ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1233/2019

Ședința publică din data de 6 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în dosarul nr. x/2014 la Tribunalul Sibiu la data de 22.12.2017 și precizată ulterior, debitoarea A. S.R.L. - prin administrator special B. a solicitat înlocuirea administratorului judiciar C. SPRL.

În drept, au fost invocate disp. art. 41, art. 49, art. 57 din Legea 85/2014 și C. proc. civ.

De asemenea, prin cererea formulată în dosarul nr. x/2014 de creditoarea D. S.R.L., în temeiul disp. art. 57 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, s-a solicitat înlocuirea administratorului judiciar C. SPRL al debitoarei A. S.R.L. cu administratorul judiciar E. SPRL, aprobat de Adunarea creditorilor în ședința din 26.01.2018, conform procesului-verbal întocmit cu acest prilej, cu stabilirea unui onorariu de 1.000 RON/lună.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 57 alin. (4) din Legea 85/2014.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 30.03.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu s-a dispus conexarea cererii formulate de creditoarea D. S.R.L. de înlocuire a administratorului judiciar C. SPRL la dosarul asociat nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu.

În dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu s-a înregistrat contestația formulată de administratorul judiciar C. SPRL împotriva Hotărârii Adunării creditorilor societății A. S.R.L. consemnată în procesul-verbal nr. x/26.01.2018, publicată în BPI nr. 2124/31.01.2018, solicitându-se admiterea contestației și, pe cale de consecință, anularea hotărârii luate, având în vedere că societatea creditoare D. S.R.L. se afla în conflict de interese atunci când și-a exprimat votul.

În drept, au fost invocate prevederile art. 48 alin. (7) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Prin încheierea nr. 207/CC/2018 a Camerei de Consiliu din 11 mai 2018, Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2014, a admis cererea formulată de creditoarea D. S.R.L. de înlocuire a administratorului judiciar C. SPRL, și în consecință: a înlocuit pe administratorul judiciar C. SPRL, al debitoarei S.C. A. S.R.L., cu administratorul judiciar E. SPRL, cu un onorariu stabilit de adunarea creditorilor din 26.01.2018 la 1000 RON/lună; a dispus încetarea atribuțiilor administratorului judiciar C. SPRL; a dispus în sarcina administratorului nou desemnat toate atribuțiile stabilite în baza legii, a sentinței de deschidere a procedurii insolvenței și a celor dispuse prin încheierile judecătorului sindic.

Totodată, a anulat ca netimbrată cererea formulată și precizată de debitoarea S.C. A. S.R.L. privind înlocuirea administratorului judiciar C. SPRL.

A respins contestația formulată de administratorul judiciar C. SPRL împotriva Hotărârii Adunării creditorilor S.C. A. S.R.L., consemnată în Procesul-verbal nr. x/26.01.2018 publicat în BPI nr. 2124/31.01.2018.

S-a dispus citarea administratorului judiciar E. SPRL, cu mențiunea de a-și îndeplini atribuțiile stabilite prin sentința de deschidere a procedurii.

Împotriva acestei încheieri a formulat apel C. SPRL, în calitate de administrator judiciar al A. S.R.L., prin care a solicitat anularea hotărârii, iar în rejudecare, respingerea cererii de înlocuire a administratorului judiciar C. SPRL, ca fiind neîntemeiată.

Prin cererea de apel înaintată la Curtea de Apel Alba Iulia la data de 02.07.2018, C. SPRL, în calitate de administrator judiciar al A. S.R.L., a solicitat și suspendarea executării hotărârii nr. 207/11.05.2018 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2014, până la soluționarea apelului declarat împotriva aceleiași sentințe.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 43 din Legea nr. 85/2014, raportat la art. 466 și art. 719 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea pronunțată la 12 iulie 2018, în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, a admis cererea formulată de C. SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei A. S.R.L. și, în consecință:

A dispus suspendarea provizorie a punerii în executare a încheierii nr. 207/CC/2018 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu până la soluționarea apelului declarat de către C. SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei A. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva încheierii din 12 iulie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, recurenta S.C. D. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a susținut, în esență, că soluția pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia este una nelegală de vreme ce petentul, prin cererea formulata nu justifică nici condiția urgenței si nici a vreunui prejudiciu generat de înlocuirea sa, ba mai mult nu poate justifica nici măcar aparența vreunui drept încălcat.

În analiza cererii de suspendare a hotărârii nr. 207/11.05.2018, pronunțată de judecătorul sindic, recurenta a arătat că petentul nu a putut justifica o aparență de drept, de vreme ce procedura insolvenței este una colectivă, concursuală și egalitară derulată pentru valorificarea intereselor creditorilor, iar creditorii majoritari, aparent au la dispoziție mijlocul legal de a înlocui practicianul in insolventa. Or, acestui drept, consacrat de art. 57 alin. (4), nu i-a fost opus, la nivel de aparență, un alt drept al practicianului in insolvență, care venind astfel in coliziune cu dreptul creditorilor ar trebui protejat prin acordarea suspendării efectelor sentinței de înlocuire a sa. Mai mult, orice fel de drepturi ale practicianului in insolvență se nasc tocmai in considerarea opțiunii creditorilor majoritari care au fost constant, pe tot parcursul procedurii, în poziție neegalitară cu creditorii preferați de administratorul înlocuit.

Recurenta a mai arătat că jurisprudența este unanimă în a admite că pornind de la dispozițiile art. 997 C. proc. civ., din perspectiva caracterului urgent al măsurii, această condiție este îndeplinită și justifică admiterea suspendării, deci intervenția instanței de judecata, numai daca neluarea dispoziției de suspendare a executării hotărârii ar putea conduce la imposibilitatea reparării, într-un termen rezonabil, a eventualului prejudiciu ce s-ar fi cauzat prin executarea hotărârii sau daca păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube nu s-ar putea realiza în mod adecvat pe calea dreptului comun, ceea ce nu este cazul in speță.

S-a solicitat a se constata că soluția de admitere a cererii de suspendare pronunțata de Curtea de Apel Alba Iulia prin încheierea din 12.07.2018 este una esențial nelegala si care aduce prejudicii semnificative in patrimoniul debitoarei, atât prin onorariul perceput de practicianul in insolventa, cat și prin tergiversare.

A subliniat recurenta că scopul urmărit de legiuitor prin atribuirea caracterului executoriu hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic este acela de a asigura imediata executare a titlurilor, evitându-se eventuale întârzieri sau cheltuieli, or petentul tocmai acest principiu dorește să-l combată prin tergiversarea procedurii, asigurându-și prelungirea mandatului cu un onorariu substanțial.

Recurenta a solicitat, potrivit art. 497 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea incheierii atacate si trimiterea acesteia spre rejudecare Curții de Apel Alba Iulia.

La data de 3 octombrie 2018, intimata E. S.P.R.L. a transmis la dosar, prin e-mail și, ulterior cu plic, cererea de renunțare la judecată formulată de C. SPRL Târgu Mureș privind apelul declarat împotriva încheierii nr. 207/11.05.2018, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2014, înaintată la data de 1.09.2018 către Curtea de Apel Alba Iulia, susținând că, în această situație, recursul formulat în cauză de recurenta D. S.R.L., rămâne fără obiect.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 februarie 2019 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

La originea exercitării recursului pendinte se află cererile de înlocuire a administratorului judiciar C. SPRL al debitoarei A. S.R.L., formulate prin petiții distincte de debitoarea A. SRL-prin administrator special B. și de creditoarea D. S.R.L., precum și contestația formulată de administratorul judiciar C. SPRL împotriva Hotărârii Adunării creditorilor societății A. S.R.L. consemnată în procesul-verbal nr. x/26.01.2018, publicată în BPI nr. 2124/31.01.2018, cereri întemeiate în drept pe dispozițiile Legii nr. 85/2014.

Trebuie precizat că aceste cereri au format obiectul dosarului nr. x/2014, dosar asociat celui cu nr. x/2014, în care se desfășoară procedura insolvenței debitoarei A. S.R.L., acesta din urmă fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 30 iunie 2014.

Potrivit dispozițiilor art. 450 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. (în forma în vigoare la data demarării dosarului de insolvență), "Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecății în apel.", iar potrivit alin. (3), "Cererea de suspendare se va judeca de către instanța de apel. Dispozițiile art. 718 alin. (6) sunt aplicabile."

Potrivit acestor dispoziții, în forma în vigoare la data începerii procesului, 30.06.2014 (dosarul nr. x/2014 fiind dosar asociat celui cu nr. x/2014, în care se desfășoară procedura insolvenței) la care norma care reglementează procedura de suspendare a executării provizorii în apel face trimitere, încheierea asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat.

În speță, hotărârea împotriva căreia s-a formulat cerere de suspendare a executării provizorii este dată într-un litigiu în materia insolvenței.

Fiind un litigiu în materia insolvenței, se reține că, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Totodată, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței, curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiași articol hotărârile curții de apel sunt definitive.

Dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, cum în speță încheierea nr. 207/CC/2018 a Camerei de Consiliu din 11 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2014 este supusă numai căii de atac a apelului, încheierea pronunțată în soluționarea cererii de suspendare a executării provizorii formulată prin cererea de apel este definitivă, pentru că nu se poate ca încheierea de suspendare a executării unei hotărâri să fie supusă altor căi de atac decât cele pe care le are deschise hotărârea supusă executării, dat fiind caracterul incidental al cererii formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfășurare.

Potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursuri, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa.

Se reține că, deși potrivit art. 718 alin. (6) C. proc. civ. încheierea asupra suspendării executării se poate ataca cu apel, în mod separat, trebuie avută în vedere particularitatea că încheierea ce face obiectul controlului judiciar în prezenta speță este pronunțată, în faza procesuală a apelului, de către curtea de apel.

Prin urmare, deși conform prevederilor legale menționate anterior încheierea de suspendare a executării provizorii poate fi atacată cu apel, în situația particulară în care aceasta a fost pronunțată de curtea de apel, devine o hotărâre definitivă, nefiind susceptibilă de apel, care să fie judecat la instanța imediat superioară, Înalta Curte de Casație și Justiție.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Înalta Curte constată că dispozitivul încheierii atacate cuprinde mențiunea cu recurs, însă mențiunea respectivă nu îndreptățește recurenta să declare calea de atac indicată pentru că aceasta nu este prevăzută de lege, față de dispozițiile legale mai sus redate.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, încheierea ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta S.C. D. S.R.L. împotriva încheierii din 12 iulie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2019.