ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 227/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața

primei instanțe

1.

Hotărârea

Curții de Apel

Prin sentința nr.

4314 din 03 noiembrie 2010, Curtea de Apel

București, secția a

VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a

instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamanta SC D.N.S. B. SRL și pe pârâtul Ministerul Sănătății,

având ca

obiect somație de plată, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a apreciat că litigiul este de competența

Tribunalului

București, secția a VI-a comercială,

dat fiind faptul că solicitarea reclamantei

are ca obiect

emitere

unei ordonanțe conținând somația de plată, în baza O.U.G. nr. 119/2007 și în

temeiul unor facturi emise în executarea Contractului de furnizare produse nr. 2734

din 22 iunie 2007, încheiat în procedura specială reglementată de O.U.G. nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, astfel cum rezultă din

preambulul acestui contract și din mențiunea prevăzută în factura 12973 din 9

septembrie 2009

,

ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 286

alin. (1)

1

din O.U.G. nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de

concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, ca

și lege specială, coroborate cu

art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007.

de reclamantă

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC D.N.S. B. SRL invocând dispozițiile cu

caracter general prevăzute de art. 299 și următoarele C. proc. civ., în

dezvoltarea căruia a susținut în esență următoarele:

Instanța de fond în

mod greșit a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului

București, secția comercială, deoarece litigiul în cauză este guvernat de

prevederile O.U.G. nr. 119/2007, astfel încât, potrivit

art. 5 alin. (3)“cererea privind creanța de plată a prețului rezultând

dintr-un contract de achiziție publică…..se depune la instanța de contencios

administrativ competentă”.

Consideră recurenta

că aceste dispoziții legale trebuie raportate la prevederile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care „litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel”, așa încât litigiul este de competența Curții de Apel

București.

II.Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor recurentului pârât, circumscrise motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la prevederile

legale incidente, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este

nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

de fapt și de drept relevante

Obiectul

sesizării instanței judecătorești îl reprezintă cererea de emitere a unei

ordonanțe de plată, formulată în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 și în

temeiul unor facturi emise în executarea Contractului de furnizare produse nr. 2734

din 22 iunie 2007, încheiat de părți în procedura specială reglementată de O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, pentru

obligarea debitoarei la

plata

sumei de 3983,09 lei reprezentând contravaloare marfă și penalități de

întârziere.

Potrivit art. 286 alin.

(1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție

publică, a contractelor de concesiune de servicii, astfel cum a fost modificată

prin Legea nr. 278/2010, [art. 286 alin. (1)

1

fiind abrogat]„

procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea

prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind

executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea

unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă

instanță de către secția de comercială a tribunalului în circumscripția căruia

se află sediul autorității contractante.”

Față de aceste dispoziții

legale speciale și având în vedere că obiectul cererii formulate de reclamantă

vizează executarea unui contract de achiziții publice, Înalta Curte constată

că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006,

modificată prin Legea nr. 278/2010, așa încât, litigiul cade în competența

materială și teritorială a secției comerciale a tribunalului în circumscripția

căruia se află sediul autorității contractante, respectiv Tribunalul București,

secția comercială.

Competența curții de

apel - secția contencios administrativ și fiscal de a judeca în primă instanță

este stabilită exclusiv litigiilor privind procedura de atribuire a

contractelor de achiziții publice, nu și celor legate de executarea

contractelor de achiziție publică, cum este și litigiul de față, astfel că

susținerile recurentului apar ca nefondate.

Prin urmare, văzând

dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34

/

2006 și având în

vedere că normele de competență materială sunt de ordine publică, Înalta Curte constată

că în mod legal instanța de fond a reținut ca fiind incidentă în cauză norma de

competență specială.

legal al soluției pronunțate

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC D.N.S. B. SRL

.

împotriva sentinței nr. 4314 din 03

noiembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a

contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2011.