ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 227/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 227/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

penale de față;

Prin sentința penală nr.

631 din 06 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul lași s-a dispus în baza art.

334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care a

fost trimis în judecată inculpatul F.B., din infracțiunea de conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care nu posedă permis

de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, aprobată prin

Legea nr. 49/2006 și infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen., în infracțiunile prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,

aprobată prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 255

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C.

pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus

achitarea inculpatului F.B., pentru infracțiunea de dare de mită, prev. de art.

255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C.

pen.

inculpatul F.B. la pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul,

de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 83 C.

pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei

rezultante de 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatului F.B., prin sentința

penală nr. 630 din 16 februarie 2009 a Judecătoriei lași, pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,

republicată și art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu

aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., și s-a dispus ca inculpatul să execute

această pedeapsă, alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa totală de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni

închisoare.

În condițiile și pe

durata prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

II.1. În temeiul art.

11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a

fost achitată inculpata F.D., pentru infracțiunea de dare de mită, prev. de art.

255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. b

1

) C.

proc. pen. și art. 181 C. pen., a fost achitată inculpata F.D., pentru

infracțiunea de cumpărare de influență, prev. de art. 6

1

alin. (1)

din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 181 alin.

(3) C. pen. cu referire la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatei F.D.

amendă administrativă, în cuantum de 1000 lei (RON).

III. S-a dispus

condamnarea inculpatei F.P., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În condițiile și pe

durata prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate

inculpatei, pentru o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare conform

art. 86

2

C. pen.

În temeiul art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de

încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași, conform

programului stabilit de această instituție;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

Datele prevăzute la

lit. b)-c) au fost comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

lași.

S-a atras atenția

inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

IV. A fost condamnată

inculpata N.D., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. a) C. pen.

În condițiile și pe

durata prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată

inculpatei, pentru o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare conform

art. 86

2

C. pen.

În temeiul art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de

încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași, conform

programului stabilit de această instituție;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

Datele prevăzute la

lit. b)-c) au fost comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

lași.

S-a atras atenția

inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

V. A fost condamnat

inculpatul T.N. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. a) C. pen.

În condițiile și pe

durata prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată

inculpatului, pentru o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare

conform art. 86

2

C. pen.

În temeiul art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de

încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași, conform

programului stabilit de această instituție;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la

lit. b)-c) au fost comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

lași.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În temeiul art. 255 alin.

(4) C. pen. cu referire la art. 254 alin. (3) C. pen. și cu referire la art. 19

din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpații F.P., N.D., T.N.,

a bunurilor ridicate de la aceștia și depuse în cutia cu sigiliu,

individualizate în procesul-verbal de constatare din 28 martie 2009, ale cărui

mențiuni cu privire la bunurile ridicate și descrierea lor, fac parte

integrantă din prezenta hotărâre.

În temeiul

dispozițiilor art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpații să

plătească statului câte 400 lei (RON), fiecare, reprezentând cheltuielile

judiciare.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut în esență, următoarea situație de

fapt:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul lași, întocmit la data de 6 iulie 2009 în

dosarul nr. 448/P/2009, înregistrat pe rolul Tribunalului lași la data de 8

iulie 2009, sub nr. 4461/99/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpaților:

- F.B., pentru

infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o

persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006 și infracțiunea de dare de mită,

prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- F.D., pentru

săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 6

1

alin.

(1) din Legea nr. 78/2000 și pentru infracțiunea de dare de mită, prev. de art.

255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- F.P., pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- N.D., pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

-T.N., pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare

a instanței s-au reținut următoarele:

În data de 13 martie 2009,

la ora 17:40, inculpatul F.B. a fost depistat în trafic de către organele de

poliție pe D.N. 24C, pe raza localității Zaboloteni, comuna Trifești, județul

Botoșani, conducând autoturismul proprietate, înmatriculat în Franța,

împrejurare în care s-a constatat că acesta nu avea permis de conducere.

În data de 14 martie 2009,

în jurul orelor 12:00 inculpata F.D., pe holul din incinta Postului de Poliție

Trifești, a promis obiecte de lenjerie intimă agentului de poliție M.A., pentru

a interveni pe lângă soțul ei, agentul de poliție M.M.L., pentru a-l determina

să nu dea curs dosarului penal întocmit fiului său F.B., pentru infracțiunea de

conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care nu

posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,

aprobată prin Legea nr. 49/2006.

La data de 14 martie 2009,

în jurul orelor 14:00, inculpata F.D. împreună cu inculpatul F.B. și cu o

persoană rămasă neidentificată, în tip ce se aflau în biroul agentului de

poliție M.M.L. au oferit acestuia suma de 1000 RON pentru a nu da curs

cercetărilor în dosarul penal întocmit inculpatului F.B.

La data de 28 martie 2009,

în jurul orelor 11:00, inculpații F.P. împreună cu inculpații N.D., T.N.,

aflați în biroul agentului de poliție M.M.L., au oferit acestuia bunuri

constând în 5 parfumuri tester, un lanț de aur de 14K, în greutate de 15,67

grame, 20 perechi de ciorapi, un trening, o pereche chiloți, un sutien, în

valoare totală de 1865 RON, pentru a nu se da curs dosarului penal întocmit

inculpatului F.B.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 12 martie 2009,

inculpatul F.B. s-a întâlnit în municipiul lași cu martorul D.V., căruia i-a

relatat că intenționează să-și vândă autoturismul proprietate, înmatriculat în

Franța, la prețul de 500 euro.

Astfel, în ziua de 13

martie 2009, martorul D.V. l-a contactat telefonic pe prietenul său D.M.,

persoană care dorea să achiziționeze un autoturism și au stabilit să se

întâlnească în aceeași zi pentru a vedea autoturismul.

În aceeași zi,

însoțit de fratele său T.A. și prietenul său martorul T.F., martorul D.M. a

sosit în lași, unde s-a întâlnit cu martorul D.V. și cu inculpatul F.B., iar

pentru a verifica cum funcționează autoturismul, aceștia au hotărât să se

deplaseze pe ruta lași-Botoșani. În acest sens, martorul D.V. a urcat la volan,

inculpatul F.B. a ocupat locul din dreapta față și cei trei martori au ocupat

bancheta din spate și s-au deplasat pe D.N. 24C, până în zona localității

Trifești, jud. lași, unde autoturismul s-a oprit datorită unor defecțiuni

tehnice la sistemul de răcire și discul de ambreiaj.

Iritat de acest fapt

și reproșându-i martorului D.V. că nu știe să conducă, inculpatul F.B. s-a

urcat la volanul autoturismului, și a condus pe D.N. 24C aproximativ 500 metri,

iar în zona localității Zaboloteni, comuna Trifești, jud. lași, în jurul orei

17:40 a fost oprit regulamentar de un echipaj mixt format din lucrători ai

Postului de Politie Bivolari și ai Sectorului Politiei de Frontieră Bivolari,

din care făcea parte și agentul de poliție M.M.L.

În aceste condiții,

inculpatul a recunoscut că nu posedă permis de conducere, iar datorită faptului

că emana halenă alcoolică a fost condus la sediul Poliției Rutiere lași, unde a

fost testat cu alcooltestul Drager, stabilindu-se că acesta prezenta în aerul

expirat o îmbibație alcoolică de 0,05 mg/l.

Dosarul penal a fost

preluat pentru continuarea cercetărilor de agentul de poliție M.M.L., deoarece

actele de constatare referitoare la F.B. au fost întocmite în raza teritorială

a Postului de Poliție Trifești, pe care îl conduce.

În jurul orei 24:00,

când inculpatul a revenit de la sediul Poliției Rutiere lași, la Poliția

Trifești, agentul de poliție M.M.L. a stabilit cu inculpatul F.B. ca acesta să

revină la poliție a doua zi, pentru a-și ridica autoturismul.

În ziua de 14 martie 2009,

inculpatul, însoțit de mama sa F.D. și de o altă persoană, a cărei identitate a

rămas necunoscută, a venit la Postul de Poliție Trifești, aceste persoane fiind

invitate pe rând în biroul agentului de Poliție M.M.L.

În birou a fost

invitat de către M.A., inculpatul F.B., apoi bărbatul care-l însoțea și la urmă

F.D.

Potrivit

declarațiilor martorei M.A., ajutor de șef de post la Postul de Poliție

Trifești, în data de 14 martie 2009, când se afla pe holul postului de poliție

și după ce l-a invitat pe F.B. în biroul soțului ei, aceasta a fost abordată de

inculpata F.D., care a rugat-o să intervină cu

“

o vorbă bună

”

pe lângă șeful de

post pentru a nu-i întocmi dosar penal inculpatului F.B., cu promisiunea că-i

va aduce obiecte de lenjerie intimă și ciorapi, spunându-i totodată că regretă

că a lăsat geanta cu produse acasă.

Din declarația

martorei rezultă că la discuția dintre ea și inculpata F.D. nu au asistat alte

persoane.

Inculpata F.D.,

audiată la instanță, a recunoscut că i-a promis martorei M.A., ajutor de șef de

post la Postul de Poliție Trifești, că este dispusă să-i facă cadou obiecte de

lenjerie intimă (un sutien, o pereche de chiloți și ciorapi) cu scopul de a

interveni pe lângă soțul ei, agentul de poliție M.M.L., pentru a obține o

soluție favorabilă în dosarul fiului ei.

Din declarațiile

denunțătorului, agentul de poliție M.M.L., s-a reținut că, în data de 14 martie

2009, în jurul orei 14:00, în timp ce inculpatul F.B. se ocupa de recuperarea

autoturismului său, parcat în curtea postului de poliție, inculpata F.D., în

momentul în care a intrat în biroul său, i-a oferit suma de aproximativ 1000

RON, în bancnote de 100 RON, pe care a introdus-o între filele unui dosar aflat

pe biroul soției sale, pentru a nu înainta dosarul inculpatului F.B. la

procuror. Oferta a avut loc în prezența unui bărbat și a unei femei de etnie

romă, a căror identitate nu se cunoaște.

Dosarul a fost

ridicat de agentul de poliție și aruncat, iar banii au fost recuperați imediat

de F.D.. Ulterior inculpații F.B., F.D. și bărbatul care-i însoțea au plecat de

la postul de poliție.

Acest incident a fost

relatat de denunțător martorei M.A., care nu a văzut ce s-a întâmplat în biroul

soțului ei.

Inculpații F.D., F.B.

au declarat că în data de 14 martie 2009 nu au oferit bani agentului de poliție

M.M.L., pentru a fi oprită instrumentarea dosarului.

În ziua de 19 martie 2009,

denunțătorul M.M.L., agent de poliție, șef al Postului de Poliție Trifești,

județul lașii, a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul lași despre faptul

că, în data de 14 martie 2009, în jurul orei 14:00, numita F.D. i-a oferit suma

de 1000 RON, pentru a nu-i întocmi dosar penal fiului ei F.B. În ziua

respectivă aceasta a venit la postul de poliție însoțită de F.B. și de un

frate. Din conținutul denunțului rezultă că, după ce a refuzat banii, agentul

de poliție i-a convocat la postul de poliție pe F.B. și F.D. pentru ziua de 25

martie 2009.

Urmare a denunțului,

s-a organizat o acțiune de prindere în flagrant, sens în care, în data de 24

martie 2009, denunțătorul l-a contactat telefonic pe F.B. și l-a chemat la

postul de politie pentru a fi audiat în data de 28 martie 2009, ora 10:00.

La data de 28 martie 2009,

s-a procedat la înregistrarea audio-video ambiental, când, în incinta Postului

de Poliție Trifești, în biroul șefului de post inculpații F.P., N.D., T.N. au

oferit agentului de poliție M.M.L. bunuri constând în 5 parfumuri tester, un

lanț de aur de 14K, în greutate de 15,67 grame, 20 perechi de ciorapi, un

trening, o pereche chiloți, un sutien, în valoare totală de 1865 RON, pentru a

nu se da curs dosarului penal întocmit inculpatului F.B.

Inculpații N.D., T.N.

și F.P., audiați la instanță, au declarat că discuțiile înregistrate au fost

canalizate de agentul de poliție tocmai pentru a-i determina să ofere bunurile

arătate ca mită, cu scopul neînaitării dosarului la parchet.

Din conținutul

convorbirilor rezultă cu certitudine săvârșirea infracțiunii de dare de mită,

prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (2) din

Legea 78/2000, aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în modalitatea oferirii

bunurilor menționate de către inculpații N.D., T.N. și F.P. pentru ca agentul

de poliție M.M.L. să nu înainteze parchetului dosarul penal privindu-l pe

inculpatul F.B., ruda acestora.

Bunurile oferite

agentului de poliție au fost văzute de martorul N.D. pe biroul denunțătorului,

după realizarea flagrantului.

Martorul M.C. a

relatat că după realizarea flagrantului inculpații au recunoscut că bunurile

aflate pe biroul agentului de poliție le aparțin, dar au refuzat să semneze

procesul-verbal de constatare și să dea declarații.

Situația de fapt

reținută de instanță a rezultat din coroborarea următoarelor probe și mijloace

de probă: declarațiile martorilor B.L.E., D.M., D.V., M.A., M.M.L., N.D., T.A.,

V.N., M.C., T.F., procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 28

martie 2009, procesul-verbal din data de 3 aprilie 2009, de redare în formă

scrisă a convorbirilor purtate în mediul ambiental de agentul de poliție și

inculpații N.D., T.N. și F.P., declarațiile inculpaților date la instanță.

Fapta inculpatului F.B.,

care în data de 13 martie 2009, a condus autoturismul proprietate personală,

înmatriculat în Franța, pe D.N. 24C, pe o distanță de aproximativ 500 metri, pe

raza localității Zaboloteni, comuna Trifești, județul lași, fără a avea permis

de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere

pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă

permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,

aprobată prin Legea nr. 49/2006.

Instanța a reținut că

inculpatul F.B. a fost condamnat prin sentința penală nr. 630 din 16 februarie 2009

a Judecătoriei lași, rămasă definitivă la data de 28 februarie 2009, ca urmare

a faptului că inculpatul a formulat apel cu depășirea termenului legal, la

pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

87 alin. (1) și art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu

aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., pedeapsă a cărei executare a fost suspendată

condiționat în temeiul art. 81 C. pen.

Având în vedere că

faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F.B. sunt comise în

termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 630 din 16 februarie 2009

a Judecătoriei lași, instanța a constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 37

lit. a) C. pen., privitoare la recidiva postcondamnatorie, în temeiul art. 334 C.

pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care a fost

trimis în judecată inculpatul F.B., din infracțiunile prevăzute de art. 86 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006 și art. 255 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., în

infracțiunile prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, aprobată prin

Legea nr. 49/2006 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 255 alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În ceea ce privește infracțiunile

de dare de mită prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 75 lit.

a) C. pen., constând în aceea că, în data de 14 martie 2009, în jurul orelor 14:00,

inculpata F.D. împreună cu inculpatul F.B. și cu o persoană rămasă neidentificată,

în tip ce se aflau în biroul agentului de poliție M.M.L. ar fi oferit acestuia

suma de 1000 RON pentru a nu da curs cercetărilor în dosarul penal întocmit

inculpatului F.B., instanța a constatat că declarațiile denunțătorului M.M.L.

în sensul că, aceste fapte s-au comis la data și modalitatea arătate, sunt

singulare, necoroborându-se cu alte probe existente la dosar, astfel că

instanța a reținut că acestea nu există.

În consecință, în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului F.B., pentru infracțiunea de dare

de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

Pentru infracțiunea

de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care

nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) C. pen. din

O.U.G. nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., dovedită ca fiind comisă cu vinovăție de către inculpatul F.B., s-a

dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea, la a cărei

individualizare s-a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., analizându-se

gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările și modalitatea

concretă în care a fost comisă, circumstanțele personale ale inculpatului care

pe parcursul procesului penal a adoptat o poziție procesuală sinceră, dar care

este cunoscut cu antecedente penale, pentru același gen de infracțiuni, fiind

recidivist.

În temeiul art. 83 C.

pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei

rezultante de 1 an închisoare, aplicată inculpatului F.B., prin sentința penală

nr. 630 din 16 februarie 2009 a Judecătoriei lași, pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 87 alin. (1) și art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. și s-a dispus ca

inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în cauză,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală, rezultat al cumulului

aritmetic a celor două pedepse.

În condițiile și pe

durata prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului F.B. drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a

dispus achitarea inculpatei F.D., pentru infracțiunea de dare de mită prevăzută

de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., având în

vedere că probatoriul administrat în cauză nu a dovedit existența acestei

fapte.

Fapta de cumpărare de

influență săvârșită de inculpata F.D., constând în aceea că, în data de 14

martie 2009, în jurul orelor 12:00, pe holul din incinta Postului de Poliție

Trifești, i-a promis agentului de poliție M.A. că-i va face cadou ciorapi, un

sutien și o pereche de chiloți, pentru a interveni pe lângă soțul ei agentul de

poliție M.M.L., pentru a obține o soluție favorabilă în dosarului penal

întocmit fiului său F.B., a fost probată cu declarațiile martorei M.A. și

declarația de recunoaștere dată de inculpată la instanță.

Tribunalul, având în

vedere modalitatea concretă de comitere, interesul care a determinat-o pe

inculpată să facă astfel de promisiuni, natura bunurilor promise, obiecte de

lenjerie intimă și care puțin probabil ar putea avea capacitatea de a corupe,

vârsta și nivelul de educație a inculpatei, sinceritatea acesteia, conduita

corespunzătoare adoptată pe parcursul soluționării cauzei, lipsa antecedentelor

penale, a apreciat că fapta de cumpărare de influență săvârșită de inculpata F.D.,

în modalitatea reținută, prin conținutul ei concret a adus o atingere minimă

valorilor ocrotite de lege respectiv relațiilor sociale privitoare la

încrederea în activitățile desfășurate de un serviciu public, astfel că este

lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art.

10 lit. b

1

) C. proc. pen. și art. 18

1

C. pen., s-a dispus

achitarea inculpatei F.D., pentru infracțiunea de cumpărare de influență,

prevăzută de art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 18

1

alin. (3) C. pen. cu referire la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatei

F.D. sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 RON.

Instanța a dispus

condamnarea inculpaților N.D., T.N. și F.P., pentru infracțiunile de dare de

mită, prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 75 lit. a) C.

pen., probate, la pedepse cu închisoarea, la a căror individualizare s-au avut

în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social

ridicat al faptelor comise, împrejurările și modalitatea concretă de comitere,

urmările produse, circumstanțele personale ale inculpaților, persoane cu un

grad redus de instruire, fără ocupație, cu o atitudine corespunzătoare pe

parcursul cercetării judecătorești, fără antecedente penale, cu mențiunea că

inculpata F.P. a suferit mai multe condamnări, însă pentru acestea termenul de

reabilitare, prevăzut de art. 135 lit. a) C. pen., s-a împlinit, aceasta fiind

în situația prevăzută de art. 38 alin. (2) teza a II-a C. pen.

În condițiile și pe

durata prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Constatând întrunite

toate condițiile prevăzute de art. 86

1

C. pen. și apreciind că

scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins fără executarea

acesteia, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepselor cu închisoarea aplicate celor trei inculpați prin prezenta hotărâre

și a stabilit termene de încercare conform dispozițiilor art. 86

2

C.

pen.

În temeiul art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor

aplicate inculpaților N.D., T.N. și F.P., s-a suspendat executarea pedepselor

accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen.

În conformitate cu

dispozițiile art. 86

3

alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata

termenelor de încercare, inculpații să se supună măsurilor de supraveghere

prevăzute în articolul anterior arătat, măsuri care au fost arătate expres și

în dispozitivul hotărârii.

S-a atras atenția

inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., care prevăd

cazurile în care se poate revoca suspendarea sub supraveghere.

În temeiul art. 255 alin.

(4) C. pen. cu referire la art. 254 alin. (3) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 78/2000,

s-a dispus confiscarea de la inculpații N.D., T.N. și F.P. a bunurilor ridicate

de la aceștia și depuse în cutia cu sigiliu, individualizate în procesul-verbal

de constatare din 28 martie 2009, ale cărui mențiuni cu privire la bunurile

ridicate și descrierea lor, fac parte integrantă din prezenta hotărâre, bunuri

care valorează în total 1865 RON.

În temeiul art. 191 alin.

(2) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata către stat a

cheltuielilor judiciare efectuate în cauză.

În termenul prevăzut

de art. 363 C. proc. pen. hotărârea a fost apelată de Parchetul de pe lângă

Tribunalul lași și de inculpatul F.B., fiind criticată pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea apelului

declarat de parchet s-a susținut că în mod greșit prima instanță a dispus

achitarea inculpaților F.B. și F.D. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de

mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., în condițiile în care la dosar

există probe certe de vinovăție și anume declarațiile denunțătorului M.M.L. și

ale martorei M.A.

S-a mai precizat că

derularea ulterioară a evenimentelor, finalizată cu flagrantul organizat la

data de 28 martie 2009, indică demersul constant al inculpaților F.B. și F.D.,

precum și al celor din anturajul lor în a bloca finalizarea legală a dosarului

întocmit în cauză, vizând conducerea unui autoturism de către o persoană care

nu posedă permis de conducere auto.

S-a mai subliniat în

motivarea apelului declarat de parchet că în mod eronat s-a dispus achitarea

inculpatei F.D. pentru infracțiunea prev. de art. 6

1

alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 18

1

C. pen., în situația în

care în cauză sunt întrunite condițiile cumulative ale acestei infracțiuni,

atât sub aspectul laturii obiective cât și al celei subiective, precum și al

urmării socialmente periculoase, constând în crearea unei stări de pericol

pentru buna funcționare a instituțiilor statului.

S-a susținut că,

potrivit disp. art. 90 C. pen., în cauză nu putea fi înlocuită răspunderea

penală cu o răspundere ce atrage o sancțiune cu caracter administrativ,

întrucât legea nu permitea acest lucru.

Al treilea motiv

invocat de parchet a vizat greșita individualizare a modalității de executare a

pedepselor aplicate inculpaților F.P., N.D. și T.N., susținându-se că scopul

pedepsei prev. de art. 52 C. pen. nu poate fi atins decât prin executarea

pedepselor aplicate celor 3 inculpați în regim de detenție.

S-a solicitat

admiterea apelului promovat, desființarea sentinței pronunțate în latură

penală, înlăturarea mențiunilor vizând achitarea inculpaților F.B. și F.D.,

condamnarea acestora pentru infracțiunea de dare de mită, iar a inculpatei F.D.

și pentru infracțiunea prev. de art. 6

1

alin. (1) din Lega nr.

78/2000 și înlăturarea dispoziției vizând suspendarea executării sub

supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților F.P., N.D. și T.N.

Motivându-și apelul,

inculpatul F.B. a susținut că infracțiunea prev. de ar. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 și pentru a cărei săvârșire a fost condamnat de prima instanță nu

prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar reeducarea se poate

realiza și prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, potrivit

disp. art. 18

1

C. pen.

În argumentarea

acestui punct de vedere apărătorul ales al inculpatului a evidențiat distanța

scurtă pe care inculpatul a condus autoturismul, condițiile concrete în care a

comis această faptă, traficul redus de la acea oră și lipsa pericolului social

concret al infracțiunii comise.

S-a solicitat

admiterea apelului promovat, desființarea sentinței pronunțate în latura penală

și în urma rejudecării cauzei achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.

de art. 86 alin. (1) din O.U.G. 195/2002 și aplicarea unei sancțiuni cu

caracter administrativ, sau măcar reducerea cuantumului pedepsei aplicate sub

minimul special.

Prin decizia penală nr.

91 din 10 mai 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori

a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași,

desființată în parte sentința în latură penală, numai cu privire la inculpata F.D.

Rejudecând cauza:

S-a înlăturat

mențiunea vizând achitarea inculpatei F.D., în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.

și art. 18

1

C. pen., pentru infracțiunea de cumpărare de influență

prev. de art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

A fost condamnată

inculpata F.D. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prev.

de art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu reținerea

dispozițiilor art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 (un)

an închisoare.

În baza dispozițiilor

art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe

o durată de 3 (trei) ani care constituie termen de încercare potrivit art. 82 C.

pen.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a aplicat inculpatei

pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II-a și lit. b) C.

pen.

În baza dispozițiilor

art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea acestei pedepse accesorii,

pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

S-au menținut toate

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A fost respins ca

nefondat apelul declarat de inculpatul F.B., împotriva aceleiași sentințe.

Curtea de Apel,

verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar

sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele prevăzute de art. 371 alin.

(2) C. proc. pen. a constatat că în art. 90 alin. (1) C. pen., în care sunt

prevăzute condițiile în care instanța poate dispune înlocuirea răspunderii

penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ se

arată expres la lit. a) că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea

săvârșită trebuie să fie de cel mult 1 an închisoare sau amendă, ori să fi fost

săvârșită una din infracțiunile prev. de art. 208, 213, 215 alin. (1), 215

1

alin. (1), 217 alin. (1), 219 alin. (1), dacă valoarea pagubei nu depășește 10

lei, sau infracțiunea prev. de art. 249, dacă valoarea pagubei nu depășește 50

lei.

Față de cerințele

prevăzute de lege, pentru a se putea dispune înlocuirea răspunderii penale, cu

răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ, Curtea constată

că prima instanță a greșit atunci când a dispus față de inculpata F.D.,

achitarea în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10

lit. b

1

) C. proc. pen. și cu aplicarea în baza disp. art. 18

1

C. pen. a unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei,

pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Așa fiind, urmează ca

în baza art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 382 alin. (2) C. proc. pen.,

să fie admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași,

împotriva sentinței penale nr. 631 din 6 decembrie 2010 pronunțată de

Tribunalul lași hotărâre ce va fi desființată în parte, în latură penală, numai

cu privire la inculpata F.D.

Rejudecând cauza, s-a

dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea acestei infracțiuni, Curtea

constatând că probele administrate în faza de urmărire penală, reconfirmate în

faza cercetării judecătorești și recunoscute în mod constant de către

inculpată, fac pe deplin dovada vinovăției acesteia.

Așa cum a motivat

amplu prima instanță, la data de 14 martie 2009 inculpata F.D. se afla pe holul

Postului de Poliție al comunei Trifești județul lași. Aflând că numita M.A.,

care îndeplinea funcția de ajutor șef de post, este soția agentului de poliție M.M.L.

care instrumenta dosarului fiului său F.B., i-a promis acestea obiecte de

lenjerie intimă, rugând-o în același timp să intervină pe lângă soțul ei în

scopul de a da o soluție favorabilă pentru inculpatul F.B.

La individualizarea

pedepsei ce urmează a fi aplicată, Curtea va avea în vedere toate criteriile

prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în legea

specială natura relațiilor sociale lezate, gradul concret de pericol social al

faptei comise, lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală corectă, nivelul

scăzut de instrucție 3 clase, regretul manifestat și împrejurarea că a încercat

în acest mod să-și ajute fiul care era cercetat pentru conducerea unui

autoturism, fără a poseda permis de conducere auto, situație în care se

apreciază că reeducarea se va realiza și prin aplicarea unei pedepse cu

închisoarea, dozată sub minimul special, urmare a reținerii în favoarea

inculpatei a dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. și cu suspendarea

condiționată a executării, potrivit dispozițiilor art. 81 C. pen.

Celelalte motive de

apel invocate de parchet sunt neîntemeiate.

Soluția de achitare a

inculpaților F.B. și F.D., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1)

C. pen. și cu aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. este legală și

temeinică, urmând a fi menținută.

Rechizitoriul a

reținut în sarcina celor doi inculpați că în ziua de 14 martie 2009, în jurul

orelor 12:00 i-ar fi oferit agentului de poliție M.M.L. - șef al Postului de

poliție Trifești, județul lași suma de 1000 RON pentru a nu da curs cauzei

penale în care se efectuau cercetări cu privire la infracțiunea de conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care nu posedă permis de

conducere auto, faptă comisă de inculpatul F.B.

Declarația agentului

de poliție M.M.L. nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă; nici chiar

soția sa M.A. nu a asistat la această încercare de mituire iar ceea ce a

relatat în declarațiile sale martora știe doar din spusele soțului.

Inculpații au negat

în mod constant comiterea infracțiunii de dare de mită.

Mai mult, în

declarația dată în instanță la data de 16 noiembrie 2009 și aflată la dosar

tribunal, martorul M.M.L. a relatat că inculpatul F.B. nu a exprimat în nici un

fel intenția de a obține o soluție favorabilă, într-un mod incorect, așa cum au

procedat rudele acestuia.

Având în vedere că la

pronunțarea unei condamnări instanța trebuie să-și întemeieze convingerea

asupra vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în

cauza de față probele în acuzare nu au avut un caracter cert și nu sunt

decisive, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpaților F.B.

și F.D., cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, pretins a fi

fost comisă la data de 14 martie 2009 asupra agentului de poliție M.M.L., în mod

corect prima instanță a dat eficiență regulii „in dubio pro reo" și a

dispus achitarea acestora.

Regula „in dibio pro

reo" (orice îndoială este în favoarea inculpatului) constituie un

complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care

reflectă modul în care principiul aflării adevărului consacrat în art. 3 C.

proc. pen. se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în

măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției inculpatului,

conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului,

în legătură cu fapta imputată, instanța nu-și poate forma o convingere care să

constituie într-o certitudine și de aceea ea trebuie să concluzioneze în sensul

nevinovăției inculpatului și să-l achite, ca în cauza de fată.

Înfăptuirea justiției

penale cere ca judecătorii să nu-și întemeieze hotărârile pe care le pronunță

pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive,

complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.

Chiar dacă în fapt

s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd,

ori pur și simplu nu există, ca în cauza de față, și totuși îndoiala persistă

în ceea ce privește vinovăția inculpaților, atunci îndoiala este echivalentă cu

o probă pozitivă de nevinovăție și deci, inculpații trebuie achitați.

Așa fiind, Curtea

reține că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție care operează

în favoarea celor doi inculpați și nu s-a făcut dovada prin probe certe,

complete și decisive că aceștia au comis la data de 14 martie 2009 infracțiunea

de dare de mită, iar soluția de achitare pronunțată de prima instanță este

corectă.

Nici critica

formulată prin motivele de apel vizând netemeinica aplicare a dispozițiilor art.

86

1

C. pen., față de inculpații-intimați F.P., N.D. și T.N., nu este

întemeiată.

Ca situație de fapt

s-a reținut, atât în rechizitoriu, cât și în sentința apelată că la data de 28

martie 2009, în jurul orelor 11:00 inculpații F.P., N.D. și T.N., aflați în

biroul agentului de poliție M.M.L. au oferit acestuia următoarele bunuri: 5

parfumuri tester, un lanț din aur 14 K, în greutate de 15,67 grame, 20 perechi

ciorapi, un trening, o pereche de chiloți și un sutien, bunuri în valoare

totală de 1865 lei, pentru a nu da curs dosarului penal întocmit inculpatului F.B.

Pentru infracțiunea

prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., care a fost reținută în sarcina

inculpaților legea prevede pedeapsa cu închisoarea cuprinsă între 6 luni-5 ani.

Prima instanță a

aplicat fiecăruia din cei trei inculpați câte o pedeapsă de 3 ani închisoare,

cu suspendarea executării sub supraveghere.

Dacă se are în vedere

faptul că inculpata F.P. este soția inculpatului F.B., că inculpata N.D. este

sora acesteia, iar inculpatul D.N. este unchiul matern și toți au un nivel

scăzut de instrucție, înțelegem mobilul acestei infracțiuni.

Mai mult, inculpații

au recunoscut în mod constant săvârșirea acestei fapte, declarând că o regretă.

Pentru toate aceste

considerente, Curtea apreciază că pedepsele aplicate de prima instanță sunt de

natură a asigura reeducarea inculpaților, sunt legale și temeinice și nu se

justifică a fi reformate.

Și apelul promovat de

inculpatul F.B. este nefondat.

La data săvârșirii

infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o

persoană ce nu posedă permis de conducere auto, inculpatul F.B. se află în

stare de recidivă postcondamnatorie, situație atrasă de pedeapsa de 1 an

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 630 din 16 februarie 2009 a

Judecătoriei lași, definitivă la data de 28 februarie 2009, pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 86 alin. (1) și 87 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002 și cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată a

executării.

Față de perseverența

inculpatului în săvârșirea unor infracțiuni de același gen și starea de

recidivă a acestuia, nu se poate aprecia că această ultimă faptă ar fi lipsită

în mod vădit de importanță și nu ar întruni gradul de pericol social al unei

infracțiuni.

Din acest motiv, nu

poate fi luată în discuție cererea inculpatului de a-i fi înlocuită răspunderea

penală cu o sancțiune cu caracter administrativ.

Nici solicitarea

inculpatului de a-i fi redus cuantumul pedepsei aplicate, nu este întemeiată.

Pentru infracțiunea

prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, legea prevede pedeapsa cu

închisoarea cuprinsă între 1-5 ani.

Față de perseverența

manifestată de inculpat în săvârșirea unor infracțiuni de același gen, de

reticența sa la procesul de reeducare și lipsa de eficiență a pedepsei

anterioare cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată a executării,

în mod corect prima instanță i-a aplicat pentru ultima infracțiune comisă o

pedeapsă cu închisoarea, dozată ușor peste minimul special.

Întrucât această

ultimă infracțiune a fost comisă în cursul termenului de încercare stabilit

prin sentința penală nr. 630 din 16 februarie 2009, în mod legal prima instanță

a dispus în baza art. 83 C. pen., revocarea beneficiului suspendării

condiționate și executarea celor două pedepse cumulate aritmetic, inculpatul

având de executat pedeapsa unică de 2 ani și 6 luni închisoare.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs inculpații F.B. și F.D.

Inculpatul F.B. a

invocat temeiul prev. de art. 385

9

pct. 1 și 14 C. proc. pen. în

susținerea motivelor de casare, a invocat nerespectarea dispozițiilor

competenței după materie, raportat la infracțiunea pentru care a fost condamnat

inculpatul, care atrăgea competența judecătoriei.

Referitor la al

doilea caz de casare, a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului și

executarea acesteia în condițiile art. 86

1

C. pen.

Inculpata a solicitat

casarea deciziei penale și menținerea sentinței, ca legală și temeinică, sub

aspectul achitării inculpatei.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care

acestea se încadrează, respectiv art. 385

9

pct. 1, 14 și 18 C. proc.

pen., Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.

În ce privește cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 1 C. proc. pen., Curtea constată că

în cauză au fost efectuate cercetări și s-a dispus trimiterea în judecată a mai

multor inculpați pentru infracțiuni de competența judecătoriei (art. 86 alin. (1)

din O.U.G. nr. 195/2002), aflate în concurs cu infracțiuni de competența

tribunalului, ca instanță de fond (dare de mită), astfel încât competența

materială a fost stabilită în condițiile art. 35 alin. (1) C. proc. pen. în

favoarea tribunalului.

În ce privește cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. invocat de

inculpatul F.B., Curtea constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel

au evaluat corespunzător criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen.,

fiind astfel avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise

(inculpatul fiind depistat conducând un autoturism pe drumurile publice, fără

permis și sub influența băuturilor alcoolice), dar și circumstanțele personale,

care nu îi sunt favorabile (două condamnări anterioare, una dintre ele fiind

pentru fapte similare).

Antecedența penală a

inculpatului dovedește perseverența sa în comportamentul antisocial și

specializarea în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, fiind relevantă

atitudinea inculpatului surprinsă în referatul de evaluare întocmit de

serviciul de probațiune („nu își ia carnet pentru că nu are bani și nici timp

să învețe").

Prin urmare,

reducerea pedepsei nu ar echivala decât cu o încurajare a inculpatului de a

comite infracțiuni, în special cele prin care se încalcă regimul circulației

rutiere, cu potențiale consecințe grave pentru alte persoane.

În ce privește

modalitatea de executare a pedepsei, aceasta nu poate fi decât privarea de

libertate, câtă vreme în cauză s-a dispus revocarea suspendării condiționate și

executarea efectivă a pedepsei aplicate anterior, alături de cea aplicată în

prezenta cauză.

În fine, în ce

privește cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. cu

referire la critica inculpatei F.D., ce tinde la menținerea soluției de

achitare pentru infracțiunea prev. de art. 6

1

din Legea nr. 78/2000,

Curtea reține că în realitate aspectele avute în vedere de instanța de fond

atunci când a aplicat inculpatei o sancțiune cu caracter administrativ, sunt

mai degrabă circumstanțe reale și personale folosite în procesul de

individualizare a pedepsei.

În acest context, nu trebuie

absolutizată valoarea bunurilor promise pentru a cumpăra influența, ci trebuie

ținut seama de scopul urmărit de inculpată prin fapta sa, respectiv

neîntocmirea unui dosar penal pentru fiul său, în ciuda faptei comise de

acesta.

Prin urmare, nu se poate

susține că fapta săvârșită de inculpata F.D. este lipsită în mod vădit de

importanță și, de aceea, nu ar prezenta gradul de pericol social al unei

infracțiuni, nefiind vorba despre o gravă eroare de fapt comisă de instanța de

apel.

În consecință, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge ca

nefondate ambele recursuri, obligându-i pe inculpați la plata cheltuielilor

judiciare către stat ocazionate de soluționarea căilor de atac conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați F.B. și F.D. împotriva

deciziei penale nr. 91 din 10 mai 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 ianuarie 2012.