ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1490/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 ianuarie 2010 SC D.F. SRL Brăila a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2179 din 29 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, solicitând admiterea contestației, suspendarea executării hotărârii atacate, anularea deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și în consecință rejudecarea recursului. A invocat dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., motivând că instanța de recurs a omis să analizeze și să se pronunțe cu privire la toate motivele de recurs, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil. În conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., examinând contestația în anulare sub aspectul regularității formulării acesteia și față de excepția tardivității ridicată de intimată, Curtea constată că decizia atacată a fost pronunțată la data de 29 septembrie 2009 iar contestația în anulare a fost formulată la 25 ianuarie 2010 și că art. 319 alin. (2) C. proc. civ. prevede că împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. În enunțarea textului art. 319 alin. (2) C. proc. civ.

, privind luarea la cunoștință de înscrisurile noi, legiuitorul vizează momentul cunoașterii existenței înscrisului, moment care, în speță, s-a realizat atunci când contestatoarea, prezentă fiind la judecarea cauzei soluționată prin hotărârea atacată, a cunoscut că aceasta a fost pronunțată de instanță, fiind lesne de înțeles că aceasta cunoștea că în cauza în care a fost parte și a pus concluzii pe fond, s-a pronunțat hotărârea. De asemenea declararea contestației în anulare nu depinde în mod direct de cunoașterea argumentării care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate. Aprecierea momentului cunoașterii actului nou nu este arbitrară, din interpretarea textului art. 319 alin. (2) C. proc.

civ.

nerezultând că partea care uzează de această cale de atac extraordinară ar avea latitudinea de a aprecia unilateral asupra momentului luării la cunoștință, mai ales în situația când hotărârea este irevocabilă și nu se comunică ci, determinarea momentului luării la cunoștință de hotărârea atacată se apreciază prin coroborarea împrejurărilor care constituie indicii clare asupra existenței și cunoașterii acestuia, părțile trebuind să-și circumscrie acțiunile în contextul aplicării dispozițiilor legale cu rigoarea atribuită de legiuitor, având obligația de a-și exercita drepturile procesuale cu bună credință, în cadrul termenelor stabilite de lege, cu respectarea principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și ale Libertăților Fundamentale, instituirea și respectarea termenelor procesuale servind și unei mai bune administrări a justiției precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză contestatoarea a luat cunoștință de hotărârea atacată la data pronunțării acesteia fiind aplicabil termenul de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ., calculat cu începere de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, înlăturând astfel termenul obiectiv de un an socotit de la data când hotărârea atacată a rămas irevocabilă, reținând în același timp că hotărârea atacată nu este susceptibilă de executare întrucât nu cuprinde nicio obligație a vreunei părți raportată la obiectul acțiunii. Față de împrejurarea că data luării la cunoștință asupra hotărârii atacate este 29 septembrie 2009 și că momentul la care a fost introdusă contestația în anulare este 25 ianuarie 2010, raportat la dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc.

civ., care prevede un termen de 15 zile în interiorul căruia să fie introdusă contestația în anulare, Curtea constată că aceasta a fost introdusă cu mult peste termenul legal prevăzut de lege, astfel încât contestația în anulare urmează a fi respinsă ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de SC D.F. SRL Brăila împotriva deciziei nr. 2179 din 29 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.