ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 466/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 466/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09
octombrie 2012 sub nr. 9335/99/2012 pe rolul Tribunalului lași, secția l
civilă, reclamantul B.Ș.
a
solicitat, în contradictoriu cu Spitalul Clinic de Psihiatrie Iași, obligarea
pârâtului Ia plata sumei de 1.000.000 RON daune morale, să îi livreze
originalul biletului de trimitere al Casei Județene de Pensii Iași și un
prospect al produsului D.
Prin sentința nr. 229 din 25 ianuarie
2013, Tribunalul lași, secția l civilă,
a
respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are
calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunța astfel,
tribunalul a reținut, în esență, că reclamantul își motivează cererea pe
presupusa conduită terapeutică inadecvată recomandată de medic, însă sub acest
aspect, spitalul nu poate impune anumite sarcini medicului întrucât, potrivii
art. 75 din Legea nr. 95/2006 medicul este independent în exercitarea profesiei
și are deplină libertate în luarea deciziilor cu caracter medical, sens în care
unitatea sanitară chemată în judecată nu are calitate procesuală pasivă.
Prin decizia nr. 66 din 17 iunie 2013,
Curtea de Apel lași, secția civilă,
a
admis apelui reclamantului împotriva sentinței sus-menționate, a respins
excepția lipsei calității procesuale pasive șî a trimis cauza spre rejudecare
aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, instanța
de apel a reținut că în perioada 20 ianuarie 2010-23 ianuarie 2010 reclamantul B.Ș.
a fost internat la Spitalul Clinic de Psihiatrie Iași, întocmindu-se foaia de
observație nr. 1727/20
1
0, aspect recunoscut de pârât prin
întâmpinarea depusă la fond.
Tribunalul a reținut că spitalul nu are
calitate procesuală pasivă întrucât nu poate impune anumite sarcini medicului deoarece,
potrivit art. 75 din Legea nr. 95/2006, medicul este independent în exercitarea
profesiei și are deplină libertate în luarea deciziilor cu caracter medical.
În sistemul sanitar din România, însă,
legiuitorul recunoaște în mod limitativ angajarea răspunderii civile a furnizorului
de serviciu/spitalului, printr-o procedură specială prevăzută de Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, cu toate modificările și completările ulterioare,
în cuprinsul Capitolul II intitulat: „Răspunderea civilă a furnizorilor de servicii
medicale, materiale sanitare, aparatură, dispozitive medicale și medicamente”.
Astfel, art. 644 alin. (1) stipulează expres
că: „Unitățile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii
medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în
activitatea de prevenție, diagnostic sau tratament, în situația în care acestea
sunt consecința uneia din faptele prevăzute la lit. a)-d).
În consecință, unitatea medicală poate
răspunde civil doar dacă este îndeplinită una din condițiile statuate de articolul
mai sus amintit, aspect ce nu a constituit obiect de analiză în fața primei instanțe.
Cum sfera persoanelor chemate în judecată
în procesul civil este circumscrisă principiului disponibilității părților, instanța
avea obligația de a tranșa raportul juridic deferit exclusiv în aceste iimite, astfel
încât, în mod neiegal a procedat tribunalul atunci când a analizat calitatea procesuală
pasivă doar prin raportare la dispozițiile art. 75 din Legea nr. 95/2006, ce vizează
medicul angajat într-o unitate spitalicească și care este independent în exercitarea
profesiei și are deplină libertate în luarea deciziilor cu caracter medical.
În condițiile în care reclamantul pretinde
că a fost prejudiciat în urma unor acte medicale săvârșite cu ocazia internării
la Spitalul Clinic de Psihiatrie lași, instanța are obligația de a tranșa cauza
- în limitele învestirii - verificând dacă se probează întrunirea condițiilor reglementate
de Capitolul II al Legii nr. 95/2006 intitulat: „Răspunderea civilă a furnizorilor
de servicii medicale, materiale sanitare, aparatură, dispozitive medicale și medicamente”.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs
întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Spitalul Clinic
de Psihiatrie Iași,
reiterând
considerațiile legate de lipsa calității procesuale pasive a acestei entități în
prezenta cauză, raportat la conținutul cererii de chemare în judecată, prin care
reclamantul susține că i-au fost aduse prejudicii prin fapta unor persoane și nicidecum
datorită unui medicament expirat, a unui aparat medical defect sau alte asemenea,
pentru a putea fi instituită răspunderea unității sanitare.
Examinând recursul în raport de excepția
de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la
aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte urmează a constata tardivitatea căii
de atac, pentru următoarele considerente:
Căile de atac și termenele în care acestea
pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază
pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în
mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecință, nici părțile și nici instanța
de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de
lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se
calculează.
Conform dispozițiilor art. 301 C.
proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă
legea nu dispune altfel, termen care se calculează pe zile libere, potrivit
art. 101 alin. (1) C. proc. civ.
Din actele și lucrările dosarului rezultă
că termenul de 15 zile, astfel cum este reglementat de dispozițiile legale anterior
citate, a fost depășit. Astfel, decizia civilă nr. 66 din 17 iunie 2013 a Curții
de Apel lași, secția civilă, a fost comunicată recurentului-pârât, așa cum rezultă
din dovada de comunicare aflată Ia dosar apel, la data de 16 iulie 2013.
De la această dată a început să curgă termenul
de recurs de 15 zile, care s-a împlinit la dala de
01
august 2013, într-o zi de joi.
Recursul a fost înregistrat la Curtea de
Apel lași la data de 08 august 2013, conform ștampilei de primire aplicată de instanță
pe memoriul de recurs.
În atare situație, se constată că recurentul-pârât
a încălcat prevederile art. 301 C. proc. civ., deoarece a formulat recursul cu depășirea
termenului de 15 zile prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată
fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte subsumate
prezentei căi de atac, nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile
art. 137 alin. (1) din același cod, excepția tardivității fiind o excepție de procedură
absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.
Pentru aceste considerente, recursul urmează
a fi respins, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat
de pârâtul Spitalul Clinic de Psihiatrie lași, împotriva deciziei nr. 66 din 17
iunie 2013 a Curții de Apel Iași, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,
12 februarie 2014.