ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1251/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 26 octombrie 2007, reclamantul R.A. a chemat în judecată pe pârâta A.N.P.,

solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 20.640 lei cu titlu de

despăgubiri.

În motivarea acțiunii, întemeiată pe art. 52 din

Constituție și art. 109 și 112 C. proc. civ., reclamantul a susținut că:

- este deținut în Penitenciarul Jilava și, prin

sentința nr. 950 din 23 aprilie 2007, Judecătoria sectorului 4 București-secția

penală a obligat-o pe pârâtă să suporte costurile unei lucrări protetice;

- potrivit raportului de expertiză medico-legală din 22

ianuarie 2007, prezintă diverse afecțiuni, care pot fi tratate în rețeaua

sanitară a A.N.P.

- deși are probleme renale și pulmonare grave, iar apa

din Penitenciarul Jilava nu este potabilă, pârâta i-a respins cererile repetate

de transferare într-un alt penitenciar,

- de asemenea, Tribunalul București, prin sentința

penală nr. 623 din 3 mai 2007, definitivă, i-a respins cererea de întrerupere a

executării pedepsei pe motive medicale;

- despăgubirile solicitate reprezintă costul tratamentului

medical și compensarea condițiilor de subzistență.

La 16 noiembrie 2007, reclamantul a învederat că, în temeiul

sentinței nr. 930 din 22 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a V-a

civilă, mai solicită de la pârâtă daune materiale de 800.000 lei.

Consecutiv acestei solicitări, Judecătoria sectorului 2

București, secția civilă, prin sentința nr. 10080 din 7 decembrie 2007, și-a

declinat competența în favoarea Tribunalului București, pe considerentul

valoare obiectului pretențiilor reclamantului depășește limita prevăzută de art.

2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Tribunalul București-secția a IlI-a civila, prin sentința nr.

504 din 13 martie 2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și,

drept consecință, a respins acțiunea.

S-a

reținut că:

-

prin sentința nr. 950/2007, pârâta, prin Penitenciarul București Jilava, a fost

obligată să suporte integral costurile tratamentului stomatologic și al

lucrărilor protetice necesare restabilirii funcției masticatorii a

reclamantului;

-

potrivit art. 10 alin. (1), (3) și (4) din H.G. nr. 1849/2004,

penitenciarele funcționează în subordinea pârâtei dar au personalitate juridică

și sunt ordonatori terțiari de credit;

-

pretențiile reclamantului vizează neîndeplinirea obligațiilor chiar de către

locul de detenție.

Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin Decizia nr. 230 din 16

octombrie 2008, a admis apelul declarat de reclamant și a desființat sentința,

cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

S-a reținut că:

- reclamantul solicită despăgubiri pentru neexecutarea

obligației stabilite prin sentința nr. 950/2007 și condițiile materiale din penitenciar,

cu privire la care susține că îi afectează starea de sănătate;

- obligația prevăzută în hotărârea judecătorească menționată

a fost stabilită în sarcina pârâtei, și nu a Penitenciarului București Jilava;

- astfel, potrivit H.G. nr. 1849/2004, pârâta elaborează și fundamentează

proiectul bugetului de venituri și cheltuieli, propriu și al unităților subordonate

(inclusiv al Penitenciarului București Jilava), asigură executarea acestui

buget și îndrumă și controlează respectarea dispozițiilor legale pe linie

financiar-contabilă;

- furnizarea serviciilor medicale nu a făcut obiectul

judecății deoarece se realizează prin cabinete medicale (inclusiv de medicină

dentară) organizate la nivelul fiecărei unități penitenciare, în cadrul

asistenței medicale primare prevăzute de art. 10 și urm din Ordinul

Ministerului Justiției și al M.S.P. nr. 1361/G1016 din 4 iunie 2007;

- față de art. 31 din ordinul menționat, potrivit căruia sunt

gratuite doar tratamentele odontale și parodontale prevăzute în

Contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale din cadrul

sistemului de asigurări sociale de sănătate, chestiunea de drept dezlegată a

fost aceea a persoanei care trebuie să suporte costul serviciilor medicale în

discuție;

- așadar, indiferent de locul și modul efectuării

tratamentului, contravaloarea lucrărilor prevăzute expres în sentința penală

menționată trebuie să fie suportată de pârâtă;

- această constatare nu este infirmată de referirea (în

cuprinsul dispozitivului) a unității penitenciare, implicată numai în

activitatea de asistență medicală ca atare;

- prin cererea dedusă judecății se solicită (în temeiul art. 580

3

C. proc. civ.) daune-interese pentru pretinsa neîndeplinire a unei obligații

„intuim personae" de către debitor,

- în atare condiții, calitate procesuală pasivă nu poate avea

decât debitorul obligație, respectiv A.N.P., astfel cum a solicitat

reclamantul;

- referitor la celelalte pretenții, sunt valabile

considerentele expuse cu privire la atribuțiile pârâtei în materia bugetului

propriu și al unităților subordonat;

- în concluzie, prima instanță a apreciat greșit că pârâta nu

are calitate procesuală pasivă.

Ministerul Justiției - A.N.P. a declarat recurs, prin care a

solicitat casarea ultimei hotărâri și menținerea sentinței.

In motivarea recursului, întemeiat generic pe art. 304 C.

proc. civ., recurentul a susținut că penitenciarele au personalitate juridică

și sunt ordonatori terțiari de credit, astfel că A.N.P., care asigură doar

fondurile necesare funcționării unităților din subordine, este lipsită de

calitate procesuală pasivă.

Această critică, a cărei dezvoltare face posibilă încadrarea

în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondată deoarece:

- obligația a cărei executare o solicită reclamantul

(referitoare la suportarea integrală a costurilor tratamentului stomatologic și

lucrărilor protetice) a fost stabilită prin hotărâre penală definitivă în

sarcina A.N.P., și nu a Penitenciarului București Jilava;

- în raport de atribuțiile ce îi revin cu privire la

bugetul propriu și al unităților din subordine, tot A.N.P. trebuie să suporte

eventualele despăgubiri pentru condițiile materiale necorespunzătoare din

penitenciarul în care este deținut reclamantul.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției -

A.N.P. împotriva Deciziei nr. 230/A din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 februarie 2010.