Louka împotriva Ciprului

Rezoluția ResDH(2001) 72 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 2 august 2000 (definită la 2 noiembrie 2000) în cauza Luka împotriva Ciprului (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 iunie 2001, cu ocazia reuniunii 757 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 2 august 2000 în cauza Luka și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 42946/98) formulată împotriva Ciprului, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 27 iulie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către M Maro Luka, resortisant cipriot, și pe care Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că cauza privind durata excesivă a unei proceduri civile în fața tribunalului din Larnaka; având în vedere că, în hotărârea sa din 2 august 2000, Curtea, în unanimitate; - a spus că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție;

- a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 4 500 de lire cipriote pentru prejudiciul moral și 1 000 de lire cipriote pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice altă sumă care poate fi datorată în temeiul T.V.A.

și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu cu 8% la an de la expirarea termenului respectiv și până la plata plății; - a respins pretențiile recurentei privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să informeze în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 2 august 2000, având în vedere obligația pe care o are Ciprul de sai conform art. 46 alin. (1) din Convenție; întrucât, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză (a se vedea Rezoluția DH (99) 465 în cauza Mavronichis împotriva Ciprului), în special intrarea în vigoare a normelor de procedură în materie de recurs din 1996 (care prevăd, printre altele, pentru etapele pregătitoare ale procesului, limitări ale timpului de intervenție orală și proceduri sumare de respingere a recursurilor vădit nefondate) și adoptarea mai multor măsuri administrative pentru a îmbunătăți eficiența și mijloacele tribunalelor (creșterea numărului de agenți administrativi, construirea noii Curți Supreme la Limassol și a noilor instalații pentru tribunalul din Québec de Nicosia,

informatizarea serviciilor judiciare) și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct vizate; În cazul în care, la 29 noiembrie 2000, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 2 august 2000, Declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Ciprului, că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului Õ alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2001)72 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 2 août 2000 (définitif le 2 novembre 2000) dans l’affaire Louka contre Chypre (adoptée par le Comité des Ministres le 26 juin 2001, lors de la 757 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 2 août 2000 dans l’affaire Louka et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 42946/98) dirigée contre Chypre, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 27 juillet 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M me Maro Louka, ressortissante cypriote, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure civile devant le tribunal d’arrondissement de Larnaka ; Considérant que dans son arrêt du 2 août 2000 la Cour, à l’unanimité ; - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 4 500 livres chypriotes au titre du préjudice moral et 1 000 livres chypriotes au titre des frais et dépens, plus tout autre montant pouvant être dû au titre de la T.V.A., et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 8% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions de la requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 2 août 2000, eu égard à l’obligation qu’a Chypre de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire (voir la Résolution DH (99) 465 dans l’affaire Mavronichis contre Chypre), avec notamment l’entrée en vigueur des règles de procédure en matière de pourvois de 1996 (qui prévoient, entre autres, pour les stades préparatoires du procès,

des limitations de temps d’intervention orale et des procédures sommaires de rejets de pourvois manifestement mal fondés) et l’adoption de plusieurs mesures administratives pour améliorer l’efficacité et les moyens des tribunaux (augmentation du nombre d’agents administratifs, construction de la nouvelle Cour suprême à Limassol et de nouvelles installations pour le tribunal d’arrondissement de Nicosie, informatisation des services judiciaires) et a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 29 novembre 2000, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant les sommes prévues dans l’arrêt du 2 août 2000, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de Chypre, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.