ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 227/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Procedura în fața primei instanțe 1. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 4314 din 03 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC D.N.S. B. SRL și pe pârâtul Ministerul Sănătății, având ca obiect somație de plată, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a apreciat că litigiul este de competența Tribunalului București, secția a VI-a comercială, dat fiind faptul că solicitarea reclamantei are ca obiect emitere unei ordonanțe conținând somația de plată, în baza O.U.G.

nr. 119/2007 și în temeiul unor facturi emise în executarea Contractului de furnizare produse nr. 2734 din 22 iunie 2007, încheiat în procedura specială reglementată de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, astfel cum rezultă din preambulul acestui contract și din mențiunea prevăzută în factura 12973 din 9 septembrie 2009 , ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 286 alin. (1) 1 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, ca și lege specială, coroborate cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007. 2. Recursul formulat de reclamantă Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC D.N.S.

B. SRL invocând dispozițiile cu caracter general prevăzute de art. 299 și următoarele C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut în esență următoarele: Instanța de fond în mod greșit a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială, deoarece litigiul în cauză este guvernat de prevederile O.U.G. nr. 119/2007, astfel încât, potrivit art. 5 alin. (3)“cererea privind creanța de plată a prețului rezultând dintr-un contract de achiziție publică…..se depune la instanța de contencios administrativ competentă”. Consideră recurenta că aceste dispoziții legale trebuie raportate la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel”, așa încât litigiul este de competența Curții de Apel București.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentului pârât, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Obiectul sesizării instanței judecătorești îl reprezintă cererea de emitere a unei ordonanțe de plată, formulată în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 și în temeiul unor facturi emise în executarea Contractului de furnizare produse nr. 2734 din 22 iunie 2007, încheiat de părți în procedura specială reglementată de O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, pentru obligarea debitoarei la plata sumei de 3983,09 lei reprezentând contravaloare marfă și penalități de întârziere. Potrivit art. 286 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de servicii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 278/2010, [art. 286 alin. (1) 1 fiind abrogat]„ procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.” Față de aceste dispoziții legale speciale și având în vedere că obiectul cererii formulate de reclamantă vizează executarea unui contract de achiziții publice, Înalta Curte constată că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006, modificată prin Legea nr. 278/2010, așa încât, litigiul cade în competența materială și teritorială a secției comerciale a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, respectiv Tribunalul București, secția comercială. Competența curții de apel - secția contencios administrativ și fiscal de a judeca în primă instanță este stabilită exclusiv litigiilor privind procedura de atribuire a contractelor de achiziții publice, nu și celor legate de executarea contractelor de achiziție publică, cum este și litigiul de față, astfel că susținerile recurentului apar ca nefondate. Prin urmare, văzând dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34 / 2006 și având în vedere că normele de competență materială sunt de ordine publică, Înalta Curte constată că în mod legal instanța de fond a reținut ca fiind incidentă în cauză norma de competență specială.

2. Temeiul legal al soluției pronunțate Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC D.N.S. B. SRL . împotriva sentinței nr. 4314 din 03 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.