ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 707/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 707/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cererii
de revizuire de față, constată următoarele:
Prin sentința
nr. 1188 din 22 mai 2012, Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis cererea,
având ca obiect, obligare la plata cheltuielilor de procedură formulată de
practician în insolvență E. SPRL; a obligat debitoarea I.L.A.T. SRL prin
lichidator T.A. să achite fostului lichidator E. SPRL suma de 264,831.14 lei cu
titlu de cheltuieli de procedură (onorariu administrare/lichidare judiciară); a
dispus virarea sumei de 264,831.14 lei din contul de lichidare deschis pe
numele debitoarei SC I.L.A.T. SRL SUCEAVA NR. RO25BRDE340SVxxxxxxxxxxx deschis
la BRD Suceava în contul nr. RO45BRDE340SVxxxxxxxxxxx deschis la B.R.D. Suceava
pe numele E. SPRL Suceava.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut că prin sentința nr. 412 din 13 septembrie 2007
a Tribunalului Suceava s-a dispus începerea procedurii de faliment față de
debitoare, fiind desemnat lichidator judiciar E. SPRL SUCEAVA, stabilindu-se
onorariul lichidatorului judiciar la 1000 EURO/lună pentru perioada de
administrare și 10 % din creanțele recuperate pentru perioada de lichidare,
conform Adunării creditorilor.
Așadar,
interpretarea dată de instanță cu privire la cuantumul onorariului
lichidatorului judiciar este în sensul că aceasta este compus din suma de 1000
Euro lunar plus și 10 % din creanțele recuperate pe perioada de lichidare. O altă
interpretare ar da loc la abuzuri din partea creditorilor majoritari care ar
dori, la un moment dat, pe parcursul lichidării, să înlocuiască lichidatorul
judiciar cu un altul.
Împotriva
acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs lichidatorul judiciar T.A.
SPRL - Filiala Neamț și creditoarea SC S.C. SRL București, cesionară a
creanțelor și drepturilor procesuale pe care B.C.R. SA le avea în cauza
pendinte, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia
nr. 6824 din 7 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a
ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția
lipsei calității procesuale active a recurentei SC S.C. SRL invocată de
intimatul E. SPRL Suceava.
Au fost admise
recursurile declarate de către pârâtul T.A. SPRL - Filiala Neamț în calitate de
lichidator al debitoarei SC I.L.A.T. SRL Suceava și creditoarea SC S.C. SRL
București împotriva sentinței atacate, pe care a modificat-o în totalitate în
sensul că a respins cererea formulată de E. SPRL ca nefondată.
Pe fondul
cauzei, Curtea a reținut că, în art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
85/2006, în forma în vigoare la data de la data de 13 septembrie 2007, data
pronunțării sentinței nr. 412/2007 a Tribunalului Suceava, se prevedea,
referitor la atribuțiile judecătorului sindic, că acesta dispunea „confirmarea,
prin încheiere a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de
adunarea creditorilor, confirmarea onorariului negociat cu adunarea
creditorilor”.
De asemenea, în
art. 19 alin. (2) teza a ll-a din Legea nr. 85/2006, forma în vigoare de la 13
septembrie 2007, se arată „că în cazul în care remunerația se va achita din
fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de
judecătorul sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia
de practician în insolvență, iar în art. 19 alin. (2) teza l-a se prevede că
adunarea creditorilor confirmă administratorul judiciar/lichidatorul,
stabilindu-i și remunerația cuvenită”.
Din
interpretarea acestor prevederi legale rezultă fără echivoc faptul că
remunerația administratorului/lichidatorului este stabilită de către adunarea
creditorilor, situația de excepție, cea în care aceasta este stabilită de
judecătorul sindic, privind împrejurarea în care remunerația nu se achită din
averea debitoarei, ci din fondul constituit conform prevederilor art. 4 din Legea
nr. 85/2006.
Împotriva
acestei decizii, în termen legal, revizuenta E. SPRL Suceava a formulat cerere
de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 7
ianuarie 2013.
Prin decizia
nr. 1436 din 28 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă,
de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale
în soluționarea cererii de revizuire și a dispus declinarea competenței de
soluționare a cererii formulate de E. SPRL Suceava în favoarea înaltei Curții
de Casație și Justiție București, secția a ll-a civilă, fiind reținute
dispozițiile art. 158 alin. (3), art. 159
1
alin. (4) C. proc. civ.,
raportat la art. 323 alin. (2) C. proc. civ., reținând că cererea de revizuire
vizează ipoteza reglementată de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea
cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta E.
SPRL Suceava a arătat că, decizia nr. 6824 din 7 decembrie 2012 pronunțată de
Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 2785/86/20067a2 este potrivnică sentinței
nr. 412 din 13 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr.
2785/86/2006.
În susținerea
cererii, revizuenta arată că, în timp ce în dispozitivul sentinței nr. 412 din 13
septembrie 2007 se menționează fără echivoc faptul că, „se stabilește onorariul
lichidatorului de 1.000 euro/lună pentru perioada de administrare și comision
de 10 % din creanțele recuperate, conform hotărârii adunării
creditorilor", prin decizia nr. 6824 din 7 decembrie 2012 se stabilește că
potrivit sentinței menționate, E. SPRL nu are de încasat vreun onorariu lunar.
În acest sens,
revizuenta apreciază că se impune anularea deciziei nr. 6824 din 7 decembrie 2012,
deoarece prin întâmpinarea formulată în faza recursului, desfășurată în fața
Curții de Apel Suceava, a fost invocat faptul că sentința nr. 412 din 13
septembrie 2007 a intrat în puterea lucrului judecat, prin nerecurarea
acesteia, însă această excepție nu a fost analizată de către instanța de
recurs.
Cu privire la
aserțiunile, potrivit cărora, prin sentința nr. 412 din 13 septembrie 2007 de
deschidere a procedurii falimentului debitoarei, judecătorul sindic a stabilit
onorariul lunar administratorului judiciar și nu lichidatorului sunt
nejustificate și fără fundament juridic, fiind contrazise
chiar
de exprimările care se regăsesc în
cuprinsul sentinței.
Înalta Curte,
în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 137 din același
cod, a luat în examinare excepția inadmisibilității cererii de revizuire
formulată intimata T.A. SPRL Filiala Neamț - lichidator al SC I.L.A.T. SRL
Suceava și a reținut:
Din cuprinsul
capitolului II intitulat „Revizuirea hotărârilor” se desprind condițiile de
admisibilitate ale cererii de revizuire, iar dintre aceste condiții, Înalta
Curte a luat în examinare obiectul cererii de revizuire, astfel cum este
stabilit de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., din text reținându-se faptul că,
nu fac obiectul căii de atac a revizuirii hotărârile instanțelor de recurs,
care nu evocă fondul, însă, observând decizia ce constituie obiectul acestei
cererii, se constată că aceasta evocă fondul cauzei, astfel că, excepția inadmisibilități
este nefondată, urmând a fi respinsă.
Analizând
cererea de revizuire formulată de revizuenta E. SPRL Suceava, se constată că
acesta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Revizuirea
fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează
sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât
în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.
Potrivit
dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase
definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri
dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, dacă
există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de
grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având
aceeași calitate”.
Rațiunea
reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,
derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de
lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare
diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Condițiile
anterior menționate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia
dintre aceste cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire.
În speță, prin
prisma acestui motiv de revizuire, E. SPRL Suceava a invocat contrarietatea
dintre decizia nr. 6824 din 7 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel
Suceava în dosarul nr. 2785/86/2006*/a2 ' și sentința nr. 412 din 13 septembrie
2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 2785/86/2006.
Verificând susținerile
evocate de revizuentă, Înalta Curte constată că hotărârea a cărei revizuire se
cere, respectiv decizia nr. 6824 din 7 decembrie 2012 a Curții de Apel Suceava
a avut ca obiect soluționarea recursului împotriva sentinței 1188/2012 a
Tribunalului Suceava având ca obiect solicitarea fostului lichidator judiciar E.
SPRL de plată a unui onorariu în cuantum de 264.831,14 lei, compusă din: onorariu
lunar de 45.000 euro (45 luni x 1000 euro) plus TVA, precum și onorariul de 10 %
din creanțele recuperate în sumă de 17,00.00 lei la care se adaugă TVA-ul.
S-a reținut în
considerentele acestei decizii că prin sentința nr. 412 din 13 septembrie 2007
pronunțată de Tribunalul Suceava, judecătorul sindic în baza atribuțiilor
prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, a confirmat
remunerația lichidatorului stabilită de adunarea creditorilor din 28 mai 2007
în conformitate cu art. 19 alin. (2) teza 1 din Legea nr. 85/2006.
Verificând
procesul-verbal întocmit la această dată instanța de recurs a constatat că
rezultă cu evidență faptul că retribuția administratorului judiciar a fost de
1.000 euro lunar, iar retribuția lichidatorului la valoarea de 10 % din prețul
de vânzare al fiecărui bun identificat concluzionat că nu există niciun dubiu
cu privire la faptul că remunerația lunară se cuvine pentru perioada de
administrare, plata fiind de altfel făcută prin planul de distribuire, și nu
pentru perioada de lichidare.
Relevant în
această privință este faptul că prin sentința nr. 412/2007 a Tribunalului
Suceava, pretins contrară s-a admis cererea administratorului judiciar E. SPRL
Suceava și în temeiul dispozițiilor art. 107 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
85/2007 s-a dispus începerea procedurii falimentului SC I.L.A.T. SRL fiind desemnat
în calitate de lichidator judiciar E. SPRL Suceava pentru îndeplinirea
atribuțiilor prevăzute de art. 25 din aceeași lege.
În acest
context, se precizează în considerentele deciziei a cărei revizuire se
solicită, împrejurarea că în dispozitivul sentinței nr. 412/2007 apare și suma
de 1.000 euro lunar în același alineat în care este stabilită remunerația de 10
% pentru lichidatorul judiciar nu este de natură a crea confuzii deoarece se
precizează suficient de clar că suma lunară se cuvine pentru perioada de
administrare, iar procentul de 10 % pentru perioada de lichidare.
În raport de
cele anterior evocate, se reține că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele
textului legal invocat și prin urmare, Înalta Curte, constată că cele două
hotărâri pretins potrivnice nu sunt contradictorii.
În această
situație, se constată că cererea de revizuire este nefondată atât din
perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322
pct. 7 C. proc. civ., cât și în raport de rațiunea avută în vedere la edictarea
textului legal, aceea de a evita pronunțarea de hotărâri între aceleași părți,
în aceeași cauză cu același obiect, în dosare diferite, care bucurându-se ambele
de autoritate de lucru judecat, dar având dispozitive contradictorii, să nu
poată fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite.
Față de
considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată
de revizuenta E. SPRL Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulată intimata T.A. SPRL
Filiala Neamț, lichidator al SC I.L.A.T. SRL Suceava.
Respinge
cererea de revizuire formulată de revizuenta E. SPRL Suceava împotriva deciziei
nr. 6824 din 7 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a
ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 25 februarie 2014.