ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 935/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 4.965 din 28 iunie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca tardivă,

cererea de revizuire formulată de revizuentul S.E. împotriva Deciziei civile

nr. 5.358 din 22 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală.

Prin Decizia nr.

2.129 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatorul S.E. împotriva Deciziei nr. 4.965 din 28 iunie 2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, reținându-se, în esență, că

pentru a învesti instanța cu calea extraordinară de atac a contestației în

anulare nu este suficientă indicarea generică a dispozițiilor art. 317 și art.

318 C. proc. civ., ci se impune ca și criticile formulate să se circumscrie

ipotezelor prevăzute de aceste texte de lege.

Împotriva acestei

decizii, contestatorul S.E. a formulat la data de 9 octombrie 2013 contestație

în anulare, indicând drept temei legal dispozițiile art. 318 și 320 alin. (3) C.

proc. civ.

La termenul de

judecată din data de 20 martie 2014, instanța a pus în discuție excepția

inadmisibilității contestației în anulare, în raport cu dispozițiile art. 318

C. proc. civ.

Analizând, cu

prioritate, excepția inadmisibilității contestației în anulare, se constată

următoarele:

Art. 318 C. proc.

civ. dispune că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale

sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis

din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În speță,

contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva unei hotărâri

pronunțate în calea de atac a contestației în anulare și nu a unei hotărâri

pronunțate în recurs, pentru a fi incidente dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., astfel cum au fost redate mai sus.

Pe de altă parte,

nici condiția impusă de dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. nu este

îndeplinită, cu referire la calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri

date în contestația în anulare, în condițiile în care textul invocat vizează o

hotărâre ce soluționează fondul cauzei.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie

o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului

constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv,

aceasta apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, cum nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege enunțat, potrivit

căruia calea extraordinară de atac a contestației în anulare poate fi promovată

numai împotriva unei decizii pronunțate în recurs, neputând fi extinsă, prin

analogie, la hotărârile date în alte căi extraordinare de atac, contestația în

anulare este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare.

ÎNALTA CURTE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul S.E. împotriva

Deciziei nr. 2.129 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2014.

Procesat de GGC - AM