Decizia nr. 1720/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 1433/2017 a Tribunalului București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea formulată la data de 6 septembrie 2016, reclamantul A. a solicitat instanței obligarea pârâtului Penitenciarul București-Jilava la plata sumei de 300.000.000 RON, reprezentând despăgubiri morale pentru nerespectarea condițiilor de detenție.

Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București Prin sentința nr. 1836 din 14 februarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de A. în favoarea Tribunalului București. 2. Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința civilă nr. 1433 din 18 octombrie 2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins excepția netimbrării, invocată de pârâtă. A admis în parte cererea formulată de reclamantul A.. A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.000 RON cu titlu de daune morale.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia nr. 912A din 7 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă luat act de renunțarea la judecata cererii de apel formulată de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1433/17.10.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă. A respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât Penitenciarul București - Jilava.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâtul Penitenciarul București-Jilava, prin care a solicitat desființarea hotărârii recurate și rejudecarea cauzei pe fond, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului. În motivare a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât în cauză au fost aplicate în mod necorespunzător prevederile care reglementează angajarea răspunderii civile delictuale, stabilindu-se în sarcina pârâtului obligația de plată a unor daune morale, fără a fi îndeplinite cumulativ condițiile art. 1357 C. civ. Niciuna dintre situațiile invocate de către reclamant nu poate fi încadrată în noțiunea de rele tratamente, astfel cum a interpretată de Curtea Europeană, în sensul de acte săvârșite cu intenția de a cauza suferințe intense victimei și care provoacă acesteia leziuni sau suferințe fizice și morale susceptibile să producă puternice tulburări psihice, ori atingeri grave aduse demnității umane. Sentința penală pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, invocată de reclamant în susținerea pretențiilor sale, constată cel mult o situație neconformă cu anumite recomandări ale Comitetului pentru Prevenirea Torturii și cu anumite prevederi ale legii, în dispozitivul hotărârii nefiind menționat nimic despre un eventual prejudiciu suferit de reclamant, ori despre gradul în care drepturile vizate ar fi fost încălcate. Apreciază că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (3) lit. b) din OMJ nr. 433/C din 5 februarie 2010 pentru aprobarea normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, în care se prevede că spațiul de aer trebuie să fie de cel puțin 6mc, criteriu despre care susține că a fost respectat de penitenciar. Se mai susține că până la data de 10.05.2019, pentru cazarea în condiții necorespunzătoare, reclamantul a beneficiat de măsura compensatorie a zilelor considerate executate în baza Legii nr. 169/2017, astfel că obligarea pârâtului la plata de despăgubiri ar echivala cu o dublă despăgubire a reclamantului. În fine, în ceea ce privește solicitarea de către reclamant a sumei de 300.000.000 RON cu titlu de daune morale, aceasta nu poate fi primită, fiind făcută în scopul îmbogățirii fără just temei, suma solicitată neavând cuantum rezonabil și echitabil, așa cum prevede art. 41 din CEDO. În drept, a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Prin încheierea din 16 martie 2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de pârâtul Penitenciarul București Jilava împotriva deciziei nr. 912A din 7 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, fixând termen de judecată pe fond a recursului la data de 5 mai 2020, cu citarea părților, în ședință publică. Cauza a fost amânată succesiv până la 22 septembrie 2020, când instanța a rămas în pronunțare asupra recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, în limita impusă de criticile de nelegalitate, susceptibile de încadrare în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Penitenciarul București Jilava este fondat pentru considerentele care urmează: În ceea ce privește criticile referitoare la condițiile de detenție, prin care se susține respectarea de către recurent a dispozițiilor art. 1 alin. (3) lit. b) din OMJ nr. 433/C din 5 februarie 2010 pentru aprobarea normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, acestea impun verificarea unor elemente ale situației de fapt din dosar, a probelor administrate și aprecierea acestora de către instanța de apel, aspecte ce țin de temeinicia, iar nu de legalitatea hotărârii, astfel încât nu pot face obiectul analizei în recurs. Între criticile de recurs, recurentul-pârât invocă faptul că pentru cazarea în condiții necorespunzătoare reclamantul a beneficiat de măsura compensatorie a zilelor considerate executate în baza Legii nr. 169/2017, astfel că obligarea sa la plata de despăgubiri ar echivala cu o dublă despăgubire a reclamantului. Prevederile art. 55 1 alin. (6) din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal stabilesc că dispozițiile art. 55 1 alin. (1) (conform cărora la calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată) nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiții necorespunzătoare de detenție prin hotărâri definitive ale instanțelor naționale sau ale Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri și a fost transferată sau mutată într-un spațiu de detenție având condiții necorespunzătoare. Așadar, prin Legea nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare se statuează asupra principiului unicității avantajului acordat în cazul în care un deținut a executat pedeapsa în condiții necorespunzătoare, el având posibilitatea să primească fie zile considerate executate, fie despăgubiri pecuniare, ca modalități alternative de acoperire a prejudiciului încercat prin executarea pedepsei privative de libertate în condiții necorespunzătoare. Prin motivele de recurs, pârâtul Penitenciarul București Jilava a susținut că intimatului deținut i s-au dedus din pedeapsă 366 zile considerate executate suplimentar, beneficiind de prevederile Legii nr. 169/2017, deși nu este permisă acordarea atât a beneficiului deducerii unei perioade de detenție, cât și acordarea de despăgubiri, precum cele ce fac obiectul prezentei cereri de chemare în judecată. În baza art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc. În aplicarea acestui principiu, pentru termenul de judecată din 22 septembrie 2020, instanța a pus în vedere recurentului-pârât să depună la dosar dovezi cu privire la acordarea compensației în forma zilelor considerate executate pentru perioada de detenție, având în vedere invocarea acestui aspect prin motivele de recurs, iar partea s-a conformat dispoziției instanței, depunând la dosar fișa de evidență a zilelor considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru executarea măsurii arestării preventive/pedepsei/măsurii educative în condiții necorespunzătoare nr. 45198/PPPH/23.11.2017, și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1166/2020/20.05.2020. Constatând că incidența Legii nr. 169/2017 și chestiunea acordării beneficiului în baza acestei legi nu au făcut obiectul verificării instanțelor de fond, văzând și faptul că în calea procesuală a recursului instanța nu poate proceda la analiza probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază asupra necesității lămuririi sub toate aspectele a situației de fapt din dosar, sens în care va dispune casarea cu trimitere a cauzei pentru ca instanța de apel să stabilească situația de fapt (dacă reclamantul a beneficiat de măsura compensatorie prevăzută de Legea nr. 169/2017). Corespunzător situației ce se va stabili, instanța de rejudecare va aprecia asupra justeței pretenției intimatului-reclamant de a beneficia de despăgubiri bănești pentru executarea pedepsei închisorii în condiții necorespunzătoare, ținând seama de caracterul imperativ al normei înscrise în art. 55 1 din Legea nr. 169/2017. Astfel, instanța de apel va trebui să pună în discuția părților, în situația în care reclamantului i-au fost deduse din pedeapsă zile considerate a fi executate suplimentar, aplicabilitatea prevederilor art. 55 1 alin. (6) din Legea 169/2017 (având ca denumire compensarea în cazul cazării în condiții necorespunzătoare) și să stabilească dacă reducerea pedepsei conform respectivei reglementări constituie sau nu o reparație integrală, aptă de a compensa condițiile de detenție necorespunzătoare. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârâtul Penitenciarul București Jilava împotriva deciziei nr. 912A din 7 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, se va casa decizia recurată și se va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel.