ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3130/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei sector 1 București, reclamanta SC R.S. SRL București a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta A.S.G., emiterea ordonanței de plată pentru suma de

459,34 RON iar în subsidiar pentru suma de 452,62 RON reprezentând debit restant,

cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, între părți, a intervenit contractul de prestări servicii

din 7 februarie 2008, în temeiul căruia a prestat către debitoare service pentru

faxuri, copiatoare și imprimante, corespunzător perioadei februarie-decembrie 2008.

A susținut că, prevalându-se de lipsa unor semnături de pe fișa lunară de servicii,

compartimentul financiar-contabililate a diminuat suma lunară de 944,86 RON cu 266,56

RON pentru luna februarie și 192,78 RON pentru luna martie, în total 459,34 RON.

Creditoarea a considerat că serviciul contractat a fost efectuat în totalitate,

respectiv o revizie lunară obligatorie și oricâte intervenții accidentale, astfel

încât toate echipamentele au fost funcționale, la dispoziția beneficiarului. În

subsidiar, a considerat că diminuarea trebuia să se facă cu 0,05%/zi din valoarea

contractuală a serviciului pentru reperele în cauză, iar nu cu 100% cum a făcut

beneficiarul.

Prin întâmpinare, pârâta

a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că astfel cum reiese din

fișele lunare de service ale lunilor februarie și martie, manopera de service nu

a fost prestată pentru toate echipamentele prevăzute în contract, operand reducerea

potrivit art. 2.2. din contract.

Judecătoria sector 1 București,

prin sentința civilă nr. 10441 din 1 septembrie 2009, a admis excepția necompetenței

materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

hotărâre, judecătoria a reținut că, în privința ordonanței de plată, stabilirea

competenței se face potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 119/2007 care, la alin. (3),

prevede că cererea privind creanța de plată a prețului rezultând dintr-un contract

de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune

la instanța de contencios administrative competentă, și având în vedere că autoritatea

contractantă este organ de specialitate al administrației publice centrale aflat

în subordinea Guvernului României, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1)

C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, la 23 septembrie 2009, dispunându-se introducerea în cauză în calitate de

pârât a Secretariatului General al Guvernului, succesor în drepturi și obligații

al A.S.G.

2.Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 3024

din 22 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

3.Considertentele reținute

de prima instanță în motivarea soluției sale

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, că între reclamantă și pârâtul Secretariatul

General al Guvernului, succesor în drepturi și obligații al A.S.G., s-a încheiat

contractul de prestări servicii din 7 februarie 2008 potrivit căruia prestatorul

SC R.S. SRL se obligă să presteze pentru beneficiarul pârât abonament de service

pentru faxuri, copiatoare și imprimante, în tarif asigurându-se o intervenție lunară

obligatorie și oricâte intervenții necesare pentru buna funcționare a echipamentelor.

Potrivit art. 2 alin.

(23) din contract, beneficiarul se obligă să plătească prestatorului prețul convenit

pentru îndeplinirea contractului la nivelul cheltuielilor efective, iar art. 6 prevede

că prestatorul va trimite beneficiarului documentele justificative respective factură

fiscală și listă privind efectuarea intervenției conferită de utilizatorii aparatelor.

În cauză, pârâta a refuzat

achitarea sumelor cu titlu de cheltuieli efective pentru lunile februarie și martie

2008, susținând că din fișele lunare de service aferente acestor luni, reiese că

manopera de service pentru toate echipamentele prevăzute în contract nu a fost prestată

astfel încât s-a ajuns la diminuarea cu suma de 266,56 RON pentru luna februarie

și respectiv, suma de 192,78 RON pentru luna martie.

Prima instanță a reținut

că în cuprinsul fișelor lunare de service, nu există nicio mențiune a reclamantei

care să confirme efectuarea intervenției lunare stabilite prin contract, în privința

tuturor aparatelor aflate în folosința pârâtei.

Așadar, autoritatea pârâtă

și-a îndeplinit obligația de plată a serviciilor efectiv prestate de către reclamată,

așa încât potrivit dispozițiilor art. 2 din contractul de prestări servicii din

7 februarie 2008 a procedat la diminuarea sumelor datorate reclamantei în măsura

în care aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale prin neefectuarea lucrărilor

de service și întreținere la toate aparatele care ar fi trebuit supuse acestor lucrări.

Referitor la capătul de

cerere privind cuantumul penalităților aplicate de pârât, prima instanță a apreciat

că este neîntemeiat față de dispozițiile art. 5 pct. 1 din contract și pentru că

reclamanta nu a făcut nicio probă din care să reiasă existența unui alt cuantum

al acestor despăgubiri.

4.Recursul declarat în

cauză

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamanta

SC R.S. SRL, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinice.

În

motivarea

căii de atac, recurenta-reclamantă a susținut că prima instanță nu a avut în vedere

că beneficiarul a acceptat inițial efectuarea integrală a serviciilor odată cu preluarea

documentelor de plată de către responsabilul de contract, la valoarea integrală

înscrisă de prestator pe documentul cu regim special „Factură”, iar această valoare

a fost ulterior modificată unilateral, fără înștiințarea emitentului care era singurul

în măsură să efectueze modificări pe documente, validate prin semnătură și ștampilă.

Recurenta a mai arătat

că, potrivit art. 4 și 7 din contract, odată acceptate documentele de plată prin

responsabilul de contract, pârâta avea obligația să plătească sumele acceptate.

Lipsa semnăturilor de pe fișele de revizie a fost acceptată de responsabilul de

contract, iar în cauză, s-a demonstrat prin confruntarea documentelor originale

existența corecturilor peste sumele acceptate inițial de responsabilul de contract.

II Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

,

constată că recursul nu este fondat.

1.Argumentele de fapt

și de drept relevante

Instanța de control judiciar

constată că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii din 7

februarie 2008 potrivit căruia prestatorul se obligă să presteze pentru beneficiarul

pârât abonament de service pentru faxuri, copiatoare și imprimante, în tarif asigurându-se

o intervenție lunară obligatorie și oricâte intervenții necesare pentru buna funcționare

a echipamentelor.

În cauză se solicită de

către reclamantă contravaloarea serviciilor prestate, iar pârâta refuză achitarea

acestor sume cu titlu de cheltuieli efective pentru lunile februarie și martie 2008,

susținând că din fișele lunare de service aferente acestor luni, nu rezultă că aceste

lucrări ar fi fost efectuate. Cum în cuprinsul fișelor lunare de service nu există

nicio mențiune care să ateste efectuarea intervenției lunare stabilite prin contract,

în privința tuturor aparatelor aflate în folosința pârâtei, aspect reținut și de

prima instanță, prin urmare, susținerile recurentei-reclamante nu se confirmă în

cauză, astfel că nu pot fi primite.

Înalta Curte reține că

pe calea unei ordonanțe de plată se poate cere obligarea pârâtei debitoare doar

la creanțe certe, lichide și exigibile.

În speță, instanța de

control judiciar constată însă că nu există dovada prestării efective a tuturor

serviciilor potrivit contractului încheiat și în lipsa unor confirmări privind efectuarea

acestor lucrări nu se poate dispune obligarea la plată, în temeiul O.U.G. nr. 119/2007,

întrucât creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.

2.Soluția pronunțată în

recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC R.S. SRL București împotriva sentinței nr. 3024 din 22 iunie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 31 mai 2011.