ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2056/2015

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele; Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 10 iulie 2015, sub nr. 275911/2015, petentul S. E. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 935 din 20 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Deși cererea nu cuprinde motivele contestației în anulare, în drept, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 și art.318 C. proc. civ. Prin Decizia nr. 935 din 20 martie 2014, pronunțata în Dosarul nr. 49011112013, supusa contestației în anulare, Înalta Curte ele Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul S.E.

împotriva Deciziei nr. 2129 din 11 aprilie 2013 a aceleiași instanțe. În motivare, s-a reținut că petentul a formulat contestație în anulare împotriva unei hotărâri pronunțate în calea extraordinară de atac a contestației în anulare și nu a unei hotărâri pronunțate în recurs, pentru a fi incidente prevederile art. 318 C. proc. civ., indicate ca temei juridic al acesteia. De asemenea, s-a constatat că nici condiția impusă de art. 320 alin. (3) din același act normativ nu este îndeplinită, cu referire la calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri date în contestație în anulare, în condițiile în care textul legal invocat vizează o hotărâre ce soluționează fondul cauzei. Examinând contestația în anulare sub aspectul excepției tardivității a cărei analiza este prioritara, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. , Înalta Curte constată următoarele: Conform prevederilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ., contestația în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului defipt de art. 401 alin. (1) lit. h) sau c din același act normativ. împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mat târziu de un an de la data când aceasta a rămas irevocabilă. În speță, obiectul contestației în anulare deduse judecății îl constituie Decizia nr. 935 din 20 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost respinsă, ea inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul S.E.

împotriva Deciziei nr. 2129 din 11 aprilie 2013 a aceleiași instanțe. Din perspectiva aspectelor statuate prin decizia supusă contestației în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu este susceptibilă de executare silită. În contextul arătat, în cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., care stipulează că, în această ipoteză, termenul în care trebuie formulată contestația în anulare este de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărârea pe care o atacă, dar nu mai târziu de un an de la data la care a rămas irevocabilă. Textul legal citat instituie două termene în interiorul cărora poate fi promovată contestația în anulare, și anume 15 zile, calculate de la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre și, respectiv 1 an, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a acesteia.

În raport de aspectele mai sus menționate, decizia supusă contestației în anulare a fost pronunțată și a dobândit caracter irevocabil la 20 martie 2014, iar calea extraordinară de atac a fost promovată de contestator la 9 iulie 2015, conform vizei oficiului poștal aplicate pe plicul cu care aceasta a fost expediată la înalta Curte de Casație și Justiție, fiind înregistrată pe rolul acesteia ia data de 10 iulie 2015. Prin prisma dispozițiilor reglementate de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., termenul în care putea fi introdusă cel mai târziu contestația în anulare s-a împlinit la 20 martie 2015. Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

, care sancționează cu decăderea neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal și, în raport de aceste constatări, reținând că termenul defipt de lege pentru promovarea contestației în anulare a fost depășit, fără a se face dovada că partea a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa de a împlini actul procedural, va admite excepția tardivității și va respinge contestația în anulare formulată de petentul S.E., ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul S.E. împotriva Deciziei nr. 935 din 20 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2015.