ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2345/2012

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 1263/2/2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII –a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC C.I. SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S.,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută

a actelor juridice menționate în petitul acțiunii.

Prin încheierea de

ședință din 22 aprilie 2009 Secția a VIII –a Contencios Administrativ și Fiscal

a Curții de Apel București a admis excepția necompetenței funcționale a Curții

de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, și a trimis cauza

spre competentă soluționare Secției Comerciale a Curții de Apel București,

motivat de faptul că prezentul litigiu este de natură comercială, în sensul că

sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 privind recuperarea creanțelor

neperformante care atrag competența instanțelor comerciale în soluționarea

cauzei.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Secției a VI-a Comercială a Curții de Apel BUCUREȘTI sub

nr. 4698/2/2009.

În fond, după

declinarea competenței prin sentința comercială nr. 46 din 16 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a admis excepția invocată din oficiu și s-a

anulat ca insuficient timbrată acțiunea formulată de reclamanta SC C.I. SA în

contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate sub

aspectul greșitei obligări la plata taxei judiciare de timbru, dat fiind că

societatea recurentă este în procedura insolvenței, situație în care sunt

incidente dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora

societatea reclamantă beneficiază de scutirea de la plata taxei judiciare de

timbru.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 542 din 8 februarie 2011 a admis recursului reclamantei, a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe

pentru soluționarea fondului cauzei, instanța reținând că în speță sunt

incidente dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența.

În rejudecarea apelului,

după casare, prin încheierea pronunțată la data de 28 iunie 2011 în dosarul nr.

4950/2/2011 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a suspendat

judecarea cauzei reținând în esență, că art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind

insolvența, a fost reformulat în sensul că, în ceea ce privește măsura

suspendării judecății, textul de lege nu mai distinge în privința titularului

acțiunilor judiciare, extrajudiciare, referitoare la realizarea creanțelor

asupra debitorului sau bunurilor sale.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs reclamanta SC C.I. SA București atât prin

administratorul special cât și prin cel judiciar E.I. SPRL solicitând admiterea

recursului, desființarea încheierii recurate și reținerea cauzei spre judecare.

Deși nu își

încadrează în drept criticile formulate, dezvoltarea acestora permite circumscrierea

lor motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

vizând, în esență aplicarea greșită de către instanța de apel a art. 36 din

Legea nr. 85/2006 privind insolvența în raport de obiectul cauzei deduse judecății.

Intimata-pârâtă A.V.A.S.

București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului,

ca nefondat.

Înalta Curte,

examinând încheierea recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că

recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 36 din

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței astfel cum acesta a fost

modificat prin punctul 24 din Legea nr. 169/2010 începând cu data de 24 iulie

2010, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile

judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra

debitorului sau bunurilor sale.

În speță obiectul acțiunii

deduse judecății poartă asupra unei cereri de constatare a nulității unor

titluri executorii comunicate de A.V.A.S. prin adresa nr. 16670 din 15

decembrie 2006, neînscriindu-se astfel în sfera expres determinată de legiuitor

pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 36 din evocata lege.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte constatând nelegalitatea încheierii recurate din

perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite

recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe de

apel pentru continuarea judecății.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de recurenta - reclamantă SC C.I. SA prin administrator

judiciar SC E.I. SPRL București împotriva încheierii din 28 iunie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, casează

încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea

judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 mai 2012.