejurările comiterii acestuia, în scopul întocmirii unui dosar penal, pentru a le sugera voalat să efectueze în așa fel cercetările, încât inculpatul N.T.B. să fie exonerat de răspunderea penală pentru faptele comise.

În urma ordinului primit de la șeful de schimb B.G. de a efectua cercetări cu privire la accidentul cu victime care se produsese din culpa inculpatului N.T.B., învinuita C.C.A. a efectuat procedurile standard în astfel de situații, respectiv, cercetarea locului faptei, întocmirea schiței locului accidentului, identificarea victimei în persoana numitului S.T.E. și efectuarea de investigații în vederea stabilirii identității autorului accidentului care, așa cum am arătat anterior, părăsise locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție. Toate aceste activități au fost consemnate de învinuita C.C.A. în agenda personală de lucru, la dosarul cauzei fiind depuse copii ale acestor înscrisuri.

După efectuarea acestor investigații, învinuita C.C.A. și inculpatul P.F. s-au deplasat cu autoturismul de serviciu către Spitalul Județean de Urgență Ploiești pentru a v erifica situația medicală a victimei S.T.E., pe traseu fiind contactați telefonic, de inculpatul S.A.M., care le-a comunicat identitatea autorului accidentului. Inculpatul P.F. și învinuita C.C. i-au cerut inculpatului S.A. să-i transmită inculpatului N.T. să se prezinte de urgență la Spitalul Județean de Urgențe Ploiești pentru recoltarea probelor biologice de sânge. Odată ajunși la spital, inculpatul P.F. și învinuita C.C.A. au constatat că victimei S.T.E. i se acordau îngrijiri medicale, aceasta fiind supusă mai multor investigații pentru stabilirea diagnosticului, că între timp la spital ajunsese și inculpatul N.T.B., însoțit de o prietenă a acestuia (numita V.), și că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Împrejurarea că inculpatul N.T.B. se afla sub influența băuturilor alcoolice a fost constatată și de martorii D.L.I., S.G. și C.A. În concret, inculpatul N.T.B. emana halenă alcoolică, avea un comportament ciudat, avea ochii roșii, fiind euforic. Inculpatul P.F. a discutat cu învinuita C.C.A. despre împrejurarea că inculpatul N.T.B. se afla sub influența băuturilor alcoolice dar, având în vedere că acesta era prieten atât cu inculpatul P.F. cât și cu inculpatul S.A.M., agentul de poliție rutieră P.F. a hotărât să amâne testarea alcoolscop a acestuia până când vor afla diagnosticul medical al victimei S.T.E. și dacă acesta va rămâne internat în spital. Inculpatul N.T.B. a refuzat să dea curs încercărilor repetate ale învinuitei C.C.A.

de a-l testa cu etilotestul, reproșându-i că vrea să-l bage în pușcărie, având în vedere starea fiziologică în care se afla, comunicându-i textual că a consumat suficient alcool pentru că rezultatul alcoolemiei în sânge să iasă mai mare de 0,80 gr./litru. Învinuita C.C.A. i-a comunicat inculpatului P.F. refuzul conducătorului auto de a fi testat cu etilotestul, însă acesta nu i-a acordat colegei sale de echipaj sprijinul necesar pentru îndeplinirea procedurilor standard în astfel de situații, ci i-a cerut încă o dată să amâne testarea alcoolscop a acestuia până când vor primi rezultatul investigațiilor medicale efectuate victimei S.T.E. Deși în mod normal, potrivit principiului muncii în echipă, ar fi trebuit să-i acorde învinuitei C.C.A.

ajutorul de care avea nevoie pentru îndeplinirea procedurilor legale de testare alcoolscop a inculpatului N.T.B., inculpatul P.F. l-a abordat pe martorul S.G. și i-a sugerat că dacă vrea să obțină o soluționare mai rapidă a situației, respectiv să-și repare mai repede mașina, beneficiind de asigurarea de răspundere civilă obligatorie pe care inculpatul N.T.B. o avea încheiată pentru autoturismul marca D. la SC G.A. SA, ar fi bine să nu formuleze plângere penală împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (persoană vătămată S.T.E.), pentru că în astfel de situații soluționarea dosarului penal, implicit a laturii civile, ar fi mult întârziată. Considerând că inculpatul P.F., în calitatea pe care o avea, aceea de agent de poliție rutieră, cunoaște bine legislația în domeniu, pe fondul împrejurării că persoana vătămată S.T.E.

nu suferise leziuni grave în urma accidentului rutier, nefiind nevoie să rămână internat în spital și că trebuia să părăsească în dimineața zilei de 25 mai 2009 teritoriul României pentru a se deplasa în Spania, unde este încadrat în muncă, martorul S.G. a fost de acord să nu formuleze plângere penală împotriva inculpatului N.T.B. După ce s-au asigurat că persoana vătămată S.T.E. nu a suferit leziuni grave, învinuita C.C.A. s-a înțeles cu inculpatul P.F. ca ea să sufle în etilotest în locul lui N.T.B., iar el să-și asume răspunderea pentru întocmirea, în fals, a procesului verbal de constatare în care să consemneze că rezultatul testului alcoolscop a acestuia a ieșit negativ. În acest sens, inculpații N.T.B., P.F.

și învinuita C.C.A. s-au deplasat în locul unde se afla mașina de serviciu a poliției rutiere, respectiv în spațiul dintre clădirea secției U.P.U. a Spitalului Județean de Urgențe Ploiești și corpul de clădire al spitalului, mașina de poliție fiind orientată cu fața către localitatea P. și cu spatele către culoarul ce permite accesul între secția U.P.U. și clădirea Spitalului Județean de Urgență Ploiești, unde învinuita C.C.A. ascunzându-se după portbagajul mașinii a suflat în etilotest în locul inculpatului N.T.B. După imprimarea de către alcoltestul D. a rezultatului negativ al testării, învinuita C.C.A. i-a înmânat protocolul de testare inculpatului P.F., care a întocmit procesul verbal de sancționare contravențională din 24 mai 2009, ora 21:30, în care a consemnat că inculpatul N.T.B.

„a condus la data respectivă, în jurul orei 17:00 pe strada G.G.C., auto D. pe direcția Târgoviște-Ploiești și ajungând în intersecția cu Ș.V. nu respectă culoarea roșie a semaforului electric, continuă deplasarea și intră în coliziune cu auto R. care circula regulamentar executând manevra de întoarcere a autoturismului pe Ș.V. De asemenea, nu are asupra sa permisul de conducere". Practic, inculpatul P.F. a stabilit că inculpatul N.T.B. a comis contravențiile prevăzute de art. 101 3 /A și 101/1/18 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, stabilind o amendă cumulată în sumă de 720 RON, cu posibilitatea pentru inculpatul N.T.B. să achite jumătate din această sumă în termen de 48 ore. De asemenea, inculpatul P.F.

a menționat în fals în cuprinsul aceluiași înscris oficial faptul că testarea alcoolscop a inculpatului N.T.B. a fost negativă. După întocmirea în fals a procesului verbal de sancționare contravențională de către inculpatul P.F., învinuita C.C.A. a întocmit autorizația de reparație din data de 24 mai 2009, în care a menționat avariile suferite de autoturismul marca R., iar inculpatul P.F. a procedat la audierea celor doi conducători auto implicați în evenimentul rutier, cu acea ocazie fiind consemnate declarațiile existente din prezentul dosar. Faptul că inculpatul N.T.B.

se afla sub influenta băuturilor alcoolice în timpul producerii accidentului rutier, o demonstrează fără echivoc grafia depusă pe formularul tipizat al declarației olografe, scrisul acestuia fiind unul ilizibil, dezordonat, care nu respectă spațiile dintre rânduri, nu se aliniază la începutul rândului, această scriere fiind specifică persoanelor care au consumat băuturi alcoolice; pentru comparație se poate constata că scrisul inculpatului N.T.B. depus pe declarația olografă consemnată cu ocazia audierii la parchet la data de 12 octombrie 2010 este de o cu totul altă factură, citeț, ordonat, lizibil. După finalizarea activităților efectuate la Spitalul Județean Ploiești, inculpatul P.F. și învinuita C.C.A.

s-au deplasat în parcarea amenajată în apropierea blocului în care locuiește inculpatul N.T.B., consemnând avariile suferite de autoturismul pe care acesta l-a condus în timpul producerii evenimentului rutier. După efectuarea acestor activități, învinuita C.C.A. și inculpatul P.F. l-au contactat telefonic pe șeful de schimb B.G., căruia i-au comunicat modul în care au finalizat cercetarea împrejurărilor în care s-a comis evenimentul rutier în care au fost implicați conducătorii auto N.T.B. și S.G. Înainte de terminarea programului, inculpatul P.F. a întocmit raportul cu privire la activitățile desfășurate în timpul serviciului din data de 24 mai 2009, în care a consemnat că a aplicat 11 sancțiuni, printre care se regăsește și sancțiunea pentru fapta prevăzută de art. 101 1 /18 din O.U.G.

nr. 195/2002 republicată, aplicată inculpatului N.T.B., dar a omis cu știință să consemneze că în timpul serviciului, prin întocmirea procesului-verbal de sancționare contravențională, a aplicat aceluiași conducător auto și sancțiunea pentru fapta prev. de art. 101 3 /A din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. Pentru cea de-a doua faptă comisă de inculpatul N.T.B., inculpatul P.F.

ar fi trebuit să întocmească un raport prin care să propună șefului Serviciului Poliției Rutiere Prahova aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile, raport pe care, potrivit procedurilor existente la nivelul acestei subunități de poliție, ar fi trebuit să-l prezinte împreună cu celelalte procese-verbale de sancționare contravențională întocmite în timpul serviciului și cu permisele de conducere pe care le-ar fi reținut în timpul desfășurării activității, șefului de schimb care, la rândul lui, trebuia să le înainteze biroului Proceduri din cadrul aceluiași serviciu, pentru implementarea în baza de date a poliției a sancțiunii aplicate.

Inculpatul P.F. a acționat cu știință, în scopul de a-i crea inculpatului N.T.B. un avantaj nepatrimonial, respectiv acela de a nu fi implementată în baza de date a poliției, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 60 de zile. Această împrejurare rezultă fără echivoc din cazierul auto întocmit inculpatului N.T.B. la data de 12 octombrie 2010, în care nu este consemnată sancțiunea ce ar fi trebuit să fie implementată dacă inculpatul P.F.

și-ar fi îndeplinit în mod corespunzător atribuțiunile de serviciu ce-i revin potrivit fișei postului, printre care și aceea de a aplica sancțiuni contravenționale participanților la traficul rutier care au încălcat prevederile legale privind circulația pe drumurile publice, respectiv, de a ține evidența infracțiunilor descoperite, a sancțiunilor aplicate, a permiselor de conducere și certificatelor de înmatriculare reținute sau retrase, pe care le predă pe bază de semnătură ofițerului șef de schimb și le evidențiază în fișele special întocmite la nivelul biroului privind indicatorii statistici ce se evaluează periodic anual. Raportul privind activitățile desfășurate în timpul serviciului are calitatea de înscris oficial și este utilizat la întocmirea situațiilor statistice ale Inspectoratului General al Poliției Romane privind infracțiunile și contravențiile la regimul circulației pe drumurile publice.

În apărarea sa, inculpatul P.F. a declarat că a întocmit raportul privind propunerea de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 60 de zile inculpatului N.T.B. și l-a introdus într-o cutiuță aflată în birou, însă nu-și poate explica dispariția acestui înscris oficial. Martorii C.Ș., E.D., B.G. și L.L., audiați în cauză, au infirmat susținerile inculpatului P.F., declarând că de-a lungul timpului nu a existat vreun astfel de incident în activitatea Serviciului Poliției Rutiere Prahova. Activitățile procedurale efectuate în cauză au demonstrat fără echivoc că înscrisul oficial a cărui dispariție a reclamat-o inculpatul P.F., în realitate, nu a fost întocmit pentru că în raportul de serviciu, inculpatul P.F.

nu a consemnat aplicarea sancțiunii pentru fapta prev. de art. 37 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. Actele procedurale efectuate în cauză au evidențiat împrejurarea că inculpatul P.F. a acționat cu intenție, cu știință, în momentul întocmirii în fals a procesului verbal din data de 24 mai 2009, cunoscând împrejurarea că inculpatul N.T.B. se afla sub influența băuturilor alcoolice în momentul producerii evenimentului rutier. Prin același rechizitoriu a fost trimis în judecată și inculpatul I.M.T. pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice care nu este înmatriculat. S-a reținut că în data de 19 noiembrie 2008 acesta a fost depistat la un control în municipiul Ploiești circulând cu autoturismul marca V. care la acea dată nu era înscris în circulație, având numere provizorii expirate cu aproximativ una sau două zile înainte de data controlului.

În ședința publică din data de 31 mai 2011, inculpatul I.M.T. a recunoscut comiterea faptelor, așa cum sunt reținute în rechizitoriu, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Față de declarația inculpatului și de poziția celorlalți inculpați, tribunalul a dispus disjungerea cauzei și a procedat la judecarea cu prioritate a inculpatului I.M.T. Drept urmare, tribunalul a constatat comiterea faptei, așa cum a fost reținută prin rechizitoriu însă, raportat la modalitatea de săvârșire, în sensul că fapta s-a produs din neglijență, cât și la persoana inculpatului, care este absolvent de studii superioare, are un loc de muncă stabil, nu are antecedente penale, a dispus achitarea acestuia.

Tribunalul a motivat că deși fapta inculpatului este prevăzută de o normă specială a cărei încălcare atrage răspunderea penală, în cauză, modalitatea comiterii acesteia conduce la concluzia că nu are gradul de pericol social al unei infracțiuni. S-a reținut că inculpatul nu a dovedit rea credință, ci doar o anumită neglijență constând în întârzierea înmatriculării autovehiculului cu numere permanente, continuând să circula cu numere provizorii peste limita legală. În consecință, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este suficientă pentru siguranța că pe viitor acesta nu va mai comite vreo faptă de natură penală.

Împotriva sentinței a declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, care a criticat hotărârea primei instanțe pentru motivele arătate în scris, susținând, în esență, că la aprecierea gradului de pericol social al infracțiunii nu a fost avut în vedere modul concret de săvârșire a faptei, împrejurarea că inculpatul I.M.T. a zădărnicit urmărirea penală în Dosarul nr. 859/P/2010, iar infracțiunea comisă de acesta nu ar fi fost descoperită dacă nu ar fi fost interceptate și înregistrate convorbirile telefonice efectuate de agentul de poliție S.A.M. S-a susținut de către parchet că modul de săvârșire al faptei imprimă acesteia un grad de pericol social ridicat, având în vedere că inculpatul, conștient fiind că circulă cu autoturismul deși avea numere de înmatriculare provizorii expirate, l-a contactat telefonic pe agentul de poliție S.A.M., cerându-i să facă demersuri pe lângă agenții de poliție constatatori pentru a nu fi înregistrat cu dosar penal.

Cu ocazia dezbaterii căii de atac, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru judecarea acesteia împreună cu cea aflată pe rolul Tribunalului Prahova, chiar dacă inculpatul a beneficiat de art. 320 1 C. proc. pen., iar pe fond s-a cerut desființarea sentinței în sensul aplicării unei amenzi penale. Prin decizia penală nr. 167 din 3 noiembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 1370/105/2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 859/P/2010 din 18 februarie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus, printre altele, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I.M.T., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, faptă prev. și ped. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 1370/105/2011. În ședința publică din 31 mai 2011,înainte de începerea cercetării judecătorești, tribunalul, luând act de poziția de recunoaștere a faptei de către inculpatul I.M.T., în conformitate cu art. 320 1 C. proc.

pen. și față de poziția de nerecunoaștere manifestată de inculpații N.T.B. și P.F., a dispus disjungerea cauzei în privința acestora din urmă, continuând judecata în procedura recunoașterii vinovăției față de inculpatul I.M.T. Ca atare, fiind îndeplinite dispozițiile cuprinse în art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen., cele din alin. (2) și (4) ale aceluiași art., în sensul recunoașterii în totalitate a faptei reținută prin rechizitoriu, a cunoașterii și însușirii tuturor probelor administrate la urmărirea penală, fapta inculpatului fiind corect stabilită pe baza acestora și constatând că între fapta reținută în sarcina inculpatului și cele reținute coinculpaților N.T.B. și P.F. nu există cauze de indivizibilitate ori conexitate dintre cele prev. de art. 33 ori art. 34 C. proc.

pen. care să impună cu necesitate judecarea împreună a acestora, s-a apreciat că solicitarea de desființare a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare, nu este justificată. De altfel, o atare soluție ar contraveni scopului pentru care a fost reglementată procedura judecății în cazul recunoașterii vinovăției introdusă prin Legea nr. 202/2010, respectiv, accelerarea soluționării proceselor, în condițiile în care intimatul-inculpat a fost trimis în judecată pentru o singură faptă, la regimul circulației pe drumurile publice, ce a fost recunoscută integral de acesta. În plus, în conformitate cu art. 38 C. proc.

pen., disjungerea cauzei este posibilă în cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. a) precum și în toate cazurile de conexitate, în cauza de față, neexistând însă nici-un motiv în a aprecia că interesul unei bune judecăți ar fi afectat prin modalitatea dispusă de prima instanță, cu atât mai mult cu cât intimatul poate fi ascultat ca martor în situația în care o atare mărturie este considerată necesară. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de apel a apreciat neîntemeiată critica invocată de parchet și sub acest aspect. Din examinarea probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale, respectiv procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Prahova, ce se coroborează cu declarațiile date de inculpatul I.M.T., inclusiv în fața primei instanțe, în conformitate cu art. 320 1 alin. (1) C. proc.

pen., constatându-se incidența alin. (4) al aceluiași art., s-a reținut că în mod temeinic și legal s-a stabilit de către instanța de fond că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, constând în aceea că în data de 19 noiembrie 2008 a fost depistat în trafic de către agentul de poliție rutieră P.F. în timp ce conducea pe drumurile publice din municipiul Ploiești un autoturism ce nu era înscris în circulație. Situația de fapt, împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de prima instanță, încadrarea juridică stabilită fiind corespunzătoare faptei săvârșite și vinovăției inculpatului.

În egală măsură, s-a apreciat că instanța de fond a evaluat în mod corect criteriile cuprinse în art. 18 1 alin. (2) C. pen., respectiv împrejurările în care a fost comisă fapta constând în neglijența manifestată de inculpat prin întârzierea înmatriculării autovehiculului cu numere permanente și persoana acestuia, absolvent de studii superioare, cu loc de muncă stabil, fără antecedente penale, concluzionând în mod judicios că deși prevăzută de legea penală, fapta dedusă judecății nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Împrejurarea susținută de parchet, în sensul că după comiterea faptei, inculpatul l-a contactat telefonic pe agentul de poliție S.M.

cerându-i să facă demersuri pe lângă agenții de poliție constatatori pentru a nu fi înregistrat cu dosar penal, nu poate conduce, prin ea însăși, la concluzia că fapta pentru care a fost trimis în judecată prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, pentru considerentele anterior arătate și față de împrejurarea, susținută chiar de apelant, că prin fapta sa inculpatul nu a creat nici o pagubă, așa încât s-a apreciat că achitarea acestuia în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. cu aplic. art. 18 1 C. pen., este pe deplin justificată, amenda administrativă aplicată de instanța de fond, în cuantumul maxim, având menirea să atragă atenția inculpatului asupra faptei și consecințelor acesteia, constituind un avertisment ca în viitor acesta să se abțină de la săvârșirea unor infracțiuni.

În argumentarea soluției au fost invocate și înscrisurile depuse de intimat, că în cauze în care a fost cercetat pentru aceeași infracțiune, chiar și în concurs cu altele dintre cele prevăzute în O.U.G. nr. 195/2002, republicată, unitățile de parchet au dispus soluții de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unor amenzi administrative, așa cum rezultă din ordonanțele nr. 570/P/2011, nr. 9517/P/2010 și nr. 1098/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești. Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești criticând-o pentru greșita menținere de către instanța de apel a soluției de achitare a inculpatului dispusă de instanța de fond în baza art. 18 1 C. pen.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., parchetul a solicitat casarea sentinței și a deciziei și în rejudecare, să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu aplicarea art. 81 C. pen. referitoare, la suspendarea condiționată a executării pedepsei. Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivului invocat de parchet, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Intimatul inculpat I.M.T. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, faptă prev. și ped. de art. 85 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 republicată, constând în aceea că în data de 19 noiembrie 2008 a fost depistat de organele de poliție conducând în mun. Ploiești autoturismul marca V. care nu era înscris în circulație, având numerele provizorii expirate. Art. 18 1 C. pen. în baza căruia instanța de fond a dispus achitarea sus-numitului intimat inculpat, soluție menținută de instanța de apel, în alin. (2) stabilește criteriile de care trebuie să se țină seama la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni și anume, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce persoana și conduita infractorului.

În acord cu concluzia la care au ajuns instanța de fond și instanța de prim control judiciar și Înalta Curte apreciază că fapta comisă de intimatul inculpat I.M.T. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și că aplicarea față de acesta a sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 RON este suficientă și constituie un avertisment pentru inculpat ca în viitor să se abțină de la comiterea de fapte penale. În sensul celor de mai sus, din probele administrate în cauză rezultă că intimatul inculpat a primit la data de 16 octombrie 2008, urmare solicitării sale, pentru autoturismul marca V., care a expirat la data de 14 noiembrie 2008, iar depistarea sa în trafic a avut loc în ziua de 19 noiembrie 2008, deci la un interval de 5 zile de la data expirării numerelor provizorii.

Referitor la persoana și conduita intimatului inculpat, Înalta Curte reține că nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat în societate, are un loc de muncă stabil, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, recunoaștere ce se coroborează cu întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale, pe baza căruia inculpatul a cerut să se judece. Împrejurarea invocată de parchet în sensul că nu se poate reține susținerea inculpatului în sensul că a neglijat să înmatriculeze autoturismul, motivat de împrejurarea că o altă autorizație provizorie a fost eliberată la cererea acestuia la aproape un an de zile ulterior datei de 19 noiembrie 2008, nu este de natură a conduce prin ea însăși la concluzia că în cauză nu ar fi incidente dispozițiile art. 18 1 C. pen., în condițiile în care de la data comiterii faptei, acesta nu a mai fost surprins conducând autoturismul neînmatriculat.

Este adevărat că infracțiunea prev.de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 este una de pericol și nu de rezultat, însă în aprecierea pericolului social concret al acesteia nu se poate face abstracție de faptul că nu s-au produs urmări de natură a agrava răspunderea penală a inculpatului. În consecință, reținând că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești este nefondat și se va respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 200 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei nr. 167 din 3 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat I.M.T. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 200 RON se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 25 aprilie 2012.