ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2268/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data

de 2 aprilie 2007, sub nr. 11841/3/2007, reclamanta SC P.M. SA a chemat în

judecată pe pârâta SC G.P.D. I.I. SRL solicitând instanței ca, prin hotărârea

ce o va pronunța, să dispună evacuarea pârâtei din imobilul din București, sector

2; obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei/zi

de întârziere, de la data introducerii acțiunii până la data evacuării efective

a spațiului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința

comercială nr. 7093 din 14 iunie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a

fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a fost

admisă cererea de intervenție accesorie formulată de SC C. SA, a fost respinsă

acțiunea formulată de reclamantă, ca fiind formulată în contradictoriu cu o

persoană fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta.

Prin decizia

comercială nr. 22 din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost anulat, ca insuficient timbrat apelul declarat de

apelanta reclamantă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut următoarele:

Prin rezoluția de la data

înregistrării dosarului de apel, s-a pus în vedere apelantei să achite taxa

judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și să atașeze timbru judiciar în

valoare de 0,3 lei, obligația fiindu-i comunicată atât la sediul social cât și la

sediul Cabinetului de Avocatură F.T. indicat în cererea de apel, prin citațiile

din data de 28 octombrie 2010.

La termenul de 19 ianuarie 2010

reprezentantul apelantei a atașat la dosar timbru judiciar în valoare de 0,3

lei și a depus dovezile de achitare de către M.F.C. a sumei de 5 lei, cu titlu

de taxă judiciară de timbru, dar în contul bugetului local al sectorului 3.

Instanța de apel a apreciat că nu

au fost respectate dispozițiile art. 19 din Legea nr. 146/1997, deoarece

debitoarea obligației nu are sediul pe raza teritorială a sectorului 3.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs recurenta-reclamantă SC P.M. SA, aducându-i următoarele

critici.

În mod nelegal a dispus instanța

de apel sancționarea reclamantei cu anularea cererii de apel, cât timp aceasta

a achitat taxele de timbru la care a fost obligată, neexistând nicio vătămare

prin faptul achitării într-un alt cont al bugetului de stat față de cel al

unității în a cărei rază își are domiciliul debitorul.

Legea nr. 146/1997 prevede

sancțiunea anulării cererii în cazul neachitării efective a taxelor de timbru

și nu a achitării într-un alt cont al bugetului de stat, decât cel a unității

în a cărei rază își are domiciliul debitorul.

Analizând decizia recurată, prin

raportate la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este

fondat, pentru următoarele considerente.

Este adevărat că, potrivit

dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru

stabilite în sarcina justițiabililor trebuie plătite în contul bugetului local

al unității administrativ teritoriale în a cărei rază își are sediul fiscal

debitorul, iar în speța de față reclamanta, prin intermediul avocatului ales a

plătit această taxă judiciară de timbru în contul bugetului local al sectorului

3 București, reclamanta neavând sediul pe raza acestui sector, însă, potrivit

alin. (3) al art. 20 din Legea nr. 146/1997, doar neîndeplinirea totală a

obligației de plată se sancționează cu anularea cererii, nu și îndeplinirea greșită.

Instanța de apel trebuia să pună

în vedere reclamantei să facă plata în contul unității administrativ

teritoriale corespunzătoare.

Neprocedând astfel, reclamanta a

fost lipsită de dreptul său de acces la justiție, cu încălcarea dispozițiilor

art. 21 din Constituție, și ale art. 6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Procedând la anularea apelului,

ca insuficient timbrat, instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului,

astfel că, în baza art. 312 alin. (1), (3) și (5) C. proc. civ., va admite

recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea, pe

fond, a apelului, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC P.M. SA împotriva deciziei comerciale nr. 22 din 19 ianuarie 2011

pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Casează decizia recurată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 9 iunie 2011.