ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 35/2013

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1673 din 3 mai 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a anulat recursul declarat de recurenta-revizuentă SC E. SA Odorheiul Secuiesc împotriva Deciziei nr. 69/A din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat. Împotriva Deciziei nr. 1673 din 3 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a formulat contestație în anulare contestatoarea SC E. SA Odorheiul Secuiesc, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acesteia, anularea deciziei pronunțate în recurs și stabilirea unui termen de judecată pentru soluționarea recursului.

Contestatoarea a susținut că decizia pronunțată de către instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât aceasta nu a luat în considerare taxa judiciară de timbru în valoare de 5 RON, achitată la data de 2 mai 2011, anterior termenului din 3 mai 2011, la care a fost soluționat recursul, care a fost depusă în termen, fapt confirmat de predarea dovezii plății acesteia cu scrisoare recomandată la oficiul poștal. Se mai arată că legea taxelor de timbru, sancționează cu anularea cererii, neîndeplinirea obligației de plată a acesteia, până la termenul stabilit, iar nu nedepunerea dovezii de plată până la termen. Intimata SC D. SRL Miercurea Ciuc a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca tardiv formulată, iar pe fond, respingerea contestației în anulare ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg în cererea scrisă.

Cu referire la motivul întemeiat pe dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., intimata a arătat în esență că se impune respingerea contestației în anulare, întrucât la data pronunțării deciziei din recurs în mod corect Înalta Curte, a anulat recursul ca insuficient timbrat, astfel că nu se poate reține existența unei greșeli materiale în sensul dispoziției legale menționate. Prealabil examinării criticilor invocate prin contestația în anulare, Înalta Curte urmează a analiza în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 319 alin. (2) C. proc. civ., excepția tardivității promovării acestei căi extraordinare de atac, excepție invocată de către intimata SC D. SRL Miercurea Ciuc.

Dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc termene diferențiate, pentru promovarea contestației în anulare, după cum hotărârea irevocabilă se aduce la îndeplinire sau nu, pe cale de executare silită. Astfel, în speță se constată că Decizia nr. 1673 din 3 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, nu este susceptibilă de executare silită, devenind aplicabile prevederile art. 319 alin. (2) teza II C. proc. civ., care stabilesc că împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

În cauză, pronunțarea hotărârii s-a făcut la data de 3 mai 2011, potrivit mențiunilor din Decizia nr. 1673, iar promovarea contestației în anulare a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 17 aprilie 2012, conform datei de pe ștampila poștei. Cum contestația în anulare a fost făcută cu respectarea prevederilor art. 319 alin. (2) teza II C. proc. civ. și avându-se în vedere faptul că Decizia nr. 1673 din 3 mai 2011 pronunțată în recurs, este irevocabilă și nu se comunică părților, Înalta Curte va respinge excepția tardivității contestației în anulare. Analizând contestația în anulare formulată de contestatoarea SC E. SA Odorheiul Secuiesc împotriva Deciziei nr. 1673 din 3 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în limitele dispozițiilor art. 318 teza I C. proc.

civ. și a motivelor arătate, se constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Potrivit articolului menționat, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Greșeli materiale în înțelesul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., vizează greșelile săvârșite în legătură cu dezlegarea dată recursului, ele trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei.

În ceea ce privește ipoteza art. 318 teza I C. proc. civ., contestatoarea a susținut că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât taxa judiciară de timbru deși a fost achitată și transmisă prin fax, anterior termenului de judecată stabilit la data de 3 mai 2011, în contul consiliului local și depusă în termen prin predarea dovezii plății acesteia cu scrisoare recomandată la oficiul poștal, când instanța a dispus anularea recursului ca insuficient timbrat, aceasta nu a fost luată în considerație. Contestatoarea susține că, copia chitanței de plată a taxei judiciare de timbru conține atât contul în care s-a făcut plata, cât și viza unității la care s-a plătit, astfel că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială, anulând recursul ca netimbrat și că nepronunțarea instanței pe excepția nulității recursului în raport de art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ. se datorează tot unei erori materiale. Examinând contestația în anulare formulată de contestatoarea SC E. SA Odorheiul Secuiesc împotriva Deciziei nr. 1673 din 3 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, Înalta Curte urmează a o respinge ca nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Analizând înscrisurile aflate în dosarul de recurs, se constată că, întrucât contestatoarea nu a înțeles să dea curs obligației sale legale de timbrare a cererii formulate, în contul indicat de instanță, așa cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. și cu respectarea condițiilor impuse de art. 39 din Normele Metodologice, potrivit cărora dovada plății se face cu copia de pe chitanța de încasare în numerar, eliberată de unitățile C.E.C.

sau trezoreriile statului sau după caz, copia de pe ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata, certificate de organul prestatator al serviciului, iar copia xerox depusă la dosar nu cuprinde o atare certificare și nu conține contul în care s-a făcut plata, în mod corect instanța de recurs a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, modificată. Cum în speță nu s-a dovedit că decizia din recurs este rezultatul unei greșeli materiale în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă atât excepția nulității cât și contestația în anulare formulată. Cu privire la faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepției prevăzute de art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ., soluția instanței este corectă avându-se în vedere anularea recursului pe excepția insuficientei timbrări, aspect ce făcea de prisos analiza celorlalte excepții și motive de recurs. În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga contestatoarea la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată către intimata SC D. SRL Miercurea Ciuc, conform chitanței aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității formulării contestației în anulare invocată de intimată ca nefondată. Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC E. SA Odorheiul Secuiesc împotriva Deciziei nr. 1673 din 3 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Obligă contestatoarea la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată către intimata SC D. SRL Miercurea Ciuc. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2013. Procesat de GGC - AA