ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1969/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1969/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Ședința publică
de la 19 mai 2011
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
La data de 14 ianuarie 2011 SC D.A.M.
SRL Bacău a formulat contestația în anulare împotriva deciziei nr. 3514 din 26
octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,
solicitând anularea acesteia și rejudecarea în totalitate a recursului cu
precizarea că motivele vor fi depuse după comunicarea deciziei atacate.
A precizat temeiul de drept ca fiind
art. 318 C. proc. civ.
La data de 2 martie 2011
contestatoarea a formulat motivele contestației în anulare invocând eroarea
materială în dezlegarea dată recursului constând în neobservarea de către
instanța de recurs a precizărilor scrise la acțiune din data de 24 noiembrie
2008 depuse la Tribunalul București precum și omisiunea cercetării motivelor de
casare și modificare invocate în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,
respectiv pct. 2.2, precum și cel indicat în motivele de recurs la pct. 2.4
referitor la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În conformitate cu dispozițiile art.
137 C. proc. civ., examinând contestația în anulare sub aspectul regularității
formulării acesteia și față de excepția tardivității ridicată de intimată,
Curtea constată că decizia atacată a fost pronunțată la data de 26 octombrie
2010, iar contestația în anulare a fost formulată la 12 ianuarie 2011 (data
poștei) și că art. 319 alin. (2) C. proc. civ., prevede că împotriva
hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare
silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când
contestatorul a luat cunoștință de hotărâre dar nu mai târziu de un an de la
data când hotărârea a rămas irevocabilă.
În enunțarea textului art. 319 alin.
(2) C. proc. civ., privind luarea la cunoștință de înscrisurile noi,
legiuitorul vizează momentul cunoașterii existenței înscrisului, moment care,
în speță, s-a realizat atunci când contestatoarea, prezentă fiind la judecarea
cauzei soluționată prin hotărârea atacată, a cunoscut că aceasta a fost
pronunțată de instanță, fiind lesne de înțeles că aceasta cunoștea că în cauza
în care a fost parte și a pus concluzii pe fond, s-a pronunțat hotărârea.
De asemenea, declararea contestației
în anulare nu depinde în mod direct de cunoașterea argumentării care a stat la
baza pronunțării hotărârii atacate.
Aprecierea momentului cunoașterii
actului nou nu este arbitrară, din interpretarea textului art. 319 alin. (2) C.
proc. civ., nerezultând că partea care uzează de această cale de atac
extraordinară ar avea latitudinea de a aprecia unilateral asupra momentului
luării la cunoștință, mai ales în situația când hotărârea este irevocabilă și
nu se comunică ci, determinarea momentului luării la cunoștință de hotărârea
atacată se apreciază prin coroborarea împrejurărilor care constituie indicii
clare asupra existenței și cunoașterii acestuia, părțile trebuind să-și
circumscrie acțiunile în contextul aplicării dispozițiilor legale cu rigoarea
atribuită de legiuitor, având obligația de a-și exercita drepturile procesuale
cu bună credință, în cadrul termenelor stabilite de lege, cu respectarea principiului
privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și
într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraf 1 din C.A.D.O.L.F.,
instituirea și respectarea termenelor procesuale servind și unei mai bune
administrări a justiției precum și necesității aplicării și respectării
drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.
Pentru aceste considerente, Curtea
apreciază că în cauză contestatoarea a luat cunoștință de hotărârea atacată la
data pronunțării acesteia fiind aplicabil termenul de 15 zile prevăzut de art. 319
alin. (2) C. proc. civ., înlăturând astfel termenul obiectiv de un an socotit
de la data când hotărârea atacată a rămas irevocabilă, reținând în același timp
că hotărârea atacată nu este susceptibilă de executare întrucât nu cuprinde
nicio obligație a vreunei părți raportată la obiectul acțiunii.
Față de împrejurarea că data luării
la cunoștință asupra hotărârii atacate este 26 octombrie 2010 și că momentul la
care a fost introdusă contestația în anulare este 12 ianuarie 2011, raportat la
dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., care prevede un termen de 15
zile în interiorul căruia să fie introdusă contestația în anulare, Curtea
constată că aceasta a fost introdusă cu mult peste termenul legal prevăzut de
lege, astfel încât se va admite excepția invocată de intimată, urmând a fi
respinsă ca tardiv formulată contestația în anulare declarată în cauză.
Conform art. 274 C. proc. civ.,
partea care în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de
judecată.
Cum intimata a solicitat cheltuieli
de judecată și a depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare în acest sens,
Curtea va admite cererea și o va obliga pe contestatoare la plata sumei de
2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția.
Respinge contestația în anulare formulată de
contestatoarea SC D.A.M. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 3514 din 26 octombrie
2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca tardiv
declarată.
Obligă contestatoarea la plata sumei
de 2000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, către intimata SC C. SRL
București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 19 mai 2011.