ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2345/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1263/2/2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII –a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.I. SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a actelor juridice menționate în petitul acțiunii. Prin încheierea de ședință din 22 aprilie 2009 Secția a VIII –a Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel București a admis excepția necompetenței funcționale a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, și a trimis cauza spre competentă soluționare Secției Comerciale a Curții de Apel București, motivat de faptul că prezentul litigiu este de natură comercială, în sensul că sunt incidente dispozițiile O.U.G.

nr. 51/1998 privind recuperarea creanțelor neperformante care atrag competența instanțelor comerciale în soluționarea cauzei. Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a VI-a Comercială a Curții de Apel BUCUREȘTI sub nr. 4698/2/2009. În fond, după declinarea competenței prin sentința comercială nr. 46 din 16 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a admis excepția invocată din oficiu și s-a anulat ca insuficient timbrată acțiunea formulată de reclamanta SC C.I. SA în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei obligări la plata taxei judiciare de timbru, dat fiind că societatea recurentă este în procedura insolvenței, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora societatea reclamantă beneficiază de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 542 din 8 februarie 2011 a admis recursului reclamantei, a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea fondului cauzei, instanța reținând că în speță sunt incidente dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența. În rejudecarea apelului, după casare, prin încheierea pronunțată la data de 28 iunie 2011 în dosarul nr. 4950/2/2011 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a suspendat judecarea cauzei reținând în esență, că art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența, a fost reformulat în sensul că, în ceea ce privește măsura suspendării judecății, textul de lege nu mai distinge în privința titularului acțiunilor judiciare, extrajudiciare, referitoare la realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta SC C.I. SA București atât prin administratorul special cât și prin cel judiciar E.I. SPRL solicitând admiterea recursului, desființarea încheierii recurate și reținerea cauzei spre judecare. Deși nu își încadrează în drept criticile formulate, dezvoltarea acestora permite circumscrierea lor motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând, în esență aplicarea greșită de către instanța de apel a art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența în raport de obiectul cauzei deduse judecății. Intimata-pârâtă A.V.A.S. București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Înalta Curte, examinând încheierea recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței astfel cum acesta a fost modificat prin punctul 24 din Legea nr. 169/2010 începând cu data de 24 iulie 2010, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. În speță obiectul acțiunii deduse judecății poartă asupra unei cereri de constatare a nulității unor titluri executorii comunicate de A.V.A.S. prin adresa nr. 16670 din 15 decembrie 2006, neînscriindu-se astfel în sfera expres determinată de legiuitor pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 36 din evocata lege. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constatând nelegalitatea încheierii recurate din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe de apel pentru continuarea judecății. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă SC C.I. SA prin administrator judiciar SC E.I. SPRL București împotriva încheierii din 28 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2012.