AFFAIRE LARKOS CONTRE CHYPRE

Rezoluția CM/ResDH(2007)5 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 18 februarie 1999 în cauza Larkos împotriva Ciprului (adoptată de Comitetul de Miniștri la 28 februarie 2007, cu ocazia celei de-a 987-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția privind drepturile omului"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 18 februarie 1999 în cauza Larkos și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 29515/95) adresată împotriva Ciprului, depusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 21 noiembrie 1995 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Xenis Larkos, resortisant cipriot, și că Comisia a declarat admisibilă argumentul potrivit căruia, deoarece era chiriaș al unei case aparținând statului cipriot, nu a putut beneficia de protecția împotriva excluderii la sfârșitul contractului de închiriere pe care legea din 1983 privind controlul chiriilor o acorda persoanelor care închiriau bunuri unor proprietari privați Reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către guvernul statului pârât la 11 mai 1998; având în vedere că, în hotărârea sa din 18 februarie 1999, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 14 din Convenția combinată cu art. 8 din convenție - a spus că nu era necesar să se examineze obiecția formulată de reclamant în conformitate cu art. 14 din Convenția combinată cu art. 1 din Protocolul nr. 1 a spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 3 000 de lire cipriote pentru daune morale și 5 000 de lire cipriote, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată și că aceste sume ar fi majorate cu o dobândă simplă de 8 % pe an de la expirarea termenului menționat și până la plata taxei pe valoarea adăugată a respins pretențiile părții solicitante în materie de satisfacție echitabilă pentru surplus Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 18 februarie 1999, având în vedere obligația Ciprului de a se conforma art. 46 alin. (1) din Convenție. Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta hotărâre, informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție S-a asigurat că, la 14 mai 1999, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Hotărârea din 18 februarie 1999, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât, ale cărui detalii figurează în anexă, și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 819-a reuniuni a delegaților miniștrilor (decembrie 2002), DECLARĂ faptul că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și, prin urmare, DECIDE să încheie examinarea. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2007) 5 Informații furnizate de guvernul Ciprului la examinarea cauzei Larkos de către Comitetul de Miniștri Guvernul Ciprului a indicat că Camera Reprezentanților Republicii Cipru a adoptat, la 11 iulie 2002, modificări ale dispozițiilor Legii din 1983 privind controlul chiriilor referitoare la excluderea locatarilor de locuințe aparținând statului și a chiriașilor de locuințe aparținând unor proprietari privați. Această legislație (Amendamente la Legea privind controlul chiriilor nr. 150 (I) din 2002) prevede, printre altele, că dispozițiile Legii din 1983 privind controlul chiriilor referitoare la protecția împotriva excluderii se aplică în același mod chiriașilor de locuințe aparținând statului și chiriașilor de locuințe aparținând proprietarilor privați (secțiunea 2A din Legea nr. 150 (I) din 2002. În plus, Legea modificată privind controlul chiriilor prevede că instanțele interne nu ar trebui să mai facă nicio hotărâre sau hotărâre contrară secțiunii 2A din Legea nr. 150 (I) din 2002 și că hotărârile sau hotărârile în așteptarea aplicării care privesc excluderea chiriașilor de locuințe aparținând statului nu ar trebui să fie puse în aplicare. Astfel, aceste amendamente permit în același timp, în mod eficient, să se îndrepte situația reclamantului și să se prevină noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză. Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului a fost, de asemenea, difuzată autorităților în cauză. Având în vedere cele de mai sus, guvernul consideră că Cipru și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la art. 46 alineatul (2) din convenție pentru a se conforma hotărârii în cauza Larkos/Cipru.

Résolution CM/ResDH(2007)5

relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme

du 18 février 1999

dans l'affaire Larkos contre Chypre

(adoptée par le Comité des Ministres le 28 février 2007,

lors de la 987e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «

la

Convention

»),

Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 18 février 1999 dans l'affaire Larkos et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l'article 46 de la Convention

;

Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n

o

29515/95) dirigée contre Chypre, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 21 novembre 1995 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par M.

Xenis Larkos, ressortissant chypriote, et que la Commission a déclaré recevable le grief selon lequel, parce qu'il était locataire d'une maison appartenant à l'Etat chypriote, il n'avait pu bénéficier de la protection contre l'éviction en fin de bail que la loi de 1983 sur le contrôle des loyers accordait aux personnes qui louaient des biens à des propriétaires privés

;

Rappelant que l'affaire a été portée devant la Cour par le gouvernement de l'Etat défendeur le 11 mai 1998 ;

Considérant que dans son arrêt du 18 février 1999 la Cour, à l'unanimité

:

-

a dit qu'il y avait eu violation de l'article 14 de la Convention combiné avec l'article 8 de la Convention

;

- a dit qu'il ne s'imposait pas d'examiner le grief énoncé par le requérant sous l'angle de l'article 14 de la Convention combiné avec l'article 1 du Protocole n

o

1

-

a dit que l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois, 3

000 livres cypriotes pour dommage moral

et 5

000 livres cypriotes, pour frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû au titre de la taxe sur la valeur ajoutée

et que ces sommes seraient à majorer d'un intérêt simple de 8

% l'an à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement

-

a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article

46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 18

février 1999, eu égard à l'obligation qu'a Chypre de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l'Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt, informations résumées dans l'annexe à la présente résolution

;

S'étant assuré que le 14 mai 1999, dans le délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l'arrêt du 18 février 1999,

Ayant examiné les mesures prises par l'Etat défendeur, dont les détails figurent en Annexe, et vu sa décision prise lors de la 819e réunion des Délégués des Ministres (décembre 2002),

DECLARE qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et,

DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2007)5

Informations fournies par le Gouvernement de Chypre

lors de l'examen de l'affaire Larkos

par le Comité des Ministres

Le Gouvernement de Chypre a indiqué que la Chambre des Représentants de la République de Chypre avait adopté, le 11 juillet 2002, des amendements aux dispositions de la loi de 1983 sur le contrôle des loyers concernant l'éviction des locataires de logements appartenant à l'Etat et des locataires de logement appartenant à des propriétaires privés. Cette législation (Amendements à la loi sur le contrôle des loyers – loi n

o

150 (I) de 2002) prévoit, entre autres, que les dispositions de la loi de 1983 sur le contrôle des loyers relatives à la protection contre l'éviction s'appliquent de la même manière aux locataires de logements appartenant à l'Etat et aux locataires de logements appartenant à des propriétaires privés (Section 2A de la loi n

o

150 (I) de 2002).

En outre, la loi amendée sur le contrôle des loyers prévoit que les juridictions internes ne devraient plus rendre de jugement ou de décision contraire à la Section 2A de la loi n

o

150 (I) of 2002 et que les jugements ou décisions en attente d'application qui concernent l'éviction de locataires de logements appartenant à l'Etat ne devraient pas être mis en oeuvre. Ainsi ces amendements permettent à la fois, efficacement, de redresser la situation du requérant et de prévenir de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire. L'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme a, en outre, été diffusé aux autorités concernées.

Au vu de ce qui précède, le gouvernement est d'avis que Chypre a rempli ses obligations en vertu de l'article

46, paragraphe 2, de la Convention pour se conformer à l'arrêt dans l'affaire Larkos contre Chypre.