ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2063/2014

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 10677 din 14

decembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 3209/180/2010 Judecătoria Bacău a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Oficiul de

Cadastru și Publicitate Imobiliară Bacău; a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive, excepția autorității de lucru judecat și excepția de

neconstituționalitate, invocate de pârâții M.O. și M.A.; a respins ca nefondată

acțiunea completată, formulată de reclamanții R.G.M. și R.T. împotriva

pârâților M.O., M.A. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bacău,

pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din

01 martie 1993 și rectificarea CF nr. AA; a respins ca nefondată cererea

reconvențională formulată de pârâții reclamanți M.O. și M.A. pentru constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 22 iulie 1997.

Prin decizia civilă

nr. 135 din 03 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3209/180/2010

s-a admis apelul declarat de reclamanții R.G.M. și R.T. împotriva hotărârii primei

instanțe, s-a schimbat în parte sentința apelată în sensul că s-a admis acțiunea

principală, astfel cum a fost completată, s-a constatat nulitatea absolută a contractului

de vânzare-cumpărare din 1 martie 1993 încheiat între pârâții M.A. și M.O. în calitate

de cumpărători și SC M. SA în calitate de vânzătoare; a dispus rectificarea CF

nr. AA a Unității Administrativ Teritoriale Bacău în sensul radierii dreptului de

proprietate al pârâților M.A. și M.O. asupra apartamentului situat în Bacău,

str. C.P.; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva aceleiași sentințe

a promovat apel pârâtul M.A., iar Tribunalul Bacău, secția I civilă, prin decizia

civilă nr. 52/A/2013 din 25 februarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 5978/110/2012

a admis excepția inadmisibilității și a respins apelul ca inadmisibil. Prin încheierea

din data de 11 septembrie 2013 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 5978/110/2012

la Dosarul nr. 3209/180/2010. Împotriva deciziei civile nr. 52 din 25 februarie

2012 a Tribunalului Bacău, în termen legal, a declarat recurs apelantul-pârât M.A.

Analizând recursul declarat

de pârâtul M.A. prin prisma dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., Curtea a reținut

că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Curtea a constatat că

împotriva hotărârii primei instanțe – sentința civilă nr. 10677 a Judecătoriei Bacău

– au formulat apel doar reclamanții, apel soluționat definitiv prin decizia civilă

nr. 135 din 03 aprilie 2012 a Tribunalului Bacău.

Declararea de către pârâtul

M.A. la data de 26 septembrie 2012 a apelului împotriva hotărârii primei instanțe,

ulterior datei soluționării apelului reclamanților R. – 03 aprilie 2012, s-a făcut

astfel, cum legal a reținut tribunalul, cu încălcarea principiului unicității căii

de atac.

Practica judiciară a decis

în mod constant că dreptul de a folosi o cale de atac este unic și se epuizează

prin exercitarea lui, iar judecata unitară a cauzei impune ca apelurile declarate

împotriva aceleași hotărâri să fie soluționate printr-o singură decizie.

Astfel, în mod corect

tribunalul a constatat că analiza legalității și temeiniciei hotărârii primei instanțe

în cadrul unui nou apel este inadmisibilă.

Analizând recursurile

declarate de pârâții M.A. și M.O. împotriva deciziei nr. 135 din 03 aprilie 2012

pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3209/180/2010 sub aspectul motivelor

de nelegalitate prevăzute strict de art. 304 C. proc. civ., Curtea le-a reținut

ca nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

S-a invocat de către recurentul-pârât

M.A. că în apel a fost citat legal doar pentru termenul din 26 martie 2012, termen

la care i s-a respins nelegal cererea sa de amânare pentru angajare apărător.

Curtea a constatat, astfel,

că respingerea cererii de amânare pentru angajare apărător s-a dispus legal, în

conformitate cu prevederile art. 156 alin. (1) C. proc. civ.

Criticile vizând necitarea

pârâtului M.A. în primă instanță și cele vizând nulitatea absolută a contractului

de vânzare-cumpărare din anul 1997 încheiat între T. și intimații-reclamanți R.

nu pot fi analizate omissio medio pentru prima oară în recurs, întrucât pârâta M.O.

nu a formulat apel în cauză, iar apelul declarat de pârâtul M.A. a fost respins,

ca inadmisibil, prin decizia nr. 52/2013 a Tribunalului Bacău, hotărâre menținută,

așa cum s-a motivat mai sus, prin prezenta decizie.

Astfel, soluția primei

instanțe, de respingere ca nefondată a cererii reconvenționale prin care s-a solicitat

de către pârâții M. constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare

din 22 iulie 1997 încheiat între SC T. SA Bacău și cumpărătorii R., a rămas irevocabilă.

Prin încheierea din 09

decembrie 2010 pronunțată în dosarul primei instanțe s-a constatat că SC M. SA a

fost radiată din evidențe în urma dizolvării și lichidării, conform extrasului O.R.C.

și a adresei Serviciului de Publicitate Imobiliară, motiv pentru care nu a mai fost

introdusă și citată în cauză.

Nefigurând ca parte în

dosarul primei instanțe, SC M. SA nu a fost trecută pe concept și citată nici în

apel.

De altfel, necitarea unei

părți din proces este motiv de nulitate relativă, care poate fi invocat doar de

acea parte, prejudiciată prin necitare.

În ce privește nulitatea

absolută a contractului de vânzare cumpărare din anul 1993 încheiat între vânzătoarea

SC M. SA și cumpărătorii M., Curtea a reținut următoarele:

Potrivit hotărârilor judecătorești

pronunțate în litigiul soluționat irevocabil prin decizia Curții de Apel Bacău

nr. 2103 din 16 decembrie 1998 dată în Dosarul nr. 3931/1998, s-a constatat și s-a

stabilit cu titlu de putere de lucru judecat pentru părți, așa cum a reținut și

instanța de apel, cadrul legislativ și regimul juridic aplicabil imobilului de locuințe

construit în Bacău, str. E.C.P., în sensul că acesta a fost construit pentru salariații

societăților constructoare de stat, urmând ca apartamentele să le fie repartizate

conform acordului dintre conducerile acestora.

De asemenea, construirea

și transferul dreptului de proprietate asupra apartamentelor s-a aflat sub incidența

prevederilor Decretului-lege nr. 61/1990 și al Legii nr. 85/1992. Ori, potrivit

acestor acte normative (art. 1 din Decretul-lege nr. 61/1990 și art. 19 din

Legea nr. 85/1992) sub sancțiunea nulității absolute, vânzarea locuințelor era obligatoriu

să se realizeze prin intermediul unităților specializate organizate de Primării,

R.F. Bacău transformată ulterior în T. SA Bacău.

Cu toate acestea, SC M.

SA a încheiat un act sub semnătură privată cu soții M.A. și O., act intitulat contract

de vânzare-cumpărare prin care le-a înstrăinat un imobil (apartament) pe care nu

îl avea în proprietate, nu îi fusese repartizat acestei societăți conform protocolului

trilateral B. – A. – M. din 02 octombrie 1991 și pe care nu avea dreptul legal să

îl înstrăineze, întrucât nu avea capacitatea juridică de unitate specializată cerută

de lege.

Încheiat în aceste condiții,

actul este evident nul absolut.

Potrivit dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 85/1992, orice contract încheiat cu nerespectarea dispozițiilor

Decretului-lege nr. 61/1990 este lovit de nulitate absolută, aspect reținut în mod

corect și de către instanța de apel.

Față de aceste considerente,

soluția tribunalului de a constata nulitatea contractului menționat mai sus este

legală.

Legală este și soluția

de rectificare a CF nr. AA a Unității Administrativ Teritoriale în sensul radierii

dreptului de proprietate al recurenților-pârâți M., asupra apartamentului din Bacău,

str. E.C.P., motivat pe de o parte de dispozițiile art. 34 pct. 1 din Legea nr.

7/1996. Pe de altă parte, soluția este firească, urmare a constatării nevalabilității

titlului care a stat la baza înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate

al recurenților asupra acestui apartament.

Față de considerentele

expuse, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin decizia nr. 399/2014 din 2 aprilie

2014 a respins recursul formulat de M.A. împotriva deciziei civile nr. 52/A din

25 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul 5978/110/2012; a respins

ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 19 Legea nr. 85/1992; a anulat recursul, nefiind promovat de

titularul său M.A.; a respins recursurile formulate de M.O. și M.A. împotriva deciziei

civile 135/A din 03 aprilie 2012 a Tribunalului Bacău, pronunțată în Dosarul

nr. 3209/180/2010.

Împotriva soluției privind

respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, au formulat

recurs, în cadrul termenului legal pârâții M.A. și M.O. prin care au solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii de sesizare

a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. (3), (4) și (5) din Legea nr. 85/1992.

În susținerea recursului,

recurenții au arătat că la termenul de judecată din data de 19 martie 2014, au invocat

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (3), (4) și (5)

din Legea nr. 85/1992.

Instanța de recurs în

mod greșit a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale, întrucât

dispozițiile invocate contravin dispozițiilor art. 44 alin. (1), (2), (3), și (6)

din Constituție referitoare la proprietate deoarece pentru culpa civilă a uneia

dintre părțile contractante este sancționată partea adversă care nu are nici o culpă.

Orice sancțiune civilă

are la bază ideea de vinovăție, însă atragerea răspunderii este condiționată de

culpă.

Recurenții susțin că au

fost aplicate greșit dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că acțiunea

de față nu poate fi soluționată înainte de tranșarea problemei referitoare la cele

două titluri de proprietate, prin compararea acestora.

Recurenții cu privire

la excepția invocată susțin că îndeplinește condițiile de admisibilitate cerute

de art. 29 din Legea nr. 47/1992. Celelalte considerente ale instanței de apel vizează

fondul excepției, care este de competența instanței de contencios constituțional.

Recursul va fi respins

pentru următoarele considerente:

Excepția de neconstituționalitate

este un incident apărut în cursul unui proces, asemănător chestiunilor prejudiciale

obișnuite, și, în principiu, invocarea ei trebuie să reclame justificarea unui interes,

de aceea Legea nr. 47/1992 prin art. 29 (1)-(3) a stabilit condițiile de sesizare

a Curții Constituționale.

Verificarea condițiilor

prevăzute de lege a fost stabilită în competența instanței în fața căreia a fost

ridicată această excepție, așa încât Curtea de Apel respectând aceste dispoziții,

a verificat cererea recurenților, oprindu-se mai întâi asupra admisibilității căii

de atac a recursului potrivit reglementării din alin. (3) al art. 29 din Legea

nr. 47/1992.

Art. 29 alin. (3) din

lege prevede că nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale

printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Rezultă din aceste prevederi

că asupra dispozițiilor normative puse în discuție Curtea Constituțională nu trebuie

să fi analizat dispozițiile invocate, urmare exercitării controlului de constituționalitate.

În cazul de față, instanța

a reținut incidența dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, constatând

că prin Decizia nr. 70/2001, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 85/1992, situație în care nu este îndeplinită

una dintre condițiile de sesizare a Curții Constituționale.

În consecință, față de

cele ce preced, recursul, conform art. 312 C. proc. civ. va fi respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâții M.A. și M.O. împotriva deciziei nr. 399/2014

din 2 aprilie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie

2014.