ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra conflictului negativ

de competență de față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele :

Prin decizia penală

nr. 1748/R din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în

baza art. 42 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a apelului

peste termen declarat de inculpatul H.A.F. împotriva sentinței penale nr. 2075/2010

pronunțată de Judecătoria Arad în favoarea Tribunalului Arad.

A trimis cauza

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ

de competență.

Instanța a reținut

următoarele :

Prin sentința penală

nr. 2075 pronunțată în dosarul cu nr. 8234/55/2009 a Judecătoriei Arad, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat

inculpatul R.A.V., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în contracte

prevăzută de art. 215 alin. (3) raportat la alin. (2) C. pen.

În baza art. 25 C.

pen. raportat la art. 292 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.V. la o

pedeapsă de:

- 1 (un) an

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în declarații.

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.V.

la o pedeapsă de:

- 1 (un) an și 3

(trei) luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals

material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.V.

la o pedeapsă de:

- 1 (un) an

închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals privind

identitatea.

În baza art. 31 alin.

(2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.V. la

o pedeapsă de:

- 2 (doi) ani

închisoare, pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals

intelectual.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite

cele patru pedepse aplicate inculpatului R.A.V. prin prezenta sentință în

pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare pe care a sporit-o cu 1(un) an

închisoare, inculpatul R.A.V. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei)

ani închisoare.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului R.A.V.

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., cu

excepția dreptului de a alege.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul H.A.F.,

pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în contracte,

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (3) raportat la alin.

(2) C. pen.

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.A.F.

la o pedeapsă de:

- 1 (un) an și 2 (două)

luni închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals

material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 293 alin.

(1) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.A.F. la o pedeapsă de:

- 1 (un) an

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 292 C.

pen., a fost condamnat inculpatul H.A.F. la o pedeapsă de:

- 1 (un) an

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 31 alin.

(2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., a fost condamnat inculpatul H.A.F. la

o pedeapsă de:

- 2 (doi) ani

închisoare, pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals

intelectual.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite

cele patru pedepse aplicate inculpatului H.A.F. prin prezenta sentință în

pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare pe care o sporește cu 3 (trei)

luni închisoare, inculpatul H.A.F. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi)

ani și 3 (trei) luni închisoare.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului H.A.F.

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., cu

excepția dreptului de a alege.

În baza art. 346 alin.

(1) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 art. 999 C.

civ., art. 1003 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de

partea vătămată N.I. în cadrul procesului penal și obligă inculpații, în

solidar, să plătească acestuia suma de 15.000 Euro în echivalent lei la data

plății, respinge restul pretențiilor civile ale părții vătămate.

În baza art. 348 C.

proc. pen. s-a anulat declarația autentificată sub numărul 177 din 27 ianuarie 2006

de BNP Z.D.F. (f:222), cartea de identitate falsificată și livretul militar

falsificat.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei

de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 189 C. proc.

pen., s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul BA Arad

a sumei de 300 lei, onorariu avocat din oficiu.

S-a respins cererea

părții vătămate privind cheltuielile judiciare ca nedovedită.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În luna mai 2005,

inculpatul R.A.V., în calitate de împrumutat, a încheiat un contract de

împrumut, pentru suma de 15.000 Euro, cu partea vătămată N.I. Contractul este

autentificat sub numărul 2084 din 27 mai 2005 de Biroul Notarului Public F.T.

și este garantat de inculpat cu imobilul său situat în Arad, înscris în C.F.

nr. 63710, nr. top 384.2880/16/V. Se intabulează dreptul de ipotecă de rang I

al părții vătămate asupra imobilului inculpatului.

Prin contract inculpatul

și partea vătămată au stabilit și modul în care urmau a fi restituiți banii:

trei rate de câte 2000 Euro, scadente la data de 27 august 2005, 27 noiembrie 2005

și 27 februarie 2006, restul de 9000 Euro urmând a fi restituiți la data de 27

mai 2006.

Concomitent cu

încheierea contractului de ipotecă, creditorul ipotecar anterior al

inculpatului, B.G., a consimțit prin declarația autentificată sub numărul 2082

din 27 mai 2005, la radierea ipotecii constituite asupra imobilului

inculpatului.

După încheierea

contractului cu partea vătămată, inculpatul R. nu-și respectă obligația

contractuală de restituire parțială a împrumutului, respectiv cele trei rate de

câte 2000 Euro, iar în cursul lunii ianuarie 2006, dorind să contracteze un nou

împrumut, pentru că ,,avea nevoie de bani”, și nu mai avea cu ce să îl

garanteze, imobilul său fiind deja ipotecat, neputând obține o sumă mare de

bani în lipsa unei garanții, la contactat pe inculpatul H.A.F. pe care îl

cunoștea dintr-un club de internet și i-a cerut acestuia să-l ajute însoțindu-l

la notar pentru a declara că el este N.I. și că consimte la radierea ipotecii,

fără alte pretenții.

Inculpatul H.A.F. a

acceptat și i-a înmânat inculpatului o carte a sa de identitate, seria AR

058609, pe care o declarase pierdută și livretul săi militar pe care de

asemenea îl declarase pierdut. Inculpatul R.A.V. i-a înmânat aceste documente

unei persoane a cărei identitate nu a putut fi stabilită și care le falsifică

înlocuind doar numele inculpatului H. cu numele părții vătămate N.I., atât în

cartea de identitate cât și în livretul militar menționate.

În data de 26

ianuarie 2006, inculpatul R.A.V., însoțit de inculpatul H. s-a prezentat la Borul Notarului Public Z.D.F., căreia i-a înmânat cartea de identitate falsificată și solicită

pregătirea unei declarație de primire a plății împrumutului și consimțire la

radierea ipotecii în numele lui N.I., prezentându-i-l acesteia pe H.A.F. ca

fiind N.I.

A doua zi cei doi

inculpați s-au prezentat din nou la notar, inculpatul H. a susținut că nu mai

are cartea de identitate asupra sa, prezintă notarului public livretul militar

falsificat și susține că este N.I., numele indicat și în cartea de identitate

prezentată cu o zi înainte și fotocopiată de notar dar și în livret. Notarul

public Z.D.F., convinsă fiind că inculpatul H., potrivit susținerilor celor doi

inculpați dar și documentelor prezentate este N.I., autentifică declarația de

primire a împrumutului și consimțire la radierea ipotecii sub numărul 177 din 27

ianuarie 2006 (f:20).

Imediat după

autentificarea acestei declarații, sub numărul 178 din 27 ianuarie 2006,

același notar autentifică un nou contract de împrumut între inculpatul R.A.V.

în calitate de împrumutat și martorul S.I., pentru suma de 23.800 lei,

constituindu-se în favoarea noului împrumutător o altă ipotecă de rang I pentru

același imobil.

La data de 07 iunie 2006,

văzând că nu i se restituie împrumutul, partea vătămată N.I. a solicitat

eliberarea unui extras C.F. pentru imobilul asupra căruia știa că are un drept

de ipotecă, intenționând să declanșeze executarea silită a creanței sale. Din

extrasul C.F. constată că nu mai are calitate tabulară de titular al dreptului

de ipotecă. A comunicat cele constatate notarului Z.D.F. care a doua zi a

sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad o plângere împotriva celor doi

inculpați.

La data de 12 iunie 2006,

inculpatul R. a vândut imobilul ipotecat martorului K.R., cu acordul noului său

creditor, S.I., care a consimțit la radierea ipotecii, contractul fiind

autentificat sub numărul 1016 din 12 iunie 2006 de către BNP S.N.

La data de 20

octombrie 2006, K.R. a vândut imobilul lui B.F. și P.C.

La data de 23

februarie 2007, partea vătămată a formulat plângere penală împotriva notarului

Public Z.D.F. pentru abuz în serviciu, reclamând legitimarea lui ,,N.I.” din

declarația de radiere a ipotecii, cu livretul militar.

Cele două plângeri a

notarului și a părții vătămate au fost conexate și trimise la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, care prin ordonanța emisă la data de 12

martie 2008, în dosar nr. 242/P/2007, s-a dispus scoaterea de sub urmărire

penală a notarului public Z.D.F., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 246 C. pen., disjunge cauza cu privire la cei doi inculpați și o declină Parchetului

de pe lângă Judecătoria Arad.

Fiind ascultați cei

doi inculpați au recunoscut comiterea faptelor dar cu unele rezerve.

Inculpatul H.,

ascultat doar anterior urmăririi penale, la data de 04 septembrie 2007 și la

data de 05 iunie 2008, apoi nemaifiind găsit, arată că inculpatul R.A.V. este

cel care l-a contactat, că l-ar fi amenințat și l-ar fi presat pentru a fi de

acord să se prezinte la notar cu identitatea părții vătămate. Inculpatul H. nu

relatează nimic despre martorul S. și arată că a fost doar împreună cu

inculpatul R. la biroul notarului public.

Inculpatul R. a

declarat în cursul urmăririi penale, că nu a falsificat nici un act al

inculpatului H., că l-a contactat pe martorul S. al cărui număr de telefon l-a

luat dintr-un ziar și acesta a spus că rezolvă el totul, că apoi i-a dus copia

cărții de identitate a lui H. și livretul militar martorului S., care i-a

însoțit pe cei doi apoi la biroul notarului public. În declarația dată în 04

decembrie 2006, inculpatul R. a arătat că el l-a contactat pe inculpatul H. și

că știe că acesta practică dansuri populare.

În fața procurorului,

ascultat fiind înainte de a fi trimis în judecată, și a instanței, inculpatul R.

a revenit și a susținut că nu l-a văzut de H. la notar, că el a dat martorului S.

doar propria carte de identitate și coala C.F. a imobilului său iar apoi s-a

prezentat la notar pentru semnarea unui nou contract de împrumut. Întrebat cu

privire la motivul modificării declarației sale, inculpatul R. a susținut că în

primele declarații a fost presat de lucrătorii poliției să declare în acest

mod, omițând însă că a făcut aceleași declarații și în fața procurorului, și la

data de 28 mai 2009 și la data de 10 iunie 2009, care nu l-a mai presat și

întrebat fiind de ce nu a menționat în fața acestuia noua stare de fapt

relatată, nu a putut să indice instanței un motiv plauzibil.

Mai mult inculpatul R.

ascultat fiind cu nouă luni înainte de ascultarea inculpatului H., în

declarația din data de 04 decembrie 2006, dă amănunte personale despre acesta,

respectiv că practică dansurile populare, împrejurare la care nu mai puteau

să-l preseze polițiștii pentru a o relata, necunoscând-o nici ei, ea fiind

confirmată mult mai târziu de inculpatul H.

De asemenea deși

susține că nu știa nimic despre modalitatea juridică privind constituirea unui

nou drept de ipotecă în favoarea domnului S., el neavând cunoștințe juridice și

încercând să sugereze că are un intelect redus, și că nu se pricepe la

chestiuni juridice care,, ar fi fost instrumentate” de S., ,,cămătar de profesie”,

potrivit susținerilor acestui inculpat.

Analizând această

declarație, făcută în fața instanței, dincolo de faptul că nu se coroborează cu

nici o altă probă, este infirmată de propriile acte recunoscute de inculpat.

Martorul S. declară că nu cunoaște nimic în legătură cu inculpatul H. iar

martorul I. îi indică, ca și inculpatul H., pe inculpatul R. ca fiind cel ce

s-a prezentat însoțit de inculpatul H.

Astfel inculpatul R.

a fost antrenat într-un alt contract de împrumut cu ipotecă, cu împrumutătorul B.G.,

ipoteca fiind radiată la momentul încheierii contractului cu partea vătămată.

Știa deci deja că nu poate obține un nou împrumut dacă imobilul său nu este

liber de sarcini și modul în care se poate obține o astfel de radiere a

ipotecii, prin simpla declarație autentificată a împrumutătorului. Inculpatul R.

a relatat că a însoțit-o pe ,,M.”, persoană a cărei identitate reală nu o

cunoaște, la cabinetele notarilor publici S.D. și T.F., unde aceasta s-a

prezentat cu cărți de identitate provizorii falsificate, împrejurări care toate

dovedesc legăturile sale cu persoane care falsifică cărți de identitate, care

se prezintă în fața notarilor, al căror nume și amplasament al biroului îl

cunoaște (declarația 04 decembrie 2006) dovedind că nu se ocupă numai cu

confecționarea încălțămintei așa cum susține.

S-a adresat

martorului S. pentru contractarea unui nou împrumut cu 6 luni înainte de

termenul contractului cu partea vătămată, deci nu pentru restituirea

împrumutului nescadent către aceasta ci pentru a avea timp să identifice

persoana care i-ar împrumuta noi sume de bani, și a parcurge procedurile

necesare la notar.

Dacă față de aceste

împrejurări instanța a reținut că inculpatul R. a acționat cu intenție directă

și vinovăția acestuia în privința determinării inculpatului H. la prezentarea

sa în fața unui notar public, sub identitatea părții vătămate, pentru a obține

astfel liberarea de sarcini a imobilului său, nu același lucru se poate susține

despre existența vinovăției sale la înșelarea părții vătămate.

Din probele

administrate nu a rezultat vreo acțiune de inducere în eroare a părții vătămate

N.I., pentru a-l determina pe acesta să încheie contractul de împrumut sau să

dea inculpatului R. suma de 15.000 Euro, respectiv să execute acest contract.

Pentru existența

infracțiunii de înșelăciune, trebuie ca inculpatul să realizeze o acțiune de

inducere în eroare care să determine partea vătămată să încheie sau să execute

contractul. Nu există probe că N.I. ar fi fost indus în vreun mod în eroare,

inducerea în eroare s-a făcut asupra notarului public, după 6 luni de la

încheierea și executarea contractului de către N.I., este adevărat că cu

prejudicierea acestuia din urmă, dar existența prejudiciului nu este singurul

element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, trebuind să existe și

acțiunea de inducere în eroare din partea inculpatului, acțiune care în cauză

nu este dovedită.

Cu privire la

inculpatul H. instanța a reținut de asemenea că acesta a acționat cu intenție

directă, în baza înțelegerii avute cu inculpatul R., declarând pierdute acte

autentice, CIP și livret militar, pe care apoi le-a înmânat inculpatului R.

spre a fi falsificate. Nu se vor reține nici presiunile și nici amenințările

din partea inculpatului R. asupra coinculpatului său, acestea nerezultând din

nici o probă și fiind evident că numai inculpatul H. știa că se află în posesia

unor documente reale pe care le-a declarat pierdute și pe care le-ar putea

falsifica.

Împotriva sentinței

penale nr. 2075 din 02 noiembrie 2010 a declarat apel Parchetul de pe lângă

Judecătoria Arad, inculpatul R.A.V. și partea civilă N.I.

Prin decizia penală

nr. 39 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Arad, în baza art. 379 alin. (1)

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Judecătoria Arad, împotriva sentinței penale nr. 2075 din 02 noiembrie 2010,

pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. 8234/55/2009.

S-a desființat

sentința sus-menționată, în latura penală și, rejudecând,

În baza art. 215 alin.

(3), raportat la alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.V., la:

- 4 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

S-a descontopit

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința apelată, în

componentele sale de:

- 1 an închisoare,

aplicată în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 292 C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în declarații;

- 1 (un) an și 3

(trei) luni închisoare, în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C.

pen., pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals material în

înscrisuri oficiale;

- 1 (un) an

închisoare, în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 293 alin. (1) C. pen.,

pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea;

- 2 (doi) ani

închisoare, în baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen.,

pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual;

- 1 an închisoare,

spor de pedeapsă.

În baza art. 33 lit.

a), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele

de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o

cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul R.A.V. să execute pedeapsa rezultantă

de 5 ani închisoare.

În baza art. 26,

raportat la art.215 alin. (3), raportat la alin. (2) C. pen., a fost condamnat

inculpatul H.A.F., la:

- 4 ani închisoare,

pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în contracte.

S-a descontopit

pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni, aplicată prin sentința apelată, în

componentele sale de:

- 1 an și 2 luni

închisoare, aplicată în baza art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.,

pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri

oficiale;

- 1an închisoare,

aplicată în baza art. 293 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

fals privind identitatea;

- 1 an închisoare,

aplicată în baza art. 292 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în

declarații;

- 2 ani închisoare,

aplicată în baza art. 31 alin. (2), raportat la art. 289 C. pen., pentru

participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual;

- 3 luni închisoare,

spor de pedeapsă.

În baza art. 33 lit.

a), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele

de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, pe care o sporește

cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul H.A.F. să execute pedeapsa rezultantă

de 5 ani închisoare.

În baza art.379 alin.

(1) pct.2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de partea civilă N.I.,

în latura civilă, în sensul că s-a admis în parte, cererea de acordare a

daunelor morale, urmând ca inculpații să fie obligați, în solidar, să plătească

părții civilei suma de 2000 Euro, cu titlu de daune morale.

În baza art. 379 alin.

(1) pct.1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul

– apelant R.A.V.

Au fost menținute

restul dispozițiilor din sentința apelată.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul R.A.V., la 60 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Împotriva sentinței

penale nr. 2075/55/2010, pronunțată de Judecătoria Arad a declarat apel peste

termen inculpatul H.A.F. pe motiv că nu a avut cunoștință de proces în care a

fost judecat și condamnat, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Arad.

Prin decizia penală

nr. 66 din 4 octombrie 2011, Tribunalul Arad, secția penală, a declinat

competența de soluționare a recursului peste termen declarat de condamnatul H.A.F.

împotriva deciziei penale nr. 39 din 10 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul

Arad în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut următoarele :

Împotriva sentinței

penale nr. 2075 din 2 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Arad a declarat

apel peste termen inculpatul H.A.F. solicitând prin memoriul depus în scris

rejudecarea cauzei întrucât nu a avut cunoștință despre aceasta.

Examinând apelul

declarat în cadrul dat de dispozițiile art. 378 C. proc. pen. prin prisma

motivelor invocate dar și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen.,

tribunalul a constatat că inculpatul a exercitat calea de atac a recursului

avându-se în vedere că Tribunalul Arad s-a pronunțat în apel prin decizia

penală nr. 39 din 10 februarie 2011, astfel că a recalificat calea de atac ca

fiind recurs peste termen.

Așa fiind, avându-se

în vedere dispozițiile art. 28

1

C. proc. pen., în baza art. 42 C.

proc. pen. a declinat competența de soluționare a recursului peste termen în

favoarea Curții de Apel Timișoara.

Așa cum s-a arătat în

cele ce preced, prin decizia penală nr. 1748/R din 7 noiembrie 2011, Curtea de

Apel Timișoara, secția penală, a declinat competența de soluționare a apelului

peste termen în favoarea Tribunalului Arad, cauza fiind trimisă Înaltei Curți

de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a format dosarul nr. 8234/55/2009.

Se constată că în mod

nelegal Tribunalul Arad a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de

Apel Timișoara recalificând calea de atac din apel în recurs.

Împotriva sentinței

penale nr. 2075/2010 pronunțată de Judecătoria Arad au declarat apel Parchetul

de pe lângă Judecătoria Arad și partea civilă N.I., apeluri care au fost admise

prin decizia penală nr. 39 din 10 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad.

Prin aceeași decizie a fost respins apelul inculpatului R.A.V. care a fost

condamnat în aceeași cauză.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs inculpatul R.A.V. și partea civilă N.I., care au

fost respinse prin decizia penală nr. 789 din 16 mai 2011 pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara, secția penală.

Examinându-se actele

și lucrările dosarului se constată că inculpatul H.A.F. nu a fost prezent la

judecarea cauzei, nu a declarat anterior apel împotriva sentinței de condamnare

și așa fiind acesta este îndreptățit să beneficieze de judecarea cauzei sale în

apel urmând a-și face apărările necesare în această cale de atac. Instanța de

apel va fi în măsură să aprecieze dacă inculpatul H.A.F. a formulat apel peste

termen în condițiile prevăzute de lege.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei

privind pe inculpații H.A.F. și R.A.V., în favoarea Tribunalului Arad.

Onorariile pentru

apărarea din oficiu a inculpaților se vor plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe inculpații H.A.F. și R.A.V. în favoarea

Tribunalului Arad, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariile pentru apărarea din

oficiu a inculpaților, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică,

azi 16 decembrie 2011.