ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 316/2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă la data de 30 octombrie 2018, practicienii în insolvență A. și B. au solicitat, pentru debitoarea S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.R.L., obligarea acesteia din urmă la plata debitului de 537.487,76 RON, reprezentând contravaloarea facturilor emise și neachitate pentru marfa achiziționată și serviciile prestate, dobânda legală aferentă debitului menționat, calculată conform prevederilor Ordonanței nr. 13/2011 privind dobânda legală penalizatoare privind raporturi între profesioniști, precum și plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 70/2018 din 12 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L., prin lichidatori judiciari A. și B., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.R.L..

A fost obligată reclamanta la plata către Stat - Ministerul Justiției a sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul curatorului special - avocat E..

A fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Consorțiul format din practicienii în insolvență A. și B., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. C. S.R.L..

Prin decizia nr. 308 din 4 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a fost admis apelul formulat de reclamanta debitoare S.C. C. S.R.L., prin consorțiul format din practicienii în insolvență A. și B., în calitate de lichidator judiciar ai debitoarei S.C. C. S.R.L. Suceava împotriva sentinței civile nr. 70/2018 din 12 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă (dosar nr. x/2017), pe care o schimbat-o în tot și în consecință:

Admite acțiunea astfel cum a fost formulată și obligă pârâta S.C. D. S.R.L. să plătească reclamantei S.C. C. S.R.L. suma de 537.487,76 RON, cu titlu de pretenții bănești, cu dobânda legală calculată, conform dispozițiilor O.G. nr. 13/2011.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. D. S.R.L. prin lichidator judiciar F. SPRL, în temeiul dispozițiilor art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta arată că, potrivit sentinței nr. 285 din 15 iunie 2018, Tribunalul Suceava a deschis procedura simplificată de faliment prevăzută de Legea nr. 85/2014, fiind desemnat lichidator judiciar F. SPRL.

Debitoarea S.C. C. S.R.L. a depus la Tribunalul Suceava contestația împotriva Tabelului preliminar al creanțelor ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, conexat ulterior la dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Suceava, iar la termenul de judecată din 28 septembrie 2018 instanța a rămas în pronunțare. Ulterior, la 12 octombrie 2018 instanța a repus cauza pe rol pentru a pune în discuția părților autoritatea de lucru judecat având în vedere decizia 308/2018 a Curții de Apel Suceava.

Recurenta-pârâtă arată că o dată cu primirea citației în cadrul dosarului nr. x/2018 pentru termenul de judecată din 26 octombrie 2018 și verificând portalul instanțelor de judecată, a aflat de existența dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Suceava, pârâta S.C. D. S.R.L. nefiind citată legal prin lichidator judiciar, neavând astfel posibilitatea reprezentării părții.

În acest context, recurenta apreciază că instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea regulilor de procedură legate de citarea părților, ceea ce constituie motiv de casare, potrivit art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia nr. 388 din 21 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a declinat competența de soluționare a recursului formulat de recurenta F. SPRL - lichidator judiciar al S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 308 din data de 4 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în favoarea secției a II-a Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a II-a Civile la 18 martie 2019.

Consorțiul format din practicienii în insolvență A. și B., în calitate de lichidator judiciar al debitorei S.C. C. S.R.L. au depus la 27 noiembrie 2019 concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 3 iulie 2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 8 iulie 2019, părțile nedepunând punct de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu.

Prin încheierea din 28 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. prin lichidator judiciar F. SPRL și a acordat termen la data de 6 februarie 2020, cu citarea părților.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În susținerea acestui motiv de recurs, se critică faptul că instanța de apel a încălcat principiul disponibilității și dreptul la apărare, întrucât prezentul dosar a fost soluționat fără legala citare a recurentei, prin lichidatorul judiciar F. SPRL, desemnat prin sentința nr. 285 din 15 iunie 2018, prin care Tribunalul Suceava a deschis procedura simplificată de faliment prevăzută de Legea nr. 85/2014.

Astfel, din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurenta a fost citată, pe parcursul soluționării apelului la sediul social din Suceava str. x județul Suceava, iar din analiza dosarului de apel se constată că la fiecare termen de judecată a fost restituită dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă", aceeași mențiune de restituire fiind aplicată și pe plicul aflat la dosar la fila x, ce conținea comunicarea deciziei atacate.

În acest context, se apreciază că această critică este fondată, având în vedere dispozițiile art. 155 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care prevăd că locul citării celor supuși procedurii insolvenței, precum și creditorii acesteia, va fi la domiciliul sau, după caz, la sediul acestora; după deschiderea procedurii citarea va fi efectuată potrivit legii speciale.

Astfel, potrivit prevederilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, în litigiile care au fost promovate în temeiul dreptului comun, după deschiderea procedurii insolvenței citarea debitorului se va face la sediul acestuia și la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar.

Astfel, după intrarea în procedura insolvenței, societățile comerciale nu mai pot sta în judecată decât prin administratorul/lichidatorul judiciar, conform Legii nr. 85/2014, act normativ special derogatoriu de la dreptul comun, citarea în cauză nefiind o chestiune de reprezentare, ci de îndeplinire a procedurii de citare cu partea aflată într-o procedură specială.

Așadar, în lipsa citării în cauză a lichidatorului judiciar, instanța de judecată era obligată să acorde termen în vederea efectuării procedurii de citare cu societatea aflată în procedura insolvenței conform art. 153 C. proc. civ., pentru a-i da posibilitatea de apărare.

Neprocedând astfel, instanța de apel a încălcat exigența fundamentală a contradictorialității procesului civil, exigență ce impune instanței, așadar, cu titlu imperativ, interdicția de a dispune vreo măsură înainte ca aceasta să fie pusă în discuția părților legal citate și, prin urmare și dreptul la apărare și la un proces efectiv.

În contextul relevat, Înalta Curte constată că instanța de apel a procedat la soluționarea apelului cu nerespectarea dispozițiilor art. 153 C. proc. civ., aspecte ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., apreciază că se impune admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. prin lichidator judiciar F. SPRL împotriva deciziei nr. 308 din 4 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, cu consecința casării deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. prin lichidator judiciar F. SPRL împotriva deciziei nr. 308 din 4 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar consorțiul format din practicienii în insolvență A. și B..

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2020.