ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1913/2020

Ședința publică din data de 19 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Instituția Avocatului Poporului, obligarea la plata unor despăgubiri în cuantum de 100.000 euro pentru încălcarea obligației de a sesiza instanța de contencios administrativ în vederea apărării drepturilor deținuților din penitenciare.

Prin decizia civilă nr. 281/02.02.2017 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus scoaterea cauzei de pe rol și transmiterea dosarului Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării.

Prin sentința civilă nr. 2523 din 22 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocată de pârât și a respins acțiunea promovată de reclamantul A., aflat în stare de arest la Penitenciarul București - Jilava, în contradictoriu cu pârâtul INSTITUȚIA AVOCATUL POPORULUI, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 2523 din 22 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de recurs, reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se admită cererea sa.

În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a susținut că se impune a fi respinsă excepția inadmisibilității, instanța de fond pronunțând o soluție greșită cu privire la acest aspect. Acesta a reiterat situația de fapt care a condus la promovarea unei astfel de acțiuni și a precizat că a efectuat procedura prealabilă printr-o serie de cereri succesive către judecătorul de drepturi și libertăți, dar și către Instituția Avocatului Poporului cu privire la situația sa.

Deși recurentul-reclamant nu arată temeiul de drept pe care își formulează cererea de recurs, criticile invocate de acesta se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Instituția Avocatului Poporului a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 22.11.2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 08 septembrie 2020, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 19 mai 2020.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reține că reclamantul prin cererea adresată instanței a solicitat obligarea Instituției Avocatului Poporului la plata unor despăgubiri în cuantum de 100.000 euro pentru încălcarea obligației de a sesiza instanța de contencios administrativ în vederea apărării drepturilor deținuților din penitenciare.

Instanța de recurs apreciază că în mod corect, instanța de recurs a reținut că prin promovarea unei astfel de acțiuni, reclamantul nu a înțeles să conteste acte administrative, nici tipice, ce ar fi putut eventual consta în actele administrative emise de pârât, nici acte administrative asimilate, ce ar fi putut fi reprezentate de refuzul nejustificat al pârâtului de a răspunde unor cereri adresate de reclamant prin care s-ar fi solicitat sesizarea instanței de contencios administrativ în condițiile expuse în cererea de chemare în judecată.

Or, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."

Totodată, potrivit art. art. 12 din Legea nr. 554/2004 stabilește că "Reclamantul anexează la acțiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau, după caz, răspunsul autorității publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale. În situația în care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică, precum și orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers era obligatoriu. În situația în care reclamantul introduce acțiune împotriva autorității care refuză să pună în executare actul administrativ emis în urma soluționării favorabile a cererii ori a plângerii prealabile, va depune la dosar și copia certificată după acest act."

În speță din modalitate de formulare a acțiunii și prezentare a argumentelor, instanța de fond în mod corect a reținut că reclamantul nu face dovada îndeplinirii condițiilor minime pentru promovarea unei astfel de acțiuni. Din actele atașate dosarului de fond nu rezultă proba contrarie opiniei instanței de fond, considerente pentru care criticile recurentului-reclamant nu sunt întemeiate.

Așadar în lipsa referirii la un act administrativ tipic sau asimilat, ori a unui refuz nejustificat care să vatăme vreunul din drepturile sale, promovarea unei astfel de acțiuni în fața instanței de contencios administrativ și fiscal este inadmisibilă, cum corect a reținut și instanța de fond.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2523 din 22 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2020.