ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2034/2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8 aprilie 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 297.208,68 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor menționate în facturile restante, respectiv factura fiscală nr. x din 26.06.2015, în valoare de 200.000 RON și factura fiscală nr. x din 29.06.2015, în valoare de 97.208.68 RON.

Prin sentința civilă nr. 7667 din 7 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., a fost obligată pârâta la plata sumei de 200.000 RON reprezentând contravaloarea serviciilor aferente facturii fiscale nr. x din 26.06.2015 și a sumei de 97.208,68 RON reprezentând contravaloarea serviciilor aferente facturii fiscale nr. x din 29.06.2015.

Prin decizia civilă nr. 1122 din 17 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a admis apelul formulat de apelanta - pârâtă C. S.R.L. prin administrator judiciar D. împotriva sentinței civile nr. 7667/07.12.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a civilă.

A fost schimbată în parte sentința atacată, în sensul că s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL, în contradictoriu pârâta C. S.R.L. prin administrator judiciar D. SPRL; s-a respins cererea reclamantei referitoare la obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 RON reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x/26.06.2015; s-a menținut dispoziția din sentința apelată referitoare la obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 97.208,68 RON reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x/29.06.2015.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1122 din 17 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În argumentarea motivului de casare invocat, recurenta a susținut, în esență, că soluția de schimbare în parte a sentinței apelate este nelegală și netemeinică, întrucât ambele facturi au fost semnate de primire, iar fiecare factură în parte are un centralizator anexat, care a fost întocmit cu acordul societății debitoare, apoi verificat și semnat de șeful de șantier.

A arătat recurenta că în motivarea hotărârii, instanța de apel înțelege să facă trimitere la acordul de asociere încheiat între cele două societăți, inclusiv la actul adițional încheiat în cursul anului 2015, dar aceste acte nu influențează plata celor două facturi, iar mențiunea cu privire la predarea documentelor financiar-contabile aferente proiectului nu influențează restul de plată privind contravaloarea producției 2014-2015 și nu se impune recepția finală a lucrărilor pentru o astfel de plată.

Menționează că cele două facturi emise nu au fost și nu sunt condiționate de finalizarea proiectului "Extindere rețele canalizare în orașul Comarnic" și indiferent de întocmirea sau nu a decontului final, a procesului-verbal de terminare a lucrărilor sau a procesului-verbal de predare-primire, emiterea celor două facturi nu este condiționată de vreun act încheiat între cele două părți.

Solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a deciziei recurate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.

Intimata-pârâtă C. S.R.L. prin administrator special E. a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, întrucât motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și în subsidiar, ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea excepției inadmisibilității și a reiterat argumentele dezvoltate prin cererea de recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 5 februarie 2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză.

Preliminar, deși intimata-pârâtă a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității recursului, se constată că, în realitate, se pune în discuție excepția nulității acestuia, întrucât intimata a susținut că argumentele din cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiului de drept invocat (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport cu reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Se constată că reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL a invocat formal în susținerea recursului său dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că instanța de apel, în cadrul caracterului devolutiv al apelului, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurenta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând doar aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

De altfel, întreaga construcție a recursului reclamantei vizează exclusiv greșita stabilire a situației de fapt, ceea ce nu poate face obiectul controlului în această fază procesuală, motivul de nelegalitate instituit de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. fiind invocat cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludența lor (facturi, procese-verbale etc.), ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentei nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL împotriva deciziei civile nr. 1122 din 17 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL împotriva deciziei civile nr. 1122 din 17 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2019.