Papadopoulos împotriva Ciprului

Rezoluția ResDH(2001)61 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 martie 2000 (definită la 21 iunie 2000) în cauza Papadopoulos împotriva Ciprului (adoptată de Comitetul de Miniștri la 17 aprilie 2001, cu ocazia celei de-a 749-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 21 martie 2000 în cauza Papadopoulos și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 39972/98) adresată împotriva Ciprului, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 9 februarie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Christos Papadopoulos, resortisant cipriot, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că a avut loc o procedură civilă excesivă; având în vedere că, în hotărârea sa din 21 martie 2000, Curtea, în unanimitate; - a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție;

- a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 2 500 de lire cipriote pentru prejudicii morale și 2 630 de lire cipriote pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul TVA-ului și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu cu 8% la an de la data expirării termenului respectiv și până la data la care plata a fost efectuată; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 21 martie 2000, având în vedere obligația pe care Ciprul o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție; Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului membru în cauză a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct implicate; având în vedere că, la 12 mai 2000, în termenul stabilit, statul membru în cauză a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 21 martie 2000, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Ciprului,

acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2001)61 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 21 mars 2000 (définitif le 21 juin 2000) dans l’affaire Papadopoulos contre Chypre (adoptée par le Comité des Ministres le 17 avril 2001, lors de la 749e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 21 mars 2000 dans l’affaire Papadopoulos et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 39972/98) dirigée contre Chypre, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 9 février 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Christos Papadopoulos, ressortissant chypriote, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure civile ; Considérant que dans son arrêt du 21 mars 2000 la Cour, à l’unanimité ; - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le Gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 2 500 livres chypriotes pour préjudice moral et 2 630 livres chypriotes au titre des frais et dépens, plus toute somme pouvant être due au titre de la TVA, et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 8% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions du requérant en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 21 mars 2000, eu égard à l’obligation qu’a Chypre de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 12 mai 2000, dans le délai imparti, le Gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant les sommes prévues dans l’arrêt du 21 mars 2000, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de Chypre,

qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.