ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1490/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1490/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 ianuarie 2010
SC D.F. SRL Brăila a
formulat contestație în anulare împotriva
deciziei nr. 2179 din 29 septembrie 2009 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, solicitând admiterea
contestației, suspendarea executării hotărârii atacate, anularea deciziei
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și în consecință rejudecarea
recursului.
A invocat
dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., motivând că instanța de recurs a
omis să analizeze și să se pronunțe cu privire la toate motivele de recurs,
fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.
În conformitate cu
dispozițiile art. 137 C. proc. civ., examinând contestația în anulare sub
aspectul regularității formulării acesteia și față de excepția tardivității
ridicată de intimată, Curtea constată că decizia atacată a fost pronunțată la
data de 29 septembrie 2009 iar contestația în anulare a fost formulată la 25
ianuarie 2010 și că art. 319 alin. (2) C. proc. civ. prevede că împotriva
hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare
silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când
contestatorul a luat cunoștință de hotărâre dar nu mai târziu de un an de la
data când hotărârea a rămas irevocabilă.
În enunțarea textului
art. 319
alin. (2) C. proc. civ.
,
privind luarea la cunoștință de înscrisurile noi, legiuitorul vizează momentul
cunoașterii existenței înscrisului, moment care, în speță, s-a realizat atunci
când contestatoarea, prezentă fiind la judecarea cauzei soluționată prin
hotărârea atacată, a cunoscut că aceasta a fost pronunțată de instanță, fiind
lesne de înțeles că aceasta cunoștea că în cauza în care a fost parte și a pus
concluzii pe fond, s-a pronunțat hotărârea.
De asemenea
declararea contestației în anulare nu depinde în mod direct de cunoașterea
argumentării care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate.
Aprecierea momentului
cunoașterii actului nou nu este arbitrară, din interpretarea textului art. 319 alin.
(2) C. proc. civ. nerezultând că partea care uzează de această cale de atac
extraordinară ar avea latitudinea de a aprecia unilateral asupra momentului
luării la cunoștință, mai ales în situația când hotărârea este irevocabilă și
nu se comunică ci, determinarea momentului luării la cunoștință de hotărârea
atacată se apreciază prin coroborarea împrejurărilor care constituie indicii
clare asupra existenței și cunoașterii acestuia, părțile trebuind să-și
circumscrie acțiunile în contextul aplicării dispozițiilor legale cu rigoarea
atribuită de legiuitor, având obligația de a-și exercita drepturile procesuale
cu bună credință, în cadrul termenelor stabilite de lege, cu respectarea
principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod
echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraf 1
din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și ale Libertăților
Fundamentale, instituirea și respectarea termenelor procesuale servind și unei
mai bune administrări a justiției precum și necesității aplicării și
respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.
Pentru aceste
considerente, Curtea apreciază că în cauză contestatoarea a luat cunoștință de
hotărârea atacată la data pronunțării acesteia fiind aplicabil termenul de 15
zile prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ., calculat cu începere de la
data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, înlăturând astfel
termenul obiectiv de un an socotit de la data când hotărârea atacată a rămas
irevocabilă, reținând în același timp că hotărârea atacată nu este susceptibilă
de executare întrucât nu cuprinde nicio obligație a vreunei părți raportată la
obiectul acțiunii.
Față de împrejurarea
că data luării la cunoștință asupra hotărârii atacate este 29 septembrie 2009
și că momentul la care a fost introdusă contestația în anulare este 25 ianuarie
2010, raportat la dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., care prevede
un termen de 15 zile în interiorul căruia să fie introdusă contestația în
anulare, Curtea constată că aceasta a fost introdusă cu mult peste termenul
legal prevăzut de lege, astfel încât contestația în anulare urmează a fi
respinsă ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardivă
contestația în anulare formulată de
SC D.F. SRL Brăila
împotriva deciziei nr.
2179 din 29 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 aprilie 2010.