ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 35/2013

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1673 din 3 mai 2011 Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a anulat recursul declarat de

recurenta-revizuentă SC E. SA Odorheiul Secuiesc împotriva Deciziei nr. 69/A

din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

Împotriva Deciziei

nr. 1673 din 3 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, a formulat contestație în anulare contestatoarea SC E. SA

Odorheiul Secuiesc, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C.

proc. civ., prin care a solicitat admiterea acesteia, anularea deciziei

pronunțate în recurs și stabilirea unui termen de judecată pentru soluționarea

recursului.

Contestatoarea a

susținut că decizia pronunțată de către instanța de recurs este rezultatul unei

greșeli materiale, întrucât aceasta nu a luat în considerare taxa judiciară de

timbru în valoare de 5 RON, achitată la data de 2 mai 2011, anterior termenului

din 3 mai 2011, la care a fost soluționat recursul, care a fost depusă în

termen, fapt confirmat de predarea dovezii plății acesteia cu scrisoare

recomandată la oficiul poștal. Se mai arată că legea taxelor de timbru,

sancționează cu anularea cererii, neîndeplinirea obligației de plată a

acesteia, până la termenul stabilit, iar nu nedepunerea dovezii de plată până

la termen.

Intimata SC D. SRL

Miercurea Ciuc a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea

contestației în anulare ca tardiv formulată, iar pe fond, respingerea

contestației în anulare ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg în cererea

scrisă.

Cu referire la

motivul întemeiat pe dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., intimata a

arătat în esență că se impune respingerea contestației în anulare, întrucât la

data pronunțării deciziei din recurs în mod corect Înalta Curte, a anulat

recursul ca insuficient timbrat, astfel că nu se poate reține existența unei

greșeli materiale în sensul dispoziției legale menționate.

Prealabil examinării

criticilor invocate prin contestația în anulare, Înalta Curte urmează a analiza

în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 319

alin. (2) C. proc. civ., excepția tardivității promovării acestei căi

extraordinare de atac, excepție invocată de către intimata SC D. SRL Miercurea

Ciuc.

Dispozițiile art. 319

alin. (2) C. proc. civ. stabilesc termene diferențiate, pentru promovarea

contestației în anulare, după cum hotărârea irevocabilă se aduce la îndeplinire

sau nu, pe cale de executare silită.

Astfel, în speță se

constată că Decizia nr. 1673 din 3 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, nu este susceptibilă de executare

silită, devenind aplicabile prevederile art. 319 alin. (2) teza II C. proc. civ.,

care stabilesc că împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la

îndeplinire pe cale de executare silită, contestația în anulare poate fi

introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință

de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas

irevocabilă.

În cauză, pronunțarea

hotărârii s-a făcut la data de 3 mai 2011, potrivit mențiunilor din Decizia nr.

1673, iar promovarea contestației în anulare a fost înregistrată pe rolul

instanței la data de 17 aprilie 2012, conform datei de pe ștampila poștei.

Cum contestația în

anulare a fost făcută cu respectarea prevederilor art. 319 alin. (2) teza II C.

proc. civ. și avându-se în vedere faptul că Decizia nr. 1673 din 3 mai 2011

pronunțată în recurs, este irevocabilă și nu se comunică părților, Înalta Curte

va respinge excepția tardivității contestației în anulare.

Analizând contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC E. SA Odorheiul Secuiesc împotriva

Deciziei nr. 1673 din 3 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, în limitele dispozițiilor art. 318 teza I C. proc.

civ. și a motivelor arătate, se constată că aceasta este nefondată pentru

următoarele considerente:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita

în cazurile anume prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Potrivit articolului

menționat, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Greșeli materiale în

înțelesul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., vizează greșelile săvârșite în

legătură cu dezlegarea dată recursului, ele trebuie să fie evidente și

săvârșite de instanță, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau

date materiale importante din dosarul cauzei.

În ceea ce privește

ipoteza art. 318 teza I C. proc. civ., contestatoarea a susținut că dezlegarea

dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât

taxa judiciară de timbru deși a fost achitată și transmisă prin fax, anterior

termenului de judecată stabilit la data de 3 mai 2011, în contul consiliului

local și depusă în termen prin predarea dovezii plății acesteia cu scrisoare

recomandată la oficiul poștal, când instanța a dispus anularea recursului ca

insuficient timbrat, aceasta nu a fost luată în considerație.

Contestatoarea

susține că, copia chitanței de plată a taxei judiciare de timbru conține atât

contul în care s-a făcut plata, cât și viza unității la care s-a plătit, astfel

că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială, anulând recursul ca

netimbrat și că nepronunțarea instanței pe excepția nulității recursului în

raport de art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. se datorează tot unei

erori materiale.

Examinând contestația în anulare formulată de

contestatoarea SC E. SA Odorheiul Secuiesc împotriva Deciziei nr. 1673 din 3

mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

Înalta Curte urmează a o respinge ca nefondată, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare:

Analizând

înscrisurile aflate în dosarul de recurs, se constată că, întrucât

contestatoarea nu a înțeles să dea curs obligației sale legale de timbrare a

cererii formulate, în contul indicat de instanță, așa cum prevăd dispozițiile

art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. și cu respectarea condițiilor

impuse de art. 39 din Normele Metodologice, potrivit cărora dovada plății se

face cu copia de pe chitanța de încasare în numerar, eliberată de unitățile

C.E.C. sau trezoreriile statului sau după caz, copia de pe ordinul de plată

vizat de unitatea la care s-a făcut plata, certificate de organul prestatator

al serviciului, iar copia xerox depusă la dosar nu cuprinde o atare certificare

și nu conține contul în care s-a făcut plata, în mod corect instanța de recurs

a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind

taxele judiciare de timbru, modificată.

Cum în speță nu s-a

dovedit că decizia din recurs este rezultatul unei greșeli materiale în sensul

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă atât

excepția nulității cât și contestația în anulare formulată.

Cu privire la faptul

că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepției prevăzute de art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., soluția instanței este corectă avându-se în vedere

anularea recursului pe excepția insuficientei timbrări, aspect ce făcea de

prisos analiza celorlalte excepții și motive de recurs.

În baza art. 274 C.

proc. civ., urmează a obliga contestatoarea la plata sumei de 5.000 RON

cheltuieli de judecată către intimata SC D. SRL Miercurea Ciuc, conform

chitanței aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității formulării contestației în anulare invocată de intimată ca

nefondată.

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC E. SA Odorheiul Secuiesc împotriva

Deciziei nr. 1673 din 3 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Obligă contestatoarea

la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată către intimata SC D. SRL

Miercurea Ciuc.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - AA