ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3945/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3945/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 2 decembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea intimatei-reclamante C.N., a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 lit. j) din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1.501/2006 și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate. Pentru a se pronunța astfel, instanța de trimitere a reținut faptul că de actul administrativ atacat ca nelegal depinde soluționarea litigiului, astfel că sunt întrunite cerințele impuse de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Această excepție de nelegalitate a fost invocată de reclamanta C.N. în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului Gorj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule, în cadrul dosarului care are ca obiect recursul declarat de instituția publică împotriva Sentinței nr. 1223 din 21 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal. Instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate mai sus arătată a dispus citarea în cauză, în calitate de pârât, a emitentului actului administrativ unilateral cu caracter normativ litigios, respectiv Ministerul Administrației și Internelor.
Acest pârât a formulat întâmpinare în care a invocat excepția inadmisibilității, cu motivarea că un act administrativ cu caracter normativ nu poate forma obiectul excepției de nelegalitate, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată. De asemenea, pârâtul a solicitat, în subsidiar, respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității invocate de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor și a respins excepția de nelegalitate ca neîntemeiată. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: 1) Excepția inadmisibilității nu poate fi primită, întrucât și actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot constitui obiect al unei excepții de nelegalitate, iar dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu pot primi o interpretare în sensul menționat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor.
În altă ordine de idei, curtea a constatat că art. 4 din aceeași reglementare nu exclude în mod expres posibilitatea analizării pe această cale procedurală a legalității unui act administrativ cu caracter normativ, iar interpretarea logică și sistematică a dispozițiilor Legii-cadru a contenciosului administrativ impune concluzia admisibilității analizării legalității unui act administrativ normativ. 2) Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1.501/2006 a fost emis în baza art. 19 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația de drumurile publice. În plus, împrejurarea că prin O.U.G. nr. 50/2008 au fost abrogate prevederile art. 241 1 - 241 3 din C. fisc.
(care au impus obligația plății taxei de primă înmatriculare), înlocuind-o cu obligația plății taxei de poluare la prima înmatriculare pe teritoriul României a autoturismelor importate de ocazie nu are nicio relevanță sub aspectul legalității dispozițiilor criticate pe calea excepției de nelegalitate, întrucât se are în vedere caracterul general al enunțului acestora, care nu se referă la un act normativ special, ci instituie în mod exclusiv pentru înmatriculare obligația proprietarului de a face dovada plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule stabilită potrivit legii. Totodată, curtea a apreciat că legalitatea actului criticat poate fi verificată prin raportare exclusivă la momentul adoptării acestuia, cu luarea în considerare a actelor normative cu forță juridică superioară.
Pe de altă parte, prima instanță a constatat că nu este întemeiată critica referitoare la încălcarea art. 44 din Constituție, de vreme ce dispoziția contestată nu are relevanță asupra modului în care reclamanta își poate exercita dreptul de proprietate asupra autoturismului, iar art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale atribuie statului posibilitatea instituirii unor taxe și impozite cu respectarea principiului proporționalității și legalității. Dintr-o altă perspectivă, judecătorul fondului excepției de nelegalitate a apreciat că reclamanta nu critică însăși legalitatea ordinului aflat în litigiu, ci interpretarea dată de către partea adversă în dosarul de fond asupra dispozițiilor legale care instituie obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C.N., care a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: 1) Prima instanță a dat o interpretare greșită actelor deduse judecății, deoarece nu a avut la dispoziție dosarul de fond care a rămas la Curtea de Apel Craiova și nu a solicitat emitentului acestora să prezinte documentația care a stat la baza întocmirii lor. 2) Curtea de Apel nu s-a pronunțat pe fondul excepției de nelegalitate cu care a fost învestită, întrucât acesta viza art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1.501/2006 în raport cu prevederile C. fisc., act normativ cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea căruia a fost emis.
În concepția recurentei, evenimentele legislative ulterioare nu pot avea efecte asupra legalității, ci doar asupra momentului până la care actul normativ rămâne în vigoare. Pe de altă parte, recurenta a arătat faptul că, prin adresa din 2 iulie 2008 emisă de Ministerul de Finanțe - Direcția de Legislație în domeniul accizelor, s-a recomandat pârâtei ca „începând cu data de 1 iulie 2008, pentru autovehiculele uzate importate ce se înmatriculează pentru prima dată în România, persoana pe numele căreia se înmatriculează autovehiculul să facă dovada plății taxei de poluare, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 50/2008 și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr. 686/2008”, care are rolul de a suplini omisiunea din O.U.G.
nr. 50/2008, dar care nu poate să țină loc de modificare legislativă a ordinului aflat în discuție. În opinia recurentei, taxa stipulată la art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1.501/2006 este rămasă fără temei legal din moment ce art. 214 1 - art. 214 3 din C. fisc., în vigoare la acea dată, au fost abrogate, iar ordinul nu a suferit vreo modificare legislativă, în sensul de a se modifica cu „taxa de poluare”, care are un alt temei juridic decât cel al predecesoarei sale. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., este nefondat, în condițiile în care, în mod corect, prima instanță a reținut faptul că norma a cărei legalitate este contestată stabilește documentele necesare la înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară, printre care este menționată, începând cu data de 1 ianuarie 2007, și dovada plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii. Într-adevăr, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost reglementată de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art. 214 1 - art. 214 3 ), în perioada 1 ianuarie 2007 - 1 iulie 2008, dar și de O.U.G. nr. 50/2008, începând cu data de 1 iulie 2008. Ca atare, judecătorul cauzei s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut, astfel că au fost respectate prevederile art. 129 alin. (5) C.proC.
civ. Pe de altă parte, deși recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., nu a procedat la individualizarea criticilor care se subsumează fiecăruia dintre aceste motive de modificare a hotărârii judecătorești. În fine, nici ultimul motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat. Art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor prevede că înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară se efectuează în baza unor documente, printre care, începând cu data de 1 ianuarie 2007, se numără și dovada plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii.
Actul administrativ unilateral cu caracter normativ aflat în discuție a fost emis în aplicarea dispozițiilor imperative ale art. 19 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, în forma în vigoare în perioada de referință. Ordinul contestat nu reglementează instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în contextul în care această taxă constituie, în mod concret, obiectul criticii exprimate în cererea de recurs.
În procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate este abilitată să verifice doar concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative care au forță juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Cu alte cuvinte, verificarea legalității actului administrativ contestat, pe calea excepției de nelegalitate, presupune cenzurarea acestuia prin raportare la dispozițiile legii, iar nu prin raportare la o situație de fapt.
În speța de față, instanța de control judiciar constată că recurenta invocă, în realitate, executarea necorespunzătoare a unui act normativ. De asemenea, Înalta Curte reține faptul că sintagma „taxă stabilită potrivit legii”, utilizată de către legiuitor în cuprinsul normei care face obiectul excepției de nelegalitate, nu este restrictivă, adică nu face trimitere la un anume act normativ, ci la întregul ansamblu normativ în vigoare. Prin urmare, având în vedere faptul că, potrivit art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2008, „la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență - 1 iulie 2008 - se abrogă art. 214 1 - art. 214 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal”, care reglementau taxa specială de primă înmatriculare, în situația de față nu există un vid legislativ, întrucât „taxa specială, stabilită potrivit legii” este reprezentată de taxa de poluare pentru autovehicule, instituită de prevederile O.U.G.
nr. 50/2008. În această ordine de idei, trebuie subliniat faptul că art. 4 alin. (1) din această ultimă reglementare instituie obligația de plată a taxei care intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Pe de altă parte, se cuvine a fi amintite și dispozițiile art. 5 alin. (4) din același act normativ, potrivit cărora persoana fizică sau persoana juridică care intenționează să înmatriculeze autovehiculul trebuie să achite contravaloarea acestei taxe, într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu. Ca atare, față de împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect prevederile normative anterior indicate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.
civ, raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N. împotriva Sentinței civile nr. 2114 din 18 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 august 2011. Procesat de GGC - NN
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.