ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 227/2012

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 631 din 06 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul lași s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F.B., din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006 și infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului F.B., pentru infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. 2. A fost condamnat inculpatul F.B. la pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatului F.B., prin sentința penală nr. 630 din 16 februarie 2009 a Judecătoriei lași, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată și art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă, alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare. În condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

II.1. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitată inculpata F.D., pentru infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. 2. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. și art. 181 C. pen., a fost achitată inculpata F.D., pentru infracțiunea de cumpărare de influență, prev. de art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În temeiul art. 181 alin. (3) C. pen. cu referire la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatei F.D. amendă administrativă, în cuantum de 1000 lei (RON). III. S-a dispus condamnarea inculpatei F.P., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pentru o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 86 2 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași, conform programului stabilit de această instituție; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență. Datele prevăzute la lit. b)-c) au fost comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

IV. A fost condamnată inculpata N.D., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. În condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatei, pentru o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 86 2 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași, conform programului stabilit de această instituție; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență. Datele prevăzute la lit. b)-c) au fost comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen.

V. A fost condamnat inculpatul T.N. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. În condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului, pentru o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 86 2 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași, conform programului stabilit de această instituție; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Datele prevăzute la lit. b)-c) au fost comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen.

În temeiul art. 255 alin. (4) C. pen. cu referire la art. 254 alin. (3) C. pen. și cu referire la art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpații F.P., N.D., T.N., a bunurilor ridicate de la aceștia și depuse în cutia cu sigiliu, individualizate în procesul-verbal de constatare din 28 martie 2009, ale cărui mențiuni cu privire la bunurile ridicate și descrierea lor, fac parte integrantă din prezenta hotărâre. În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpații să plătească statului câte 400 lei (RON), fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență, următoarea situație de fapt: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași, întocmit la data de 6 iulie 2009 în dosarul nr. 448/P/2009, înregistrat pe rolul Tribunalului lași la data de 8 iulie 2009, sub nr. 4461/99/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: - F.B., pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006 și infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - F.D., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și pentru infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; - F.P., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; - N.D., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; -T.N., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. În actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele: În data de 13 martie 2009, la ora 17:40, inculpatul F.B.

a fost depistat în trafic de către organele de poliție pe D.N. 24C, pe raza localității Zaboloteni, comuna Trifești, județul Botoșani, conducând autoturismul proprietate, înmatriculat în Franța, împrejurare în care s-a constatat că acesta nu avea permis de conducere. În data de 14 martie 2009, în jurul orelor 12:00 inculpata F.D., pe holul din incinta Postului de Poliție Trifești, a promis obiecte de lenjerie intimă agentului de poliție M.A., pentru a interveni pe lângă soțul ei, agentul de poliție M.M.L., pentru a-l determina să nu dea curs dosarului penal întocmit fiului său F.B., pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006. La data de 14 martie 2009, în jurul orelor 14:00, inculpata F.D. împreună cu inculpatul F.B. și cu o persoană rămasă neidentificată, în tip ce se aflau în biroul agentului de poliție M.M.L. au oferit acestuia suma de 1000 RON pentru a nu da curs cercetărilor în dosarul penal întocmit inculpatului F.B. La data de 28 martie 2009, în jurul orelor 11:00, inculpații F.P. împreună cu inculpații N.D., T.N., aflați în biroul agentului de poliție M.M.L., au oferit acestuia bunuri constând în 5 parfumuri tester, un lanț de aur de 14K, în greutate de 15,67 grame, 20 perechi de ciorapi, un trening, o pereche chiloți, un sutien, în valoare totală de 1865 RON, pentru a nu se da curs dosarului penal întocmit inculpatului F.B.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt: La data de 12 martie 2009, inculpatul F.B. s-a întâlnit în municipiul lași cu martorul D.V., căruia i-a relatat că intenționează să-și vândă autoturismul proprietate, înmatriculat în Franța, la prețul de 500 euro. Astfel, în ziua de 13 martie 2009, martorul D.V. l-a contactat telefonic pe prietenul său D.M., persoană care dorea să achiziționeze un autoturism și au stabilit să se întâlnească în aceeași zi pentru a vedea autoturismul. În aceeași zi, însoțit de fratele său T.A. și prietenul său martorul T.F., martorul D.M. a sosit în lași, unde s-a întâlnit cu martorul D.V. și cu inculpatul F.B., iar pentru a verifica cum funcționează autoturismul, aceștia au hotărât să se deplaseze pe ruta lași-Botoșani.

În acest sens, martorul D.V. a urcat la volan, inculpatul F.B. a ocupat locul din dreapta față și cei trei martori au ocupat bancheta din spate și s-au deplasat pe D.N. 24C, până în zona localității Trifești, jud. lași, unde autoturismul s-a oprit datorită unor defecțiuni tehnice la sistemul de răcire și discul de ambreiaj. Iritat de acest fapt și reproșându-i martorului D.V. că nu știe să conducă, inculpatul F.B. s-a urcat la volanul autoturismului, și a condus pe D.N. 24C aproximativ 500 metri, iar în zona localității Zaboloteni, comuna Trifești, jud. lași, în jurul orei 17:40 a fost oprit regulamentar de un echipaj mixt format din lucrători ai Postului de Politie Bivolari și ai Sectorului Politiei de Frontieră Bivolari, din care făcea parte și agentul de poliție M.M.L.

În aceste condiții, inculpatul a recunoscut că nu posedă permis de conducere, iar datorită faptului că emana halenă alcoolică a fost condus la sediul Poliției Rutiere lași, unde a fost testat cu alcooltestul Drager, stabilindu-se că acesta prezenta în aerul expirat o îmbibație alcoolică de 0,05 mg/l. Dosarul penal a fost preluat pentru continuarea cercetărilor de agentul de poliție M.M.L., deoarece actele de constatare referitoare la F.B. au fost întocmite în raza teritorială a Postului de Poliție Trifești, pe care îl conduce. În jurul orei 24:00, când inculpatul a revenit de la sediul Poliției Rutiere lași, la Poliția Trifești, agentul de poliție M.M.L. a stabilit cu inculpatul F.B. ca acesta să revină la poliție a doua zi, pentru a-și ridica autoturismul.

În ziua de 14 martie 2009, inculpatul, însoțit de mama sa F.D. și de o altă persoană, a cărei identitate a rămas necunoscută, a venit la Postul de Poliție Trifești, aceste persoane fiind invitate pe rând în biroul agentului de Poliție M.M.L. În birou a fost invitat de către M.A., inculpatul F.B., apoi bărbatul care-l însoțea și la urmă F.D. Potrivit declarațiilor martorei M.A., ajutor de șef de post la Postul de Poliție Trifești, în data de 14 martie 2009, când se afla pe holul postului de poliție și după ce l-a invitat pe F.B. în biroul soțului ei, aceasta a fost abordată de inculpata F.D., care a rugat-o să intervină cu “ o vorbă bună ” pe lângă șeful de post pentru a nu-i întocmi dosar penal inculpatului F.B., cu promisiunea că-i va aduce obiecte de lenjerie intimă și ciorapi, spunându-i totodată că regretă că a lăsat geanta cu produse acasă.

Din declarația martorei rezultă că la discuția dintre ea și inculpata F.D. nu au asistat alte persoane. Inculpata F.D., audiată la instanță, a recunoscut că i-a promis martorei M.A., ajutor de șef de post la Postul de Poliție Trifești, că este dispusă să-i facă cadou obiecte de lenjerie intimă (un sutien, o pereche de chiloți și ciorapi) cu scopul de a interveni pe lângă soțul ei, agentul de poliție M.M.L., pentru a obține o soluție favorabilă în dosarul fiului ei. Din declarațiile denunțătorului, agentul de poliție M.M.L., s-a reținut că, în data de 14 martie 2009, în jurul orei 14:00, în timp ce inculpatul F.B. se ocupa de recuperarea autoturismului său, parcat în curtea postului de poliție, inculpata F.D., în momentul în care a intrat în biroul său, i-a oferit suma de aproximativ 1000 RON, în bancnote de 100 RON, pe care a introdus-o între filele unui dosar aflat pe biroul soției sale, pentru a nu înainta dosarul inculpatului F.B.

la procuror. Oferta a avut loc în prezența unui bărbat și a unei femei de etnie romă, a căror identitate nu se cunoaște. Dosarul a fost ridicat de agentul de poliție și aruncat, iar banii au fost recuperați imediat de F.D.. Ulterior inculpații F.B., F.D. și bărbatul care-i însoțea au plecat de la postul de poliție. Acest incident a fost relatat de denunțător martorei M.A., care nu a văzut ce s-a întâmplat în biroul soțului ei. Inculpații F.D., F.B. au declarat că în data de 14 martie 2009 nu au oferit bani agentului de poliție M.M.L., pentru a fi oprită instrumentarea dosarului. În ziua de 19 martie 2009, denunțătorul M.M.L., agent de poliție, șef al Postului de Poliție Trifești, județul lașii, a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul lași despre faptul că, în data de 14 martie 2009, în jurul orei 14:00, numita F.D.

i-a oferit suma de 1000 RON, pentru a nu-i întocmi dosar penal fiului ei F.B. În ziua respectivă aceasta a venit la postul de poliție însoțită de F.B. și de un frate. Din conținutul denunțului rezultă că, după ce a refuzat banii, agentul de poliție i-a convocat la postul de poliție pe F.B. și F.D. pentru ziua de 25 martie 2009. Urmare a denunțului, s-a organizat o acțiune de prindere în flagrant, sens în care, în data de 24 martie 2009, denunțătorul l-a contactat telefonic pe F.B. și l-a chemat la postul de politie pentru a fi audiat în data de 28 martie 2009, ora 10:00. La data de 28 martie 2009, s-a procedat la înregistrarea audio-video ambiental, când, în incinta Postului de Poliție Trifești, în biroul șefului de post inculpații F.P., N.D., T.N.

au oferit agentului de poliție M.M.L. bunuri constând în 5 parfumuri tester, un lanț de aur de 14K, în greutate de 15,67 grame, 20 perechi de ciorapi, un trening, o pereche chiloți, un sutien, în valoare totală de 1865 RON, pentru a nu se da curs dosarului penal întocmit inculpatului F.B. Inculpații N.D., T.N. și F.P., audiați la instanță, au declarat că discuțiile înregistrate au fost canalizate de agentul de poliție tocmai pentru a-i determina să ofere bunurile arătate ca mită, cu scopul neînaitării dosarului la parchet. Din conținutul convorbirilor rezultă cu certitudine săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea 78/2000, aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în modalitatea oferirii bunurilor menționate de către inculpații N.D., T.N.

și F.P. pentru ca agentul de poliție M.M.L. să nu înainteze parchetului dosarul penal privindu-l pe inculpatul F.B., ruda acestora. Bunurile oferite agentului de poliție au fost văzute de martorul N.D. pe biroul denunțătorului, după realizarea flagrantului. Martorul M.C. a relatat că după realizarea flagrantului inculpații au recunoscut că bunurile aflate pe biroul agentului de poliție le aparțin, dar au refuzat să semneze procesul-verbal de constatare și să dea declarații. Situația de fapt reținută de instanță a rezultat din coroborarea următoarelor probe și mijloace de probă: declarațiile martorilor B.L.E., D.M., D.V., M.A., M.M.L., N.D., T.A., V.N., M.C., T.F., procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 28 martie 2009, procesul-verbal din data de 3 aprilie 2009, de redare în formă scrisă a convorbirilor purtate în mediul ambiental de agentul de poliție și inculpații N.D., T.N.

și F.P., declarațiile inculpaților date la instanță. Fapta inculpatului F.B., care în data de 13 martie 2009, a condus autoturismul proprietate personală, înmatriculat în Franța, pe D.N. 24C, pe o distanță de aproximativ 500 metri, pe raza localității Zaboloteni, comuna Trifești, județul lași, fără a avea permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006. Instanța a reținut că inculpatul F.B. a fost condamnat prin sentința penală nr. 630 din 16 februarie 2009 a Judecătoriei lași, rămasă definitivă la data de 28 februarie 2009, ca urmare a faptului că inculpatul a formulat apel cu depășirea termenului legal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 87 alin. (1) și art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat în temeiul art. 81 C. pen. Având în vedere că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F.B. sunt comise în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 630 din 16 februarie 2009 a Judecătoriei lași, instanța a constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 37 lit. a) C. pen., privitoare la recidiva postcondamnatorie, în temeiul art. 334 C. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F.B., din infracțiunile prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006 și art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

și art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În ceea ce privește infracțiunile de dare de mită prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 75 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în data de 14 martie 2009, în jurul orelor 14:00, inculpata F.D. împreună cu inculpatul F.B. și cu o persoană rămasă neidentificată, în tip ce se aflau în biroul agentului de poliție M.M.L. ar fi oferit acestuia suma de 1000 RON pentru a nu da curs cercetărilor în dosarul penal întocmit inculpatului F.B., instanța a constatat că declarațiile denunțătorului M.M.L.

în sensul că, aceste fapte s-au comis la data și modalitatea arătate, sunt singulare, necoroborându-se cu alte probe existente la dosar, astfel că instanța a reținut că acestea nu există. În consecință, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului F.B., pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. Pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) C. pen. din O.U.G.

nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., dovedită ca fiind comisă cu vinovăție de către inculpatul F.B., s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea, la a cărei individualizare s-a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., analizându-se gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările și modalitatea concretă în care a fost comisă, circumstanțele personale ale inculpatului care pe parcursul procesului penal a adoptat o poziție procesuală sinceră, dar care este cunoscut cu antecedente penale, pentru același gen de infracțiuni, fiind recidivist. În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată inculpatului F.B., prin sentința penală nr. 630 din 16 februarie 2009 a Judecătoriei lași, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 87 alin. (1) și art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală, rezultat al cumulului aritmetic a celor două pedepse. În condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului F.B. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei F.D., pentru infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., având în vedere că probatoriul administrat în cauză nu a dovedit existența acestei fapte.

Fapta de cumpărare de influență săvârșită de inculpata F.D., constând în aceea că, în data de 14 martie 2009, în jurul orelor 12:00, pe holul din incinta Postului de Poliție Trifești, i-a promis agentului de poliție M.A. că-i va face cadou ciorapi, un sutien și o pereche de chiloți, pentru a interveni pe lângă soțul ei agentul de poliție M.M.L., pentru a obține o soluție favorabilă în dosarului penal întocmit fiului său F.B., a fost probată cu declarațiile martorei M.A. și declarația de recunoaștere dată de inculpată la instanță.

Tribunalul, având în vedere modalitatea concretă de comitere, interesul care a determinat-o pe inculpată să facă astfel de promisiuni, natura bunurilor promise, obiecte de lenjerie intimă și care puțin probabil ar putea avea capacitatea de a corupe, vârsta și nivelul de educație a inculpatei, sinceritatea acesteia, conduita corespunzătoare adoptată pe parcursul soluționării cauzei, lipsa antecedentelor penale, a apreciat că fapta de cumpărare de influență săvârșită de inculpata F.D., în modalitatea reținută, prin conținutul ei concret a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de lege respectiv relațiilor sociale privitoare la încrederea în activitățile desfășurate de un serviciu public, astfel că este lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. și art. 18 1 C. pen., s-a dispus achitarea inculpatei F.D., pentru infracțiunea de cumpărare de influență, prevăzută de art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În temeiul art. 18 1 alin. (3) C. pen. cu referire la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatei F.D. sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 RON. Instanța a dispus condamnarea inculpaților N.D., T.N. și F.P., pentru infracțiunile de dare de mită, prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen.

cu referire la art. 75 lit. a) C. pen., probate, la pedepse cu închisoarea, la a căror individualizare s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, împrejurările și modalitatea concretă de comitere, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpaților, persoane cu un grad redus de instruire, fără ocupație, cu o atitudine corespunzătoare pe parcursul cercetării judecătorești, fără antecedente penale, cu mențiunea că inculpata F.P. a suferit mai multe condamnări, însă pentru acestea termenul de reabilitare, prevăzut de art. 135 lit. a) C. pen., s-a împlinit, aceasta fiind în situația prevăzută de art. 38 alin. (2) teza a II-a C. pen.

În condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Constatând întrunite toate condițiile prevăzute de art. 86 1 C. pen. și apreciind că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor cu închisoarea aplicate celor trei inculpați prin prezenta hotărâre și a stabilit termene de încercare conform dispozițiilor art. 86 2 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților N.D., T.N. și F.P., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 86 3 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenelor de încercare, inculpații să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute în articolul anterior arătat, măsuri care au fost arătate expres și în dispozitivul hotărârii. S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., care prevăd cazurile în care se poate revoca suspendarea sub supraveghere. În temeiul art. 255 alin. (4) C. pen. cu referire la art. 254 alin. (3) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpații N.D., T.N. și F.P. a bunurilor ridicate de la aceștia și depuse în cutia cu sigiliu, individualizate în procesul-verbal de constatare din 28 martie 2009, ale cărui mențiuni cu privire la bunurile ridicate și descrierea lor, fac parte integrantă din prezenta hotărâre, bunuri care valorează în total 1865 RON.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata către stat a cheltuielilor judiciare efectuate în cauză. În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen. hotărârea a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și de inculpatul F.B., fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului declarat de parchet s-a susținut că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpaților F.B. și F.D. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., în condițiile în care la dosar există probe certe de vinovăție și anume declarațiile denunțătorului M.M.L. și ale martorei M.A. S-a mai precizat că derularea ulterioară a evenimentelor, finalizată cu flagrantul organizat la data de 28 martie 2009, indică demersul constant al inculpaților F.B.

și F.D., precum și al celor din anturajul lor în a bloca finalizarea legală a dosarului întocmit în cauză, vizând conducerea unui autoturism de către o persoană care nu posedă permis de conducere auto. S-a mai subliniat în motivarea apelului declarat de parchet că în mod eronat s-a dispus achitarea inculpatei F.D. pentru infracțiunea prev. de art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 18 1 C. pen., în situația în care în cauză sunt întrunite condițiile cumulative ale acestei infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective cât și al celei subiective, precum și al urmării socialmente periculoase, constând în crearea unei stări de pericol pentru buna funcționare a instituțiilor statului.

S-a susținut că, potrivit disp. art. 90 C. pen., în cauză nu putea fi înlocuită răspunderea penală cu o răspundere ce atrage o sancțiune cu caracter administrativ, întrucât legea nu permitea acest lucru. Al treilea motiv invocat de parchet a vizat greșita individualizare a modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților F.P., N.D. și T.N., susținându-se că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. nu poate fi atins decât prin executarea pedepselor aplicate celor 3 inculpați în regim de detenție. S-a solicitat admiterea apelului promovat, desființarea sentinței pronunțate în latură penală, înlăturarea mențiunilor vizând achitarea inculpaților F.B. și F.D., condamnarea acestora pentru infracțiunea de dare de mită, iar a inculpatei F.D.

și pentru infracțiunea prev. de art. 6 1 alin. (1) din Lega nr. 78/2000 și înlăturarea dispoziției vizând suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților F.P., N.D. și T.N. Motivându-și apelul, inculpatul F.B. a susținut că infracțiunea prev. de ar. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și pentru a cărei săvârșire a fost condamnat de prima instanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar reeducarea se poate realiza și prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, potrivit disp. art. 18 1 C. pen. În argumentarea acestui punct de vedere apărătorul ales al inculpatului a evidențiat distanța scurtă pe care inculpatul a condus autoturismul, condițiile concrete în care a comis această faptă, traficul redus de la acea oră și lipsa pericolului social concret al infracțiunii comise.

S-a solicitat admiterea apelului promovat, desființarea sentinței pronunțate în latura penală și în urma rejudecării cauzei achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. 195/2002 și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, sau măcar reducerea cuantumului pedepsei aplicate sub minimul special. Prin decizia penală nr. 91 din 10 mai 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, desființată în parte sentința în latură penală, numai cu privire la inculpata F.D. Rejudecând cauza: S-a înlăturat mențiunea vizând achitarea inculpatei F.D., în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. cu referire la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. și art. 18 1 C. pen., pentru infracțiunea de cumpărare de influență prev. de art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. A fost condamnată inculpata F.D. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare. În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 3 (trei) ani care constituie termen de încercare potrivit art. 82 C. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II-a și lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea acestei pedepse accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale. S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul F.B., împotriva aceleiași sentințe. Curtea de Apel, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen.

a constatat că în art. 90 alin. (1) C. pen., în care sunt prevăzute condițiile în care instanța poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ se arată expres la lit. a) că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită trebuie să fie de cel mult 1 an închisoare sau amendă, ori să fi fost săvârșită una din infracțiunile prev. de art. 208, 213, 215 alin. (1), 215 1 alin. (1), 217 alin. (1), 219 alin. (1), dacă valoarea pagubei nu depășește 10 lei, sau infracțiunea prev. de art. 249, dacă valoarea pagubei nu depășește 50 lei. Față de cerințele prevăzute de lege, pentru a se putea dispune înlocuirea răspunderii penale, cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ, Curtea constată că prima instanță a greșit atunci când a dispus față de inculpata F.D., achitarea în baza disp.

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. și cu aplicarea în baza disp. art. 18 1 C. pen. a unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Așa fiind, urmează ca în baza art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 382 alin. (2) C. proc. pen., să fie admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, împotriva sentinței penale nr. 631 din 6 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul lași hotărâre ce va fi desființată în parte, în latură penală, numai cu privire la inculpata F.D. Rejudecând cauza, s-a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea acestei infracțiuni, Curtea constatând că probele administrate în faza de urmărire penală, reconfirmate în faza cercetării judecătorești și recunoscute în mod constant de către inculpată, fac pe deplin dovada vinovăției acesteia.

Așa cum a motivat amplu prima instanță, la data de 14 martie 2009 inculpata F.D. se afla pe holul Postului de Poliție al comunei Trifești județul lași. Aflând că numita M.A., care îndeplinea funcția de ajutor șef de post, este soția agentului de poliție M.M.L. care instrumenta dosarului fiului său F.B., i-a promis acestea obiecte de lenjerie intimă, rugând-o în același timp să intervină pe lângă soțul ei în scopul de a da o soluție favorabilă pentru inculpatul F.B.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată, Curtea va avea în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în legea specială natura relațiilor sociale lezate, gradul concret de pericol social al faptei comise, lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală corectă, nivelul scăzut de instrucție 3 clase, regretul manifestat și împrejurarea că a încercat în acest mod să-și ajute fiul care era cercetat pentru conducerea unui autoturism, fără a poseda permis de conducere auto, situație în care se apreciază că reeducarea se va realiza și prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, dozată sub minimul special, urmare a reținerii în favoarea inculpatei a dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și cu suspendarea condiționată a executării, potrivit dispozițiilor art. 81 C. pen. Celelalte motive de apel invocate de parchet sunt neîntemeiate. Soluția de achitare a inculpaților F.B. și F.D., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. este legală și temeinică, urmând a fi menținută. Rechizitoriul a reținut în sarcina celor doi inculpați că în ziua de 14 martie 2009, în jurul orelor 12:00 i-ar fi oferit agentului de poliție M.M.L. - șef al Postului de poliție Trifești, județul lași suma de 1000 RON pentru a nu da curs cauzei penale în care se efectuau cercetări cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care nu posedă permis de conducere auto, faptă comisă de inculpatul F.B.

Declarația agentului de poliție M.M.L. nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă; nici chiar soția sa M.A. nu a asistat la această încercare de mituire iar ceea ce a relatat în declarațiile sale martora știe doar din spusele soțului. Inculpații au negat în mod constant comiterea infracțiunii de dare de mită. Mai mult, în declarația dată în instanță la data de 16 noiembrie 2009 și aflată la dosar tribunal, martorul M.M.L. a relatat că inculpatul F.B. nu a exprimat în nici un fel intenția de a obține o soluție favorabilă, într-un mod incorect, așa cum au procedat rudele acestuia. Având în vedere că la pronunțarea unei condamnări instanța trebuie să-și întemeieze convingerea asupra vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauza de față probele în acuzare nu au avut un caracter cert și nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpaților F.B.

și F.D., cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, pretins a fi fost comisă la data de 14 martie 2009 asupra agentului de poliție M.M.L., în mod corect prima instanță a dat eficiență regulii „in dubio pro reo" și a dispus achitarea acestora. Regula „in dibio pro reo" (orice îndoială este în favoarea inculpatului) constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului consacrat în art. 3 C. proc. pen. se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției inculpatului, conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului, în legătură cu fapta imputată, instanța nu-și poate forma o convingere care să constituie într-o certitudine și de aceea ea trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției inculpatului și să-l achite, ca în cauza de fată.

Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu-și întemeieze hotărârile pe care le pronunță pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă. Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd, ori pur și simplu nu există, ca în cauza de față, și totuși îndoiala persistă în ceea ce privește vinovăția inculpaților, atunci îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție și deci, inculpații trebuie achitați. Așa fiind, Curtea reține că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție care operează în favoarea celor doi inculpați și nu s-a făcut dovada prin probe certe, complete și decisive că aceștia au comis la data de 14 martie 2009 infracțiunea de dare de mită, iar soluția de achitare pronunțată de prima instanță este corectă.

Nici critica formulată prin motivele de apel vizând netemeinica aplicare a dispozițiilor art. 86 1 C. pen., față de inculpații-intimați F.P., N.D. și T.N., nu este întemeiată. Ca situație de fapt s-a reținut, atât în rechizitoriu, cât și în sentința apelată că la data de 28 martie 2009, în jurul orelor 11:00 inculpații F.P., N.D. și T.N., aflați în biroul agentului de poliție M.M.L. au oferit acestuia următoarele bunuri: 5 parfumuri tester, un lanț din aur 14 K, în greutate de 15,67 grame, 20 perechi ciorapi, un trening, o pereche de chiloți și un sutien, bunuri în valoare totală de 1865 lei, pentru a nu da curs dosarului penal întocmit inculpatului F.B. Pentru infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., care a fost reținută în sarcina inculpaților legea prevede pedeapsa cu închisoarea cuprinsă între 6 luni-5 ani.

Prima instanță a aplicat fiecăruia din cei trei inculpați câte o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere. Dacă se are în vedere faptul că inculpata F.P. este soția inculpatului F.B., că inculpata N.D. este sora acesteia, iar inculpatul D.N. este unchiul matern și toți au un nivel scăzut de instrucție, înțelegem mobilul acestei infracțiuni. Mai mult, inculpații au recunoscut în mod constant săvârșirea acestei fapte, declarând că o regretă. Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că pedepsele aplicate de prima instanță sunt de natură a asigura reeducarea inculpaților, sunt legale și temeinice și nu se justifică a fi reformate. Și apelul promovat de inculpatul F.B.

este nefondat. La data săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere auto, inculpatul F.B. se află în stare de recidivă postcondamnatorie, situație atrasă de pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 630 din 16 februarie 2009 a Judecătoriei lași, definitivă la data de 28 februarie 2009, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 alin. (1) și 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată a executării. Față de perseverența inculpatului în săvârșirea unor infracțiuni de același gen și starea de recidivă a acestuia, nu se poate aprecia că această ultimă faptă ar fi lipsită în mod vădit de importanță și nu ar întruni gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Din acest motiv, nu poate fi luată în discuție cererea inculpatului de a-i fi înlocuită răspunderea penală cu o sancțiune cu caracter administrativ. Nici solicitarea inculpatului de a-i fi redus cuantumul pedepsei aplicate, nu este întemeiată. Pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, legea prevede pedeapsa cu închisoarea cuprinsă între 1-5 ani. Față de perseverența manifestată de inculpat în săvârșirea unor infracțiuni de același gen, de reticența sa la procesul de reeducare și lipsa de eficiență a pedepsei anterioare cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată a executării, în mod corect prima instanță i-a aplicat pentru ultima infracțiune comisă o pedeapsă cu închisoarea, dozată ușor peste minimul special.

Întrucât această ultimă infracțiune a fost comisă în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 630 din 16 februarie 2009, în mod legal prima instanță a dispus în baza art. 83 C. pen., revocarea beneficiului suspendării condiționate și executarea celor două pedepse cumulate aritmetic, inculpatul având de executat pedeapsa unică de 2 ani și 6 luni închisoare. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații F.B. și F.D. Inculpatul F.B. a invocat temeiul prev. de art. 385 9 pct. 1 și 14 C. proc. pen. în susținerea motivelor de casare, a invocat nerespectarea dispozițiilor competenței după materie, raportat la infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul, care atrăgea competența judecătoriei.

Referitor la al doilea caz de casare, a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului și executarea acesteia în condițiile art. 86 1 C. pen. Inculpata a solicitat casarea deciziei penale și menținerea sentinței, ca legală și temeinică, sub aspectul achitării inculpatei. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 385 9 pct. 1, 14 și 18 C. proc. pen., Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate. În ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 1 C. proc. pen., Curtea constată că în cauză au fost efectuate cercetări și s-a dispus trimiterea în judecată a mai multor inculpați pentru infracțiuni de competența judecătoriei (art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002), aflate în concurs cu infracțiuni de competența tribunalului, ca instanță de fond (dare de mită), astfel încât competența materială a fost stabilită în condițiile art. 35 alin. (1) C. proc. pen. în favoarea tribunalului. În ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpatul F.B., Curtea constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au evaluat corespunzător criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., fiind astfel avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise (inculpatul fiind depistat conducând un autoturism pe drumurile publice, fără permis și sub influența băuturilor alcoolice), dar și circumstanțele personale, care nu îi sunt favorabile (două condamnări anterioare, una dintre ele fiind pentru fapte similare).

Antecedența penală a inculpatului dovedește perseverența sa în comportamentul antisocial și specializarea în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, fiind relevantă atitudinea inculpatului surprinsă în referatul de evaluare întocmit de serviciul de probațiune („nu își ia carnet pentru că nu are bani și nici timp să învețe"). Prin urmare, reducerea pedepsei nu ar echivala decât cu o încurajare a inculpatului de a comite infracțiuni, în special cele prin care se încalcă regimul circulației rutiere, cu potențiale consecințe grave pentru alte persoane. În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, aceasta nu poate fi decât privarea de libertate, câtă vreme în cauză s-a dispus revocarea suspendării condiționate și executarea efectivă a pedepsei aplicate anterior, alături de cea aplicată în prezenta cauză.

În fine, în ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. cu referire la critica inculpatei F.D., ce tinde la menținerea soluției de achitare pentru infracțiunea prev. de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, Curtea reține că în realitate aspectele avute în vedere de instanța de fond atunci când a aplicat inculpatei o sancțiune cu caracter administrativ, sunt mai degrabă circumstanțe reale și personale folosite în procesul de individualizare a pedepsei. În acest context, nu trebuie absolutizată valoarea bunurilor promise pentru a cumpăra influența, ci trebuie ținut seama de scopul urmărit de inculpată prin fapta sa, respectiv neîntocmirea unui dosar penal pentru fiul său, în ciuda faptei comise de acesta.

Prin urmare, nu se poate susține că fapta săvârșită de inculpata F.D. este lipsită în mod vădit de importanță și, de aceea, nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, nefiind vorba despre o gravă eroare de fapt comisă de instanța de apel. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri, obligându-i pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea căilor de atac conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați F.B. și F.D. împotriva deciziei penale nr. 91 din 10 mai 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2012.