ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2721/2010

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 15 decembrie 2009, contestatorul Ț.R., a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 317 și 318 C. proc. civ., anularea deciziei comerciale nr. 2922 din 17 noiembrie 2009, rejudecarea recursului, admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale. În motivarea cererii, contestatorul susține că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., exprimând generic înlăturarea criticii vizând nemotivarea hotărârii recurate prin aceea că argumentele de fapt și de drept reies clar din considerentele hotărârii, fără însă a analiza criticile aduse; nu a cercetat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc.

civ., instanța de recurs concluzionând că aspectele invocate nu pot face obiectul examenului de nelegalitate întrucât vizează netemeinicia hotărârii atacate, deși critica privea natura juridică și obiectul contractului de comision și mandatul special fără reprezentare care reprezenta obligația principală și scopul pentru care convenția s-a încheiat. Mai susține contestatorul că instanța de recurs a omis să cerceteze excepția de neexecutare a contractului, regimul juridic al ternului supus notoriu unei proceduri de executare silită sau raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Pe de altă parte se susține și dezlegarea greșită a cauzei datorate unei greșeli materiale, constând în aceea că apărătorul contestatorului a precizat expres că înțelege că încadreze motivul II de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., iar instanța nesocotind principiul disponibilității și-a depășit limitele învestirii. Contestația în anulare este considerată tardivă și va fi respinsă pentru următoarele considerente: Prevederile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., stabilesc posibilitatea exercitării contestației întemeiată pe dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., oricând înainte de începutul executării, iar în timpul ei până la împlinirea termenului de 15 zile de la data când a primit somația de executare sau a luat cunoștință de primul act de executare sau a primit comunicarea înființării popririi. Împotriva hotărârilor care nu se aduc la îndeplinire prin executare silită termenul de 15 zile curge de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Prin decizia 2922 din 17 noiembrie 2009, atacată prin contestația în anulate de față, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurent. Hotărârea, astfel pronunțată nu este susceptibilă de executare silită astfel cum însuși contestatorul susține, așa încât termenul de exercitare a căii extraordinare de atac a contestației în anulare este de 15 zile de la data la care partea a luat cunoștință de hotărâre, respectiv 17 septembrie 2009. Însă abia la data de 15 decembrie 2009, peste termenul de 15 zile prevăzut de textul de lege citat, contestatorul a înțeles să atace hotărârea judecătorească irevocabilă, așa încât exercițiul acestui drept apare în afara termenului prescris de lege. Așa fiind, urmează ca în temeiul textului de lege invocat, Înalta Curte de Casație și Justiție, să respingă, ca tardivă, contestația în anulare declarată împotriva deciziei 2922 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În considerarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., având în vedere culpa procesuală a contestatorului, urmează ca acesta să fie obligat la cheltuieli de judecată în sumă de 2510 lei conform actelor depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția tardivității invocată de intimata SC E.I. SRL BUCUREȘTI. Respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul Ț.R. împotriva deciziei nr. 2922 din 17 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 16383/3/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Obligă contestatoarea la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată către intimata SC E.I. SRL București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2010.