ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.03.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 886/2010

HOTĂRÂRE
04.03.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 886/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul Spitalul de Psihiatrie Titan „Dr.

C.G.” prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta

SC M.R. SRL ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună constatarea nulității absolute a contractului de

furnizare de medicamente din 29 septembrie 2006 și obligarea pârâtei la

ridicarea produselor farmaceutice din cadrul spitalului.

Judecătoria

Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 13850 din 30 octombrie 2008, a

admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea

Tribunalului București, secția comercială.

Prin sentința

comercială nr. 103 din 6 ianuarie 2009 Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

făcând aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 146/1997

a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul de

Psihiatrie Titan „Dr. C.G.” ca netimbrată.

Apelul declarat de

reclamantul Spitalul de Psihiatrie Titan „dr. C.G.”, a fost respins ca nefondat

de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr.

343 din 1 octombrie 2009, reținând, în esență, că reclamantul nu a formulat cerere

de reexaminare conform art. 18 din Legea nr. 146/1997 și nici nu a îndeplinit

obligația de a timbra corespunzător acțiunea.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul Spitalul de Psihiatrie Titan „Dr. C.G.”

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, conform

art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997,

modificată și completată și la dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C.

proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a

reținut:

Conform art. 1 din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile

introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru

prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și

de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional până

la termenul stabilit de instanță.

Având în vedere

criticile formulate în recurs, raportat la soluția instanței, Înalta Curte în

conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 a stabilit în sarcina recurentului

obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei, fiind citat

cu această mențiune (fila 6 dosar recurs).

Potrivit art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în

cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se

anulează ca netimbrată.

Constatând că

recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației

de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul din 4 martie 2010,

când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea

legală de obligația timbrării, Înalta Curte, urmează să dea eficiență

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art.

35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună

anularea recursului reclamantului ca insuficient timbrat.

În ce privește

solicitarea intimatei-pârâte privind obligarea recurentului - reclamant la

plata cheltuielilor de judecată, aceasta va fi respinsă întrucât nu au fost

depuse înscrisurile originale care justifică această cerere.

Anulează recursul

declarat de reclamantul Spitalul de Psihiatrie Titan „Dr. C.G.” București

împotriva Deciziei comerciale nr. 343 din 1 octombrie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, ca insuficient timbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-09-15
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2740/2010
să stabilească decât ceea ce legea prevede expres, în speță, caracterul civil al contractului de furnizare de medicamente din 15 februarie 2002. De altfel, anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, chiar dispozițiile art. 39 alin
ÎCCJ 2011-01-18
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 227/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Procedura în fața primei instanțe 1. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 4314 din 03 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a c
ÎCCJ 2004-11-03
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4284/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, prin sentința civilă 780 din 5 februarie 2001, a admis acțiunea introdusă de reclamanta SC R.T. SRL București, împotriva SC I.C.I. S
ÎCCJ 2006-02-28
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 829/2006
ă, nefiind de competența instanței soluționarea cauzei. S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri, că prin contractul intervenit între părți, privind furnizarea de produse farmaceutice, în art. 27 s-a prevăzut clauza potrivit căreia liti
ÎCCJ 2009-02-20
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 547/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC B.P. a chemat în judecată Clinica R. SRL și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractulu
Sursă