Zarmakoupis și Sakellaropoulos împotriva Greciei

Rezoluția ResDH(2002)15 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 octombrie 2000 (definită la 9 aprilie 2001) în cauza Zarmakoupis și Sakellaropoulos împotriva Greciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 martie 2002, cu ocazia celei de-a 783-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 19 octombrie 2000 în cauza Zarmakoupis și Sakellaropoulos și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție ; Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 44741/98) adresată Greciei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului 11 septembrie 1998 în temeiul art. 25 din Convenție, de către doi resortisanți greci, Anastasios Zarmakoupis și M. Georgios Sakellaropoulos, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că este vorba despre durata excesivă a unei proceduri penale; având în vedere că, în hotărârea sa din 19 octombrie 2000, Curtea, în unanimitate;

- a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească fiecăruia dintre reclamanți, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 5 000 000 000 de drahme pentru prejudicii materiale și morale, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu cu 6% la an de la expirarea termenului respectiv și până la data la care acesta a expirat; - a respins pretențiile reclamanților privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 19 octombrie 2000, având în vedere obligația pe care Grecia o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție; Întrucât, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților judiciare și administrative competente ale țării; având în vedere că, la 11 iunie 2001, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit fiecăruia dintre reclamanți suma prevăzută în hotărârea din 19 octombrie 2000, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Greciei,

acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)15 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 19 octobre 2000 (définitif le 9 avril 2001) dans l’affaire Zarmakoupis et Sakellaropoulos contre la Grèce (adoptée par le Comité des Ministres le 6 mars 2002, lors de la 783e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 19 octobre 2000 dans l’affaire Zarmakoupis et Sakellaropoulos et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 44741/98) dirigée contre la Grèce, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme 11 septembre 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par deux ressortissants grecs, M. Anastassios Zarmakoupis et M. Georgios Sakellaropoulos, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure pénale ; Considérant que dans son arrêt du 19 octobre 2000 la Cour, à l’unanimité ; - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6,

paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à chacun des requérants, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 5 000 000 de drachmes pour préjudice matériel et moral, plus tout montant pouvant être dû au titre de la taxe sur la valeur ajoutée et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 6% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions des requérants en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 19 octobre 2000, eu égard à l’obligation qu’a la Grèce de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de son examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités judiciaires et administratives compétentes du pays ; S’étant assuré que le 11 juin 2001, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à chacun des requérants la somme prévue dans l’arrêt du 19 octobre 2000, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la Grèce,

qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.