ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 542/2011

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1263/2/2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.I. SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a actelor juridice menționate în petitul acțiunii. Prin încheierea de ședință din 22 aprilie 2009, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, a admis excepția necompetenței funcționale a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal și a trimis cauza spre competentă soluționare Secției Comerciale a Curții de Apel București, motivat de faptul că prezentul litigiu este de natură comercială, în sensul că, sunt incidente dispozițiile O.U.G.

nr. 51/1998 privind recuperarea creanțelor neperformante care atrag competența instanțelor comerciale în soluționarea cauzei. Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a VI -a Comercială a Curții de Apel București sub nr. 4698/2/2009. În fond, după declinarea, prin sentința comercială nr. 46 din 16 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI -a comercială, s-a admis excepția invocată din oficiu și s-a anulat ca insuficient timbrată acțiunea formulată de reclamanta SC C.I. SA în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel București a reținut că față de obiectul acțiunii, prin rezoluția de primire a dosarului instanța a pus în vedere reclamantei să depună o taxă judiciară de timbru în cuantum de 62.977,74 lei, precum și un timbru judiciar de 4,7 lei, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. g) și alin. ( I 1 ) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată prin Legea nr. 276/2009, respectiv art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, modificată.

Această dispoziție a fost menținută în sarcina reclamantei prin încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2009. Prin cererea depusă la 21 octombrie 2009 reclamanta a susținut că este scutită de plata taxei de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, modificată, motivat de faptul că împotriva sa, prin sentința comercială nr. 1335 din 06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a comercială, în dosarul nr. 37623/3/2007, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, anexându-se cererii din 21 octombrie 2010 un timbru judiciar de 5 lei. Referitor la cererea de scutire de la plata taxei judiciare de timbru formulată de reclamantă, Curtea a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 77 din Legea insolvenței, deoarece scopul acțiunii deduse judecății nu este recuperarea unor creanțe care să intre în patrimoniul SC C.I.

SA. În consecință, față de dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată prin Legea nr. 276/2009, conform cărora cererile nelegal timbrate se sancționează cu nulitatea, întrucât în lipsa legalei timbrări instanța nu se poate considera învestită, Curtea a admis excepția insuficientei timbrări, invocată din oficiu, și a anulat acțiunea reclamantei ca insuficient timbrată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei obligări la plata taxei judiciare de timbru, dat fiind că societatea recurentă este în procedura insolvenței, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora societatea reclamantă beneficiază de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru; în acest context, arată că într-o altă cauză recurenta a fost scutită de plata la plata taxei judiciare de timbru, întrucât societatea se află în procedura insolvenței, în raport de dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, măsură dispusă prin încheierea de ședință din 9 aprilie 2010 dată în dosarul nr. 2173/2/2010 de Curtea de Apel București, secția a VI -a comercială, pe care o depună în copie la dosar recurs, astfel, în opinia recurentei această încheiere are autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale incidente în cauză și pe cale de consecință a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Recursul este fondat. Criticile formulate se subsumează articolului 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în speță a art. 77 din Legea nr. 85/2006. Potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006: „toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator, în aplicarea dispozițiilor prezentei legi, inclusiv recuperarea creanțelor, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru”. Prin urmare, în mod greșit prima instanță a aplicat dispozițiile legale enunțate, în sensul că societatea reclamantă nu este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte admite recursul, casează deciziei atacate și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Cum pricina a fost soluționată pe excepție, instanța va analiza și examina pricina pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC C. I. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 46 din 16 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a Vl-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2011.