ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1969/2011

Ședința publică

de la 19 mai 2011

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La data de 14 ianuarie 2011 SC D.A.M.

SRL Bacău a formulat contestația în anulare împotriva deciziei nr. 3514 din 26

octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

solicitând anularea acesteia și rejudecarea în totalitate a recursului cu

precizarea că motivele vor fi depuse după comunicarea deciziei atacate.

A precizat temeiul de drept ca fiind

art. 318 C. proc. civ.

La data de 2 martie 2011

contestatoarea a formulat motivele contestației în anulare invocând eroarea

materială în dezlegarea dată recursului constând în neobservarea de către

instanța de recurs a precizărilor scrise la acțiune din data de 24 noiembrie

2008 depuse la Tribunalul București precum și omisiunea cercetării motivelor de

casare și modificare invocate în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

respectiv pct. 2.2, precum și cel indicat în motivele de recurs la pct. 2.4

referitor la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art.

137 C. proc. civ., examinând contestația în anulare sub aspectul regularității

formulării acesteia și față de excepția tardivității ridicată de intimată,

Curtea constată că decizia atacată a fost pronunțată la data de 26 octombrie

2010, iar contestația în anulare a fost formulată la 12 ianuarie 2011 (data

poștei) și că art. 319 alin. (2) C. proc. civ., prevede că împotriva

hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare

silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când

contestatorul a luat cunoștință de hotărâre dar nu mai târziu de un an de la

data când hotărârea a rămas irevocabilă.

În enunțarea textului art. 319 alin.

(2) C. proc. civ., privind luarea la cunoștință de înscrisurile noi,

legiuitorul vizează momentul cunoașterii existenței înscrisului, moment care,

în speță, s-a realizat atunci când contestatoarea, prezentă fiind la judecarea

cauzei soluționată prin hotărârea atacată, a cunoscut că aceasta a fost

pronunțată de instanță, fiind lesne de înțeles că aceasta cunoștea că în cauza

în care a fost parte și a pus concluzii pe fond, s-a pronunțat hotărârea.

De asemenea, declararea contestației

în anulare nu depinde în mod direct de cunoașterea argumentării care a stat la

baza pronunțării hotărârii atacate.

Aprecierea momentului cunoașterii

actului nou nu este arbitrară, din interpretarea textului art. 319 alin. (2) C.

proc. civ., nerezultând că partea care uzează de această cale de atac

extraordinară ar avea latitudinea de a aprecia unilateral asupra momentului

luării la cunoștință, mai ales în situația când hotărârea este irevocabilă și

nu se comunică ci, determinarea momentului luării la cunoștință de hotărârea

atacată se apreciază prin coroborarea împrejurărilor care constituie indicii

clare asupra existenței și cunoașterii acestuia, părțile trebuind să-și

circumscrie acțiunile în contextul aplicării dispozițiilor legale cu rigoarea

atribuită de legiuitor, având obligația de a-și exercita drepturile procesuale

cu bună credință, în cadrul termenelor stabilite de lege, cu respectarea principiului

privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și

într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraf 1 din C.A.D.O.L.F.,

instituirea și respectarea termenelor procesuale servind și unei mai bune

administrări a justiției precum și necesității aplicării și respectării

drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Pentru aceste considerente, Curtea

apreciază că în cauză contestatoarea a luat cunoștință de hotărârea atacată la

data pronunțării acesteia fiind aplicabil termenul de 15 zile prevăzut de art. 319

alin. (2) C. proc. civ., înlăturând astfel termenul obiectiv de un an socotit

de la data când hotărârea atacată a rămas irevocabilă, reținând în același timp

că hotărârea atacată nu este susceptibilă de executare întrucât nu cuprinde

nicio obligație a vreunei părți raportată la obiectul acțiunii.

Față de împrejurarea că data luării

la cunoștință asupra hotărârii atacate este 26 octombrie 2010 și că momentul la

care a fost introdusă contestația în anulare este 12 ianuarie 2011, raportat la

dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., care prevede un termen de 15

zile în interiorul căruia să fie introdusă contestația în anulare, Curtea

constată că aceasta a fost introdusă cu mult peste termenul legal prevăzut de

lege, astfel încât se va admite excepția invocată de intimată, urmând a fi

respinsă ca tardiv formulată contestația în anulare declarată în cauză.

Conform art. 274 C. proc. civ.,

partea care în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de

judecată.

Cum intimata a solicitat cheltuieli

de judecată și a depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare în acest sens,

Curtea va admite cererea și o va obliga pe contestatoare la plata sumei de

2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția.

Respinge contestația în anulare formulată de

contestatoarea SC D.A.M. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 3514 din 26 octombrie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca tardiv

declarată.

Obligă contestatoarea la plata sumei

de 2000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, către intimata SC C. SRL

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 mai 2011.