ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 542/2011

Deliberând asupra recursului de față, din actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1263/2/2009 pe

rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, reclamanta SC C.I. SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S.,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea

absolută a actelor juridice menționate în petitul acțiunii.

Prin încheierea de ședință din 22 aprilie 2009,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București,

a admis excepția necompetenței funcționale a Curții de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal și a trimis cauza spre competentă

soluționare Secției Comerciale a Curții de Apel București, motivat de faptul că

prezentul litigiu este de natură comercială, în sensul că, sunt incidente

dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 privind recuperarea creanțelor neperformante

care atrag competența instanțelor comerciale în soluționarea cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a

VI

-a

Comercială a Curții de Apel București sub nr. 4698/2/2009.

În fond, după declinarea, prin sentința comercială

nr. 46 din 16 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VI

-a

comercială, s-a admis excepția invocată din oficiu și s-a anulat ca insuficient

timbrată acțiunea formulată de reclamanta SC C.I. SA în contradictoriu cu

pârâta A.V.A.S.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel

București a reținut că față de obiectul acțiunii, prin rezoluția de primire a

dosarului instanța a pus în vedere reclamantei să depună o taxă judiciară de

timbru în cuantum de 62.977,74 lei, precum și un timbru judiciar de 4,7 lei, în

conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. g) și alin. (

I

1

)

din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de

timbru, modificată prin Legea nr. 276/2009, respectiv art. 3 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, modificată.

Această dispoziție a fost menținută în sarcina

reclamantei prin încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2009.

Prin cererea depusă la 21 octombrie 2009 reclamanta a

susținut că este scutită de plata taxei de timbru conform art. 77 din Legea nr.

85/2006 privind procedura insolvenței, modificată, motivat

de faptul că

împotriva sa, prin sentința comercială nr. 1335 din 06 martie 2009 pronunțată

de Tribunalul București, secția a VII-a comercială, în dosarul nr.

37623/3/2007, s-a dispus deschiderea

procedurii

insolvenței, anexându-se cererii din

21

octombrie 2010

un timbru

judiciar

de 5 lei.

Referitor la cererea de scutire de la plata taxei

judiciare de

timbru formulată de

reclamantă, Curtea a apreciat că în cauză nu sunt

aplicabile prevederile

art. 77 din Legea insolvenței, deoarece scopul acțiunii deduse judecății nu

este recuperarea unor creanțe care să intre în patrimoniul SC C.I. SA.

În consecință, față de dispozițiile art. 20 alin. (1)

și (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată

prin

Legea nr. 276/2009, conform cărora

cererile nelegal timbrate se sancționează cu nulitatea, întrucât în lipsa

legalei timbrări instanța nu

se poate considera învestită, Curtea a

admis excepția insuficientei timbrări, invocată din oficiu, și a anulat

acțiunea reclamantei ca insuficient timbrată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

reclamanta criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei obligări la

plata taxei judiciare de timbru, dat fiind că societatea recurentă este în

procedura insolvenței, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 77 din

Legea nr. 85/2006, potrivit cărora societatea reclamantă

beneficiază de scutirea de la plata taxei

judiciare de timbru; în acest

context, arată că într-o altă cauză

recurenta a fost scutită de plata la plata taxei judiciare de timbru, întrucât

societatea se află în

procedura

insolvenței, în raport de dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, măsură

dispusă prin încheierea de ședință din 9 aprilie 2010

dată în dosarul

nr. 2173/2/2010 de Curtea de Apel București, secția a

VI

-a

comercială, pe care o depună în copie la dosar recurs, astfel, în opinia

recurentei această încheiere are autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea dispozițiilor legale incidente în cauză și pe cale de consecință a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii

atacate cu trimiterea

cauzei spre rejudecare.

Recursul este fondat.

Criticile formulate se subsumează articolului 304

pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea a fost dată cu aplicarea

greșită a legii, în speță a art. 77 din Legea nr. 85/2006.

Potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006:

„toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator, în

aplicarea dispozițiilor prezentei legi, inclusiv

recuperarea creanțelor,

sunt scutite de la plata taxei judiciare de

timbru”.

Prin urmare, în mod greșit

prima instanță a aplicat dispozițiile

legale

enunțate, în sensul că societatea reclamantă nu este scutită de la plata taxei

judiciare de timbru.

În consecință, în temeiul art.

312 alin. (3) C. proc. civ.,

Înalta

Curte admite recursul, casează deciziei atacate și dispune trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță.

Cum pricina a fost soluționată pe excepție, instanța

va analiza și examina pricina pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC C.

I. SA București

împotriva sentinței comerciale nr. 46 din 16 martie 2010 a Curții de Apel

București, secția a Vl-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie

2011.