ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1730/2019

Ședința publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, sub numărul x/2018, revizuenta A. S.R.L. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 474 din 01.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2016, solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului formulat de B. împotriva sentinței civile nr. 1883 din 05.04.2016 a Tribunalului București.

În drept, a fost invocat art. 509 alin. (1), teza 1 C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă prin decizia civilă nr. 1875 din 08.10.2018 a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar SP D. S.P.R.L., împotriva deciziei civile nr. 474/01.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., ca nefondată.

Împotriva deciziei civile nr. 1875 din 08.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă a declarat recurs recurenta S.C. A. S.R.L., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 03.12.2018 la Curtea de Apel București.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziții legale, recurenta a solicitat admiterea recursului.

În susținerea motivelor de casare invocate, recurenta a susținut în esență că instanța de revizuire nu a argumentat deloc de ce anume opinia sa este aceea că există o greșeală de exprimare B., care să constea în solicitarea de constatare a rezilierii în loc de solicitarea de dispunere a rezilierii.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 18 aprilie 2019, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 474 din 01.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă în dosar civil nr. x/2016

Prin decizia civilă nr. 474 din 01.03.2018 pronunțată de pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă în dosar civil nr. x/2016, ce a făcut obiectul cererii de revizuire s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant B. S.A., împotriva încheierii din data de 22.03.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L. prin administrator special E. și prin administrator judiciar D. Sprl.

S-a admis apelul declarat de apelantul-reclamant B. S.A., împotriva sentinței civile nr. 1883/05.04.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L. prin administrator judiciar D. SPRL și prin administrator special E..

S-a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că:

În temeiul art. 123 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, s-a dispus rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. x/19.10.2011 pentru culpa debitoarei.

A fost obligată debitoarea prin administrator judiciar la plata către reclamantă a sumei de 200 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Au fost menținute dispozițiile primei instanțe de respingere pentru rest a cererii de chemare în judecată.

A fost obligată intimata-debitoare la plata către apelanta-creditoare a sumei de 100 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

În cauză, hotărârea atacată cu revizuire, respectiv decizia nr. 1875 din 08.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosar nr. x/2018, are caracter definitiv, fiind pronunțată în soluționarea unei cereri de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri definitive pronunțate în apel.

Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a Civilă sub nr. x/2016, reclamantul S.C. B. S.A., a chemat în judecată A. S.R.L. reprezentată de administrator special și administrator judiciar D. S.P.R.L, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate rezilierea de drept a Contractului nr. x/2011 încheiat între B. S.A. și A. S.R.L.; obligarea A. S.R.L. la plata către B. S.A. a sumei în cuantum de 51.415,40 RON cu titlu de despăgubire aferentă lunii ianuarie 2016 și lunii februarie 2016, despăgubiri cuantificate în temeiul Contractului nr. x/2011, ca urmare a decorării abuzive de panouri publicitare pentru anul 2016 sau menținerea în mod abuziv de către A. S.R.L. de mesaje publicitare aferente campaniilor aprobate pentru anul 2015, cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014 privind procedura insolvenței.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței, Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de președintele tribunalului sau de judecătorul-sindic iar, potrivit tezei a doua a aceluiași articol hotărârile curții de apel sunt definitive.

Totodată, potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile președintelui tribunalului sau ale judecătorului sindic pot fi atacate de părți numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenți, și de la pronunțare, pentru cei prezenți".

Prin urmare, decizia nr. 1875 din 08.10.2018 a aceleiași curți de apel, prin care a fost soluționată cererea de revizuire, ce face obiectul prezentului recurs, fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, este o hotărâre definitivă.

În ceea ce privește mențiunea inexactă a căii de atac din cuprinsul acestei din urmă hotărâri, se constată că nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege, astfel cum dispun cerințele art. 457 C. proc. civ.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SP D. S.P.R.L. ȘI ADMINISTRATOR SPECIAL E. împotriva deciziei civile nr. 1875 din 08 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SP D. S.P.R.L. ȘI ADMINISTRATOR SPECIAL E. împotriva deciziei civile nr. 1875 din 08 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2019.