ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 110/2010

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC D.T. SRL București,

în contradictoriu cu pârâta R.N.P.R. - D.S. București a solicitat rezilierea

contractului intitulat „Convenție comercială” înregistrat la data de 21 iunie 2001

sub nr. 2086 din culpa exclusivă a pârâtei, obligarea acesteia la plata sumei

de 87.386,74 euro în echivalent în lei, reprezentând despăgubiri pentru

cheltuielile făcute de reclamantă în scopul îndeplinirii obligațiilor

contractuale, beneficiile nerealizate de reclamantă datorită refuzului pârâtei

de a executa contractul, contravaloarea prejudiciului rezultat din

imposibilitatea reclamantei de a-și îndeplini obligațiile stabilite prin

Proiectul PHARE LIFE NAT 2002/RO/8751.

Prin sentința nr. 2041 din 12 februarie

2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea

reclamantei, a dispus rezilierea convenției comerciale nr. 2086/2001 din culpa

pârâtei și a obligat pârâta la plata sumei de 184.854 RON reprezentând

daune-interese către reclamantă și la 13.353 RON cheltuieli de judecată.

A respins celelalte capete de cerere

ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a apreciat că denunțarea unilaterală a convenției de către pârâtă nu are

temei legal sau contractual, ci constituie o încălcare a principiului forței

obligatorii a contractului, precum și a principiului executării cu bună

credință a obligațiilor asumate, iar cu privire la daunele-interese pretinse de

reclamantă, tribunalul a reținut că prin art. 26 din Convenție s-a stipulat că

partea vinovată de nerespectarea totală sau parțială ori pentru executarea

defectuoasă a vreuneia din clauzele convenției se obligă să plătească

daune-interese.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel reclamanta SC D.T. SRL București și pârâta R.N.P.R. - D.S. București,

criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, prin Decizia nr. 75 din 10 februarie 2009 a respins ca nefondate

apelurile declarate de reclamanta SC D.T. SRL București și pârâta R.N.P.R. - D.S.

București, reținând că, în mod corect s-au respins excepțiile lipsei calității

procesuale pasive și excepția lipsei de obiect a acțiunii și că denunțarea

unilaterală a convenției de către pârâtă, constituie o încălcare a principiului

forței obligatorii a contractului, iar neexecutarea culpabilă a obligațiilor

contractuale de către pârâtă are ca efect rezilierea convenției, din culpa

acesteia.

Cu privire la apelul pârâtei, s-a avut

în vedere H.G. nr. 2151/2004 prin care Fondul de vânătoare Comana a fost inclus

în Parcul Natural Comana, fiind instituit regimul de arie naturală protejată,

astfel că în mod corect s-a respins cererea de obligare a pârâtei la plata

sumelor reprezentând beneficii nerealizate în perioada 2004-2010, precum și a

beneficiilor nerealizate din valorificarea rațelor sălbatice.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs pârâta R.N.P.R. - D.S. București, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului,

modificarea în parte a deciziei atacate, iar pe fondul cauzei respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Critica adusă deciziei atacate se

referă, în esență, la greșita soluționare a excepției lipsei calității

procesuale pasive a D.S. București, a excepției lipsei de obiect a acțiunii și

că în mod greșit s-a dispus rezilierea convenției nr. 2086/2001 din culpa sa,

întrucât reclamanta era cea care nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în

contract de a obține avizele legale necesare pentru realizarea sistemului

intensiv de creștere a rațelor semisălbatice.

Trecând la analiza criticilor aduse

deciziei atacate în raport de dispozițiile legale invocate, înalta Curte

constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele

considerente:

Critica referitoare la greșita

soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a D.S. București,

este nelegală întrucât convenția nr. 2086/2001 a fost încheiată între SC D.T. SRL

București și R.N.P.R. prin D.S. București, care a semnat, în calitate de

reprezentant, în numele și pentru R.N.P.R., astfel cum rezultă din copia

convenției aflată în dosarul de fond (fila 110).

În ceea ce privește excepția lipsei de

obiect a acțiunii, recurenta susține că la data promovării acțiunii

reclamantei, de reziliere a

convenției nr. 2086/2001,

aceasta nu mai ființa și că în mod greșit a fost respinsă această excepție.

Din analiza probatoriului administrat

în cauză, se constată că în mod corect a fost respinsă excepția lipsei de

obiect a acțiunii, întrucât decizia pârâtei de reziliere unilaterală a

convenției nu are temei legal sau contractual și că nu a existat nici o forță

majoră care să fi justificat acțiunea pârâtei, având în vedere că aceasta a

determinat emiterea Ordinului nr. 89257/2003 în baza căruia a procedat la

schimbarea fondurilor de vânătoare, astfel cum rezultă din adresa nr. 24230/2005

emisă de Ministerul Agriculturii.

Susținerea recurentei, potrivit

căreia, în mod greșit s-a dispus rezilierea convenției nr. 2086/2001 din culpa

sa, nu poate fi primită, întrucât din probele administrate se constată că

reclamanta și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contract și anume de a

obține avizele legale necesare pentru realizarea sistemului intensiv de

creștere a rațelor semisălbatice, dovada în acest sens fiind tăcută cu actele,

proiectele, avizele, aprobările și contractele de cercetare științifică care

atestă demersurile reclamantei pentru îndeplinirea în totalitate a obligațiilor

asumate prin convenția încheiată între părți.

Așa fiind, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta R.N.P.

- D.S. București împotriva Deciziei nr. 75 din 10 februarie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 ianuarie 2010.