ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2056/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2056/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând asupra
cauzei de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția I civilă, la data de 10 iulie 2015, sub nr.
275911/2015,
petentul S.
E. a
formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 935 din
20 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția I
civilă.
Deși cererea nu
cuprinde motivele contestației în anulare, în drept, a fost întemeiată pe
dispozițiile art. 317 și art.318 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 935 din 20 martie 2014, pronunțata în Dosarul
nr. 49011112013, supusa contestației în
anulare, Înalta Curte ele Casație și
Justiție,
secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă,
contestația în anulare
formulată de contestatorul S.E. împotriva Deciziei
nr. 2129 din 11 aprilie 2013 a aceleiași instanțe.
În motivare, s-a
reținut că petentul a formulat contestație în anulare
împotriva unei
hotărâri pronunțate în calea extraordinară de atac a
contestației în anulare și nu a unei hotărâri pronunțate în recurs,
pentru a fi
incidente prevederile art.
318 C. proc. civ., indicate ca temei juridic
al acesteia. De asemenea,
s-a constatat că nici condiția impusă de art. 320 alin. (3) din același act
normativ nu este îndeplinită, cu referire la calea de atac exercitată împotriva
unei hotărâri date în contestație în anulare, în condițiile în care textul
legal invocat vizează o hotărâre ce soluționează fondul cauzei.
Examinând contestația în anulare sub aspectul excepției
tardivității
a cărei analiza este
prioritara, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
, Înalta
Curte constată următoarele:
Conform prevederilor
art. 319 alin. (2) C. proc. civ., contestația
în anulare se poate face
oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea
termenului defipt de art. 401 alin. (1) lit. h) sau c din același act normativ.
împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de
executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la
data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mat târziu de un
an de la data când aceasta a rămas irevocabilă.
În
speță, obiectul contestației în anulare deduse
judecății îl constituie
Decizia nr. 935 din 20 martie 2014 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost respinsă, ea
inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul S.E. împotriva Deciziei
nr. 2129 din 11 aprilie 2013 a aceleiași instanțe.
Din perspectiva
aspectelor statuate prin decizia supusă contestației în
anulare, Înalta Curte
constată că aceasta nu este susceptibilă de executare silită.
În contextul arătat, în cauză își găsesc
aplicabilitatea dispozițiile
art. 319 alin.
(2) teza a II-a C. proc. civ., care stipulează că, în această ipoteză, termenul
în care trebuie formulată contestația în anulare este de 15
zile de la
data când contestatorul a luat cunoștință de hotărârea pe care o atacă, dar nu
mai târziu de un an de la data la care a rămas irevocabilă.
Textul legal citat instituie două termene în interiorul
cărora poate fi promovată contestația în anulare, și anume 15 zile, calculate
de la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre și, respectiv 1
an, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a acesteia.
În raport de
aspectele mai sus menționate, decizia supusă contestației
în anulare a
fost pronunțată și a dobândit caracter irevocabil la 20 martie 2014, iar calea
extraordinară de atac a fost promovată de contestator la 9 iulie 2015, conform
vizei oficiului poștal aplicate pe plicul cu care aceasta a fost expediată la
înalta Curte de Casație și Justiție, fiind înregistrată pe rolul acesteia ia
data de 10 iulie 2015.
Prin prisma dispozițiilor reglementate de art. 319 alin.
(2) teza a II-a
C. proc. civ., termenul în
care putea fi introdusă cel mai târziu
contestația în anulare s-a
împlinit la 20 martie 2015.
Înalta Curte are în
vedere și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
, care sancționează
cu decăderea neexercitarea oricărei căi de atac în
termenul legal și, în raport de aceste constatări, reținând că termenul
defipt
de lege pentru promovarea contestației în anulare a fost depășit,
fără a se face dovada că partea a fost împiedicată de o împrejurare mai presus
de
voința sa de a împlini actul procedural,
va admite excepția tardivității și va respinge contestația în anulare formulată
de petentul S.E., ca tardiv
formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul
S.E. împotriva
Deciziei nr. 935 din 20 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2015.