ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 707/2014

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 1188 din 22 mai 2012, Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis cererea, având ca obiect, obligare la plata cheltuielilor de procedură formulată de practician în insolvență E. SPRL; a obligat debitoarea I.L.A.T. SRL prin lichidator T.A. să achite fostului lichidator E. SPRL suma de 264,831.14 lei cu titlu de cheltuieli de procedură (onorariu administrare/lichidare judiciară); a dispus virarea sumei de 264,831.14 lei din contul de lichidare deschis pe numele debitoarei SC I.L.A.T. SRL SUCEAVA NR. RO25BRDE340SVxxxxxxxxxxx deschis la BRD Suceava în contul nr. RO45BRDE340SVxxxxxxxxxxx deschis la B.R.D. Suceava pe numele E. SPRL Suceava.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința nr. 412 din 13 septembrie 2007 a Tribunalului Suceava s-a dispus începerea procedurii de faliment față de debitoare, fiind desemnat lichidator judiciar E. SPRL SUCEAVA, stabilindu-se onorariul lichidatorului judiciar la 1000 EURO/lună pentru perioada de administrare și 10 % din creanțele recuperate pentru perioada de lichidare, conform Adunării creditorilor. Așadar, interpretarea dată de instanță cu privire la cuantumul onorariului lichidatorului judiciar este în sensul că aceasta este compus din suma de 1000 Euro lunar plus și 10 % din creanțele recuperate pe perioada de lichidare. O altă interpretare ar da loc la abuzuri din partea creditorilor majoritari care ar dori, la un moment dat, pe parcursul lichidării, să înlocuiască lichidatorul judiciar cu un altul.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs lichidatorul judiciar T.A. SPRL - Filiala Neamț și creditoarea SC S.C. SRL București, cesionară a creanțelor și drepturilor procesuale pe care B.C.R. SA le avea în cauza pendinte, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 6824 din 7 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a recurentei SC S.C. SRL invocată de intimatul E. SPRL Suceava. Au fost admise recursurile declarate de către pârâtul T.A. SPRL - Filiala Neamț în calitate de lichidator al debitoarei SC I.L.A.T. SRL Suceava și creditoarea SC S.C.

SRL București împotriva sentinței atacate, pe care a modificat-o în totalitate în sensul că a respins cererea formulată de E. SPRL ca nefondată. Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că, în art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, în forma în vigoare la data de la data de 13 septembrie 2007, data pronunțării sentinței nr. 412/2007 a Tribunalului Suceava, se prevedea, referitor la atribuțiile judecătorului sindic, că acesta dispunea „confirmarea, prin încheiere a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor, confirmarea onorariului negociat cu adunarea creditorilor”.

De asemenea, în art. 19 alin. (2) teza a ll-a din Legea nr. 85/2006, forma în vigoare de la 13 septembrie 2007, se arată „că în cazul în care remunerația se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de judecătorul sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvență, iar în art. 19 alin. (2) teza l-a se prevede că adunarea creditorilor confirmă administratorul judiciar/lichidatorul, stabilindu-i și remunerația cuvenită”. Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă fără echivoc faptul că remunerația administratorului/lichidatorului este stabilită de către adunarea creditorilor, situația de excepție, cea în care aceasta este stabilită de judecătorul sindic, privind împrejurarea în care remunerația nu se achită din averea debitoarei, ci din fondul constituit conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, revizuenta E. SPRL Suceava a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 7 ianuarie 2013. Prin decizia nr. 1436 din 28 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de E. SPRL Suceava în favoarea înaltei Curții de Casație și Justiție București, secția a ll-a civilă, fiind reținute dispozițiile art. 158 alin. (3), art. 159 1 alin. (4) C. proc. civ., raportat la art. 323 alin. (2) C. proc. civ., reținând că cererea de revizuire vizează ipoteza reglementată de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta E. SPRL Suceava a arătat că, decizia nr. 6824 din 7 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 2785/86/20067a2 este potrivnică sentinței nr. 412 din 13 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 2785/86/2006. În susținerea cererii, revizuenta arată că, în timp ce în dispozitivul sentinței nr. 412 din 13 septembrie 2007 se menționează fără echivoc faptul că, „se stabilește onorariul lichidatorului de 1.000 euro/lună pentru perioada de administrare și comision de 10 % din creanțele recuperate, conform hotărârii adunării creditorilor", prin decizia nr. 6824 din 7 decembrie 2012 se stabilește că potrivit sentinței menționate, E. SPRL nu are de încasat vreun onorariu lunar.

În acest sens, revizuenta apreciază că se impune anularea deciziei nr. 6824 din 7 decembrie 2012, deoarece prin întâmpinarea formulată în faza recursului, desfășurată în fața Curții de Apel Suceava, a fost invocat faptul că sentința nr. 412 din 13 septembrie 2007 a intrat în puterea lucrului judecat, prin nerecurarea acesteia, însă această excepție nu a fost analizată de către instanța de recurs. Cu privire la aserțiunile, potrivit cărora, prin sentința nr. 412 din 13 septembrie 2007 de deschidere a procedurii falimentului debitoarei, judecătorul sindic a stabilit onorariul lunar administratorului judiciar și nu lichidatorului sunt nejustificate și fără fundament juridic, fiind contrazise chiar de exprimările care se regăsesc în cuprinsul sentinței.

Înalta Curte, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 137 din același cod, a luat în examinare excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulată intimata T.A. SPRL Filiala Neamț - lichidator al SC I.L.A.T. SRL Suceava și a reținut: Din cuprinsul capitolului II intitulat „Revizuirea hotărârilor” se desprind condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, iar dintre aceste condiții, Înalta Curte a luat în examinare obiectul cererii de revizuire, astfel cum este stabilit de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., din text reținându-se faptul că, nu fac obiectul căii de atac a revizuirii hotărârile instanțelor de recurs, care nu evocă fondul, însă, observând decizia ce constituie obiectul acestei cererii, se constată că aceasta evocă fondul cauzei, astfel că, excepția inadmisibilități este nefondată, urmând a fi respinsă.

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuenta E. SPRL Suceava, se constată că acesta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente: Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Condițiile anterior menționate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire. În speță, prin prisma acestui motiv de revizuire, E. SPRL Suceava a invocat contrarietatea dintre decizia nr. 6824 din 7 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 2785/86/2006*/a2 ' și sentința nr. 412 din 13 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 2785/86/2006.

Verificând susținerile evocate de revizuentă, Înalta Curte constată că hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv decizia nr. 6824 din 7 decembrie 2012 a Curții de Apel Suceava a avut ca obiect soluționarea recursului împotriva sentinței 1188/2012 a Tribunalului Suceava având ca obiect solicitarea fostului lichidator judiciar E. SPRL de plată a unui onorariu în cuantum de 264.831,14 lei, compusă din: onorariu lunar de 45.000 euro (45 luni x 1000 euro) plus TVA, precum și onorariul de 10 % din creanțele recuperate în sumă de 17,00.00 lei la care se adaugă TVA-ul. S-a reținut în considerentele acestei decizii că prin sentința nr. 412 din 13 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava, judecătorul sindic în baza atribuțiilor prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, a confirmat remunerația lichidatorului stabilită de adunarea creditorilor din 28 mai 2007 în conformitate cu art. 19 alin. (2) teza 1 din Legea nr. 85/2006.

Verificând procesul-verbal întocmit la această dată instanța de recurs a constatat că rezultă cu evidență faptul că retribuția administratorului judiciar a fost de 1.000 euro lunar, iar retribuția lichidatorului la valoarea de 10 % din prețul de vânzare al fiecărui bun identificat concluzionat că nu există niciun dubiu cu privire la faptul că remunerația lunară se cuvine pentru perioada de administrare, plata fiind de altfel făcută prin planul de distribuire, și nu pentru perioada de lichidare. Relevant în această privință este faptul că prin sentința nr. 412/2007 a Tribunalului Suceava, pretins contrară s-a admis cererea administratorului judiciar E. SPRL Suceava și în temeiul dispozițiilor art. 107 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2007 s-a dispus începerea procedurii falimentului SC I.L.A.T.

SRL fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar E. SPRL Suceava pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art. 25 din aceeași lege. În acest context, se precizează în considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită, împrejurarea că în dispozitivul sentinței nr. 412/2007 apare și suma de 1.000 euro lunar în același alineat în care este stabilită remunerația de 10 % pentru lichidatorul judiciar nu este de natură a crea confuzii deoarece se precizează suficient de clar că suma lunară se cuvine pentru perioada de administrare, iar procentul de 10 % pentru perioada de lichidare. În raport de cele anterior evocate, se reține că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele textului legal invocat și prin urmare, Înalta Curte, constată că cele două hotărâri pretins potrivnice nu sunt contradictorii.

În această situație, se constată că cererea de revizuire este nefondată atât din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cât și în raport de rațiunea avută în vedere la edictarea textului legal, aceea de a evita pronunțarea de hotărâri între aceleași părți, în aceeași cauză cu același obiect, în dosare diferite, care bucurându-se ambele de autoritate de lucru judecat, dar având dispozitive contradictorii, să nu poată fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite. Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta E. SPRL Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulată intimata T.A. SPRL Filiala Neamț, lichidator al SC I.L.A.T. SRL Suceava. Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta E. SPRL Suceava împotriva deciziei nr. 6824 din 7 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2014.