ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4630/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul excepției de nelegaltiate și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate Prin încheierea de ședință din 21 octombrie 2010, a fost învestită, în primă instanță, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ-fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 emis de Ministerul Administrației și Internelor, invocată de reclamantul T.C.A. În motivarea excepției de nelegalitate, reclamantul a arătat că prin dispozițiile criticate i se cere să facă dovada plății taxei speciale de primă înmatriculare, care era percepută în baza art. 214 1 -214 3 C. fisc., articole abrogate însă prin art. 14 din O.U.G.

nr. 50/2008. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 583 din 14 decembrie 2010 a declinat competența de soluționare a excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 emis de Ministerul Administrației și Internelor, raportat la prevederile C. fisc. și cele ale art. 44 din Constituția României, invocată de reclamantul T.C.A., în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Județului – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule și Ministerul Administrației și Internelor, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004: „Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”. În speță, reclamantul și-a manifestat expres voința ca cererea sa să fie soluționată de către instanța de la sediul emitentului actului administrativ, respectiv de către Curtea de Apel București.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea Apel București a înregistrat cauza la data de 17 ianuarie 2011. Prin sentința nr. 3228 din 04 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administratriv și fiscal, reținând că, anterior instituirii procedurii speciale de soluționare a excepțiilor de nelegalitate a actelor administrative, prin Legea nr. 554/2004, judecătorul cauzei era și judecătorul excepției. În plus, dincolo de argumentul ce ține de rațiunea legiuitorului și buna administrare a justiției, instanța a considerat că, în privința excepției de nelegalitate, nu sunt incidente prevederile art. 12 C. proc.

civ., potrivit cărora: „Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”, o atare opțiune existând doar pentru acțiunea de fond, nicidecum și pentru excepția de nelegalitate, iar art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este extrem de clar atunci când stabilește competența teritorială alternativă, limitând dreptul de opțiune la domiciliul reclamantului, respectiv sediul pârâtului. Totodată, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21, 22 alin. (3) C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „ Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul.

Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze și nici atunci când excepția de nelegalitate a fost invocată în cauze penale”. Instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ, astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, respectiv instanța competentă să soluționeze în fond legalitatea actului administrativ. Instanța de control judiciar constată că prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabilesc, într-adevăr, competența teritorială alternativă, însă acestea nu sunt incidente în speță, iar Ministerul Administrației și Internelor are calitatea de emitent, nefiind parte în cauza de față.

Totodată, părțile din litigiul dedus judecății nu au domiciliul, sau sediul în raza Curții de Apel București. 3. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe pe reclamantul T.C.A. în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule și Ministerul Administrației și Internelor în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2011.