ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 466/2014

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 09

octombrie 2012 sub nr. 9335/99/2012 pe rolul Tribunalului lași, secția l

civilă, reclamantul B.Ș.

a

solicitat, în contradictoriu cu Spitalul Clinic de Psihiatrie Iași, obligarea

pârâtului Ia plata sumei de 1.000.000 RON daune morale, să îi livreze

originalul biletului de trimitere al Casei Județene de Pensii Iași și un

prospect al produsului D.

Prin sentința nr. 229 din 25 ianuarie

2013, Tribunalul lași, secția l civilă,

a

respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are

calitate procesuală pasivă.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut, în esență, că reclamantul își motivează cererea pe

presupusa conduită terapeutică inadecvată recomandată de medic, însă sub acest

aspect, spitalul nu poate impune anumite sarcini medicului întrucât, potrivii

art. 75 din Legea nr. 95/2006 medicul este independent în exercitarea profesiei

și are deplină libertate în luarea deciziilor cu caracter medical, sens în care

unitatea sanitară chemată în judecată nu are calitate procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 66 din 17 iunie 2013,

Curtea de Apel lași, secția civilă,

a

admis apelui reclamantului împotriva sentinței sus-menționate, a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive șî a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de apel a reținut că în perioada 20 ianuarie 2010-23 ianuarie 2010 reclamantul B.Ș.

a fost internat la Spitalul Clinic de Psihiatrie Iași, întocmindu-se foaia de

observație nr. 1727/20

1

0, aspect recunoscut de pârât prin

întâmpinarea depusă la fond.

Tribunalul a reținut că spitalul nu are

calitate procesuală pasivă întrucât nu poate impune anumite sarcini medicului deoarece,

potrivit art. 75 din Legea nr. 95/2006, medicul este independent în exercitarea

profesiei și are deplină libertate în luarea deciziilor cu caracter medical.

În sistemul sanitar din România, însă,

legiuitorul recunoaște în mod limitativ angajarea răspunderii civile a furnizorului

de serviciu/spitalului, printr-o procedură specială prevăzută de Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, cu toate modificările și completările ulterioare,

în cuprinsul Capitolul II intitulat: „Răspunderea civilă a furnizorilor de servicii

medicale, materiale sanitare, aparatură, dispozitive medicale și medicamente”.

Astfel, art. 644 alin. (1) stipulează expres

că: „Unitățile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii

medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în

activitatea de prevenție, diagnostic sau tratament, în situația în care acestea

sunt consecința uneia din faptele prevăzute la lit. a)-d).

În consecință, unitatea medicală poate

răspunde civil doar dacă este îndeplinită una din condițiile statuate de articolul

mai sus amintit, aspect ce nu a constituit obiect de analiză în fața primei instanțe.

Cum sfera persoanelor chemate în judecată

în procesul civil este circumscrisă principiului disponibilității părților, instanța

avea obligația de a tranșa raportul juridic deferit exclusiv în aceste iimite, astfel

încât, în mod neiegal a procedat tribunalul atunci când a analizat calitatea procesuală

pasivă doar prin raportare la dispozițiile art. 75 din Legea nr. 95/2006, ce vizează

medicul angajat într-o unitate spitalicească și care este independent în exercitarea

profesiei și are deplină libertate în luarea deciziilor cu caracter medical.

În condițiile în care reclamantul pretinde

că a fost prejudiciat în urma unor acte medicale săvârșite cu ocazia internării

la Spitalul Clinic de Psihiatrie lași, instanța are obligația de a tranșa cauza

- în limitele învestirii - verificând dacă se probează întrunirea condițiilor reglementate

de Capitolul II al Legii nr. 95/2006 intitulat: „Răspunderea civilă a furnizorilor

de servicii medicale, materiale sanitare, aparatură, dispozitive medicale și medicamente”.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Spitalul Clinic

de Psihiatrie Iași,

reiterând

considerațiile legate de lipsa calității procesuale pasive a acestei entități în

prezenta cauză, raportat la conținutul cererii de chemare în judecată, prin care

reclamantul susține că i-au fost aduse prejudicii prin fapta unor persoane și nicidecum

datorită unui medicament expirat, a unui aparat medical defect sau alte asemenea,

pentru a putea fi instituită răspunderea unității sanitare.

Examinând recursul în raport de excepția

de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la

aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte urmează a constata tardivitatea căii

de atac, pentru următoarele considerente:

Căile de atac și termenele în care acestea

pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază

pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în

mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța

de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de

lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se

calculează.

Conform dispozițiilor art. 301 C.

proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă

legea nu dispune altfel, termen care se calculează pe zile libere, potrivit

art. 101 alin. (1) C. proc. civ.

Din actele și lucrările dosarului rezultă

că termenul de 15 zile, astfel cum este reglementat de dispozițiile legale anterior

citate, a fost depășit. Astfel, decizia civilă nr. 66 din 17 iunie 2013 a Curții

de Apel lași, secția civilă, a fost comunicată recurentului-pârât, așa cum rezultă

din dovada de comunicare aflată Ia dosar apel, la data de 16 iulie 2013.

De la această dată a început să curgă termenul

de recurs de 15 zile, care s-a împlinit la dala de

01

august 2013, într-o zi de joi.

Recursul a fost înregistrat la Curtea de

Apel lași la data de 08 august 2013, conform ștampilei de primire aplicată de instanță

pe memoriul de recurs.

În atare situație, se constată că recurentul-pârât

a încălcat prevederile art. 301 C. proc. civ., deoarece a formulat recursul cu depășirea

termenului de 15 zile prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată

fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte subsumate

prezentei căi de atac, nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile

art. 137 alin. (1) din același cod, excepția tardivității fiind o excepție de procedură

absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Pentru aceste considerente, recursul urmează

a fi respins, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat

de pârâtul Spitalul Clinic de Psihiatrie lași, împotriva deciziei nr. 66 din 17

iunie 2013 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

12 februarie 2014.