ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 793/2020

Ședința publică din data de 05 mai 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 13 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. i-a chemat în judecată pe pârâții B., C. și D., solicitând instanței să constate nulitatea absolută a contractului de împrumut încheiat sub semnătură privată la 24 aprilie 2008 și a actelor adiționale încheiate la 24 aprilie 2008 și 19 februarie 2009, a contractului de ipotecă autentificat sub nr. x din 19 mai 2008 și, în subsidiar, a acordului de mediere întocmit la 5 august 2011 de către D..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 948, art. 966-968 C. civ. 1864, respectiv pe dispozițiile art. 1775 C. civ. 1864 în ceea ce privește nulitatea contractului de ipotecă.

Prin cererea modificatoare depusă la 17 iunie 2016, reclamanta și-a restrâns acțiunea față de pârâta D., în considerarea lipsei calității procesuale a acesteia.

Prin întâmpinările depuse, pârâții D. și C. au invocat fiecare excepția lipsei propriei calități procesuale pasive și au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din 17 iunie 2016, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C..

Prin sentința civilă nr. 1412 din 24 aprilie 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cererii formulate în contradictoriu cu pârâta D. și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții B. și C..

Împotriva sentinței civile nr. 1412 din 24 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă, reclamanta A. S.R.L. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 521A din 15 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei mai sus evocate, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

În partea introductivă a memoriului de recurs, recurenta a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă în data de 07 septembrie 2018, sub nr. x/2015.

Intimatul-pârât B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând în principal, anularea căii de atac, ca nemotivată, iar, în subsidiar, respingerea acesteia ca nefondată.

Recurenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției nulității, afirmând că a invocat motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și a dezvoltat criticile formulate, subsumate acestora.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 10 martie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

La 31 martie 2020, recurenta A. S.R.L. a transmis punctul de vedere față de raportul asupra admisibilității în principiu a recursului formulat, prin care a susținut admisibilitatea recursului formulat, solicitând, totodată, completarea raportului întocmit în sensul analizării și pe fond a recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", iar conform art. 24 alin. (2) teza I din același act normativ, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON".

Totodată, conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că, în procedura de filtrare a recursurilor, prin adresa emisă la 20 septembrie 2018, comunicată la 24 septembrie 2018, Înalta Curte i-a pus în vedere recurentei-reclamante, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19.162,61 RON, sub sancțiunea anulării recursului .

La 27 septembrie 2018, recurenta a formulat cerere de acordare de facilități la plata taxei judiciare de timbru, sub forma scutirii, în temeiul dispozițiilor art. 6 lit. d) din O.U.G. nr. 51/2008, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 11 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei hotărâri, recurenta A. S.R.L. a formulat cerere de reexaminare, care, prin încheierea din 21 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015.1, a fost respinsă ca tardiv introdusă.

Totodată, în cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a consemnat că recursul este netimbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 19.162,61 RON, calculată conform art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, reprezentantul recurentei-reclamante primind raportul la 24 martie 2020, față de care a formulat, de altfel, și punct de vedere în care a specificat că urmează a plăti taxa judiciară de timbru până la următorul termen de judecată ce va fi fixat de instanță.

Prin urmare, recurenta-reclamantă a luat cunoștință de obligația de a depune la dosar dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantumul legal datorat, sub sancțiunea anulării recursului.

Având în vedere că recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, datorată conform art. 24 alin. (1) și (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) teza I din același act normativ, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 521A din 15 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 521A din 15 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Dată în camera de consiliu, azi, 5 mai 2020 și pronunțată prin punerea la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.