ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 935/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 4.965 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.E. împotriva Deciziei civile nr. 5.358 din 22 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Prin Decizia nr. 2.129 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul S.E. împotriva Deciziei nr. 4.965 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, reținându-se, în esență, că pentru a învesti instanța cu calea extraordinară de atac a contestației în anulare nu este suficientă indicarea generică a dispozițiilor art. 317 și art. 318 C. proc.

civ., ci se impune ca și criticile formulate să se circumscrie ipotezelor prevăzute de aceste texte de lege. Împotriva acestei decizii, contestatorul S.E. a formulat la data de 9 octombrie 2013 contestație în anulare, indicând drept temei legal dispozițiile art. 318 și 320 alin. (3) C. proc. civ. La termenul de judecată din data de 20 martie 2014, instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității contestației în anulare, în raport cu dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității contestației în anulare, se constată următoarele: Art. 318 C. proc. civ. dispune că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În speță, contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva unei hotărâri pronunțate în calea de atac a contestației în anulare și nu a unei hotărâri pronunțate în recurs, pentru a fi incidente dispozițiile art. 318 C. proc. civ., astfel cum au fost redate mai sus. Pe de altă parte, nici condiția impusă de dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. nu este îndeplinită, cu referire la calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri date în contestația în anulare, în condițiile în care textul invocat vizează o hotărâre ce soluționează fondul cauzei. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, cum nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege enunțat, potrivit căruia calea extraordinară de atac a contestației în anulare poate fi promovată numai împotriva unei decizii pronunțate în recurs, neputând fi extinsă, prin analogie, la hotărârile date în alte căi extraordinare de atac, contestația în anulare este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare. ÎNALTA CURTE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul S.E. împotriva Deciziei nr. 2.129 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2014. Procesat de GGC - AM