ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2721/2010

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15

decembrie 2009, contestatorul Ț.R., a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 317

și 318 C. proc. civ., anularea deciziei comerciale nr. 2922 din 17 noiembrie

2009, rejudecarea recursului, admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate

în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale.

În motivarea cererii, contestatorul

susține că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ., exprimând generic înlăturarea criticii vizând nemotivarea

hotărârii recurate prin aceea că argumentele de fapt și de drept reies clar din

considerentele hotărârii, fără însă a analiza criticile aduse; nu a cercetat

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ., instanța de recurs

concluzionând că aspectele invocate nu pot face obiectul examenului de

nelegalitate întrucât vizează netemeinicia hotărârii atacate, deși critica

privea natura juridică și obiectul contractului de comision și mandatul special

fără reprezentare care reprezenta obligația principală și scopul pentru care

convenția s-a încheiat.

Mai susține contestatorul că

instanța de recurs a omis să cerceteze excepția de neexecutare a contractului,

regimul juridic al ternului supus notoriu unei proceduri de executare silită

sau raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Pe de altă parte se susține și

dezlegarea greșită a cauzei datorate unei greșeli materiale, constând în aceea

că apărătorul contestatorului a precizat expres că înțelege că încadreze

motivul II de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, în motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar instanța nesocotind

principiul disponibilității și-a depășit limitele învestirii.

Contestația în anulare este considerată

tardivă și va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 319 alin. (2) C.

proc. civ., stabilesc posibilitatea exercitării contestației întemeiată pe

dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., oricând înainte de începutul

executării, iar în timpul ei până la împlinirea termenului de 15 zile de la

data când a primit somația de executare sau a luat cunoștință de primul act de

executare sau a primit comunicarea înființării popririi. Împotriva hotărârilor

care nu se aduc la îndeplinire prin executare silită termenul de 15 zile curge

de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu

de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Prin decizia 2922 din 17 noiembrie

2009, atacată prin contestația în anulate de față, a fost respins, ca nefondat,

recursul declarat de recurent.

Hotărârea, astfel pronunțată nu este

susceptibilă de executare silită astfel cum însuși contestatorul susține, așa

încât termenul de exercitare a căii extraordinare de atac a contestației în

anulare este de 15 zile de la data la care partea a luat cunoștință de

hotărâre, respectiv 17 septembrie 2009.

Însă abia la data de 15 decembrie

2009, peste termenul de 15 zile prevăzut de textul de lege citat, contestatorul

a înțeles să atace hotărârea judecătorească irevocabilă, așa încât exercițiul

acestui drept apare în afara termenului prescris de lege.

Așa fiind, urmează ca în temeiul

textului de lege invocat, Înalta Curte de Casație și Justiție, să respingă, ca

tardivă, contestația în anulare declarată împotriva deciziei 2922 din 17

noiembrie 2009 pronunțată de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

În considerarea dispozițiilor art. 274

C. proc. civ., având în vedere culpa procesuală a contestatorului, urmează ca

acesta să fie obligat la cheltuieli de judecată în sumă de 2510 lei conform

actelor depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității

invocată de intimata SC E.I. SRL BUCUREȘTI.

Respinge, ca tardivă, contestația în

anulare formulată de contestatorul Ț.R. împotriva deciziei nr. 2922 din 17

noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 16383/3/2007 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială.

Obligă contestatoarea la plata sumei

de 2500 lei cheltuieli de judecată către intimata SC E.I. SRL București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 septembrie 2010.