ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1915/2014

Asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 5442 din 22 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, a fost respins, ca tardivă, cererea de revizuire a Deciziei

civile nr. 1233 din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă,

formulată de revizuentul I.I.

Împotriva

acestei decizii a formulat contestație în anulare I.I., întemeiată pe

dispozițiile art. 317 - 321 C. proc. civ.

În

motivarea contestației în anulare sunt arătate nemulțumirile contestatorului

față de soluția pronunțată de instanță în cauza finalizată cu decizia

contestata și se face, totodată, o expunere a situației de fapt.

La

data de 12 iunie 2014, fără respectarea termenului legal, a depus întâmpinare

intimata, prin care a invocat excepția tardivității și a solicitat respingerea

contestației în anulare ca inadmisibilă.

Analizând

cu prioritate excepția tardivității, invocată prin întâmpinare Înalta Curte

constată că această excepție nu este întemeiată, deoarece, din actele dosarului

nu rezultă o dată certă a luării la cunoștință a deciziei de către contestator,

aceasta fund formulată la data de 18 februarie 2014, în termenul de un an care

marchează limita maximă în timp până la care poate fi formulată contestația,

fiind respectate astfel prevederile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc.

civ.

Data

pronunțării hotărârii atacate și exportul soluției în sistemul Ecris nu pot fi

considerate dovezi de luare la cunoștință a hotărârii, întrucât, pe de o parte,

contestatorul nu a fost prezent la judecarea cererii de revizuire, așa cum

rezultă din hotărârea contestată, iar pe de altă parte, publicarea soluției în

sistemul Ecris nu poate constitui o dată certă pentru un astfel de moment.

Drept

urmare, excepția tardivității va fi respinsă.

Examinând

contestația în anulare, Înalta Curte constată ca aceasta este inadmisibilă

pentru următoarele considerente:

Contestația

în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi

exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317

C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai

o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare

specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile

în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când

procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu

încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația

în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când

dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când

instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prin

urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli

procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului

juridic dedus judecății.

În

cauză, contestatorul invocă drept temei juridic al căii extraordinare de atac

dispozițiile art. 317 - 321 C. proc. civ., fără a indica, în concret, care sunt

motivele care să vizeze hotărârile contestate, limitându-se doar la a-și

exprima nemulțumirile cu privire la soluțiile pronunțate și a arăta că instanța

a omis să cerceteze toate susținerile și probele privind admisibilitatea

cererii de revizuire.

Așa

cum s-a arătat anterior, poate constitui obiect al contestației în anulare

speciale numai o hotărâre pronunțată în recurs, or în cauză, hotărârea a cărei

retractare se solicită a fost pronunțată în cadrul unei cereri de revizuire,

situație în care dispozițiile art. 318 C. proc. civ. nu sunt incidente.

În

realitate, așa cum s-a arătat, contestatorul este nemulțumit de modul cum a

fost soluționată cererea de revizuire, însă pe calea contestației în anulare nu

se pot valorifica eventualele greșeli de judecată, respectiv de apreciere a

probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația în anulare

fiind o cale extraordinară de atac de retractare.

Prin

urmare, Înalta Curte constată că cele arătate de contestator, prin motivele

cererii de contestație în anulare, nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C.

proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna dintre

ipotezele art, 317 C. proc. civ.

Având

în vedere considerentele expuse, contestația în anulare va fi respinsă ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

excepția tardivității.

Respinge,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul I.I.

împotriva Deciziei nr. 5442 din 22 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 13 iunie 2014.

Procesat

de GGC - GV