ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2098/2012

Ședința publică de la 25 aprilie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea, înregistrată sub nr. 48002/3/2008, la Tribunalul București, reclamanta P.M. i-a chemat în judecată pe pârâții Municipiul București prin Primar General, SC T.P.D. SRL, SC M.P.P.D. SRL, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de cesiune nr. 3225/1996, încheiat între MUNICIPIUL BUCUREȘTI și SC S. ROMÂNIA SRL, având ca succesori SC T.P.D. SRL și M.P.P.D. SRL, cerere formulată în temeiul calității de proprietară a terenului situat în București, sector 3, constatată prin decizia civilă nr. 1899 din 13 noiembrie 2007; obligarea pârâtelor de a ridica construcțiile și amenajările edificate pe terenul proprietatea reclamantei, în cazul refuzului autorizarea reclamantei de a ridica construcțiile.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 294, art. 969 C. civ., art. 1 și art. 3 Decretul nr. 31/1954, art. 1203 C. civ., art. 111 C. proc. civ.. Prin cererea, înregistrată la 11 februarie 2009, pârâta SC M.P.P.D. SRL l-a chemat în garanție pe pârâtul MUNICIPIUL BUCUREȘTI, prin primar general, solicitând obligarea acestuia la plata, cu titlul de despăgubire, la nivelul oricărei sume ar fi pârâta obligată în urma admiterii cererii de chemare în judecată. Prin cererea, înregistrată sub nr. 28214/3/2008, la Tribunalul București, secția a III-a civilă, reclamanta P.M. i-a chemat în judecată pe pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, SC P.V. sau S., pentru anularea contractului de cesiune nr. 3225/1996; pârâta Direcția de Cadastru a Municipiului București, solicitând în contradictoriu cu aceasta radierea mențiunii asupra imobilului, înscrisă în temeiul contractului de concesiune în Cartea funciară.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 480-481, art. 1890 și urm., art. 942 și urm. C. civ.; Legea nr. 7/19. Prin cerere completatoare formulată la 2 septembrie 2008, reclamanta a precizat capătul 2 al cererii în sensul constatării nulității absolute a contractului de concesiune; obligarea pârâtei SC P. SA la ridicarea construcțiilor pe cheltuiala sa, în caz contrar autorizarea reclamantei la ridicarea construcțiilor. Pârâtul MUNICIPIUL BUCUREȘTI a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția necompetenței funcționale a secției comerciale, prin întâmpinarea formulată pentru termenul din 17 februarie 2009. Prin cerere precizatoare, formulată la 11 noiembrie 2008, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a pârâtei SC M.P.P.D.

SRL, alături de SC P. SA urmare a cesionării contractului de asociat în participațiune nr. 3225/1996. Au fost invocate dispozițiile art. 132 alin. (4) C. proc. civ. Prin întâmpinarea, formulată la 26 august 2008, pârâta SC P. SA a solicitat respingerea acțiunii ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în subsidiar respingerea ca nefondată. Prin cerere precizatoare, înregistrată la 14 aprilie 2009, reclamanta a stabilit cadrul procesual, învederând că înțelege să cheme în judecată pârâții MUNICIPIUL BUCUREȘTI,

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, SC M.P.P.D. SRL, OFICIUL DE CADASTRU ȘI

PUBLICITATE IMOBILIARĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI; totodată, a precizat obiectul acțiunii constând în obligarea pârâtei PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI de a pune în posesia imobilului teren, situat în București, sector 3; constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune nr. 3225/1996; obligarea pârâtei Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a Municipiului București de a radia mențiunea existentă în cartea funciară cu privire la situația actuală a terenului; intabularea imobilului proprietatea reclamantei pe numele acesteia. Prin încheierea de la 26 mai 2009, pronunțată în dosar 28214/3/2008, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a dispus înaintarea dosarului secției comerciale a tribunalului.

A fost reținută natura comercială a contractului a cărei nulitate se solicită a fi constatată. Pricina a fost înregistrată sub nr. 25.100/3/2009 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Prin încheierea de la 17 februarie 2009, pronunțată în dosar nr. 48002/3/2008, tribunalul a respins excepțiile litispendenței și conexitate ca neîntemeiate. Prin încheierea de la 16 februarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 25100/3/2009, tribunalul cu respectarea art. 164 C. proc. civ. a dispus conexarea dosarului la dosarul 48002/3/2005 și prin încheierea de la 20 aprilie 2010, pronunțată în dosar nr. 48002/3/2008, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, față de obiectul cererii și față de cele constatate prin decizia civilă 1899 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri. Prin sentința comercială nr. 7117 din 8 iunie 2010, pronunțată în dosar 48002/3/2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta SC M.P.P.D. SA; a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată; a respins cererea de chemare în garanție. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut cu privire la excepția inadmisibilității întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., raportat la obiectul cererii care privește nulitatea contractului de asociere în participațiune, că titularul dreptului de proprietate este și titularul acțiunii, a cărei admitere ar îndreptăți realizarea dreptului.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M.P.P.D. s-a reținut calitatea de succesor în drepturi a SC S. ROMÂNIA SRL. Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafață de 700 m 1 s-a născut la data pronunțării deciziei 1899/13 noiembrie 2007 de către Curtea de Apel București, iar contractul a cărei nulitate se solicită a fi constatată a fost încheiat anterior, în anul 1996. Construcția a fost edificată pe terenul în litigiu și recepționată conform procesului verbal întocmit la 30 septembrie 1997, astfel că la data încheierii contractului de asociere în participațiune, întrucât reclamantei nu îi fusese recunoscut dreptul de proprietate acesta era în mod legal exercitat de către Municipiul București, neconstituind un caz de nulitate.

În consecință, a reținut că pârâta P.M. exercită un drept de posesie și folosință asupra terenului, izvorât din contractul de asociere în participațiune, fiind constructor de bună credință al imobilului edificat pe teren; urmare a confirmării validității contractului de asociere în participațiune și a constatării legalității edificării construcțiilor au fost respinse cererile accesorii având ca obiect punerea în posesie și radierea mențiunilor din cartea funciară. Prin încheierea de la 14 septembrie 2010, Tribunalul București a admis cererea de îndreptare a erorii materiale; a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței comerciale nr. 7117 din 8 iunie 2010, în sensul menționării corecte a denumirii pârâtei SC M.P.P.D.

SA. Prin sentința comercială nr. 8654 din 14 septembrie 2010 a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinței comerciale 7117 din 8 iunie 2010, cerere formulată de SC M.P.P.D. SA în sensul că a obligat reclamanta la plata sumei de 45.244 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Au fost reținute dispozițiile art. 281 2 și art. 274 C. proc. civ. și dovezile administrate, respectiv înscrisuri probând admiterea taxei judiciare de timbru și a onorariului de avocat. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta P.M., criticând hotărârea tribunalului pentru motive de netemeinicie și nelegalitate. La termenul din 27 iunie 2011, intimata SC M.P.P.D. SA a invocat excepțiile lipsei de interes, a lipsei calității procesuale a apelantei reclamante, a inadmisibilității și a susținut excepția autorității de lucru judecat invocată de intimatul Municipiul București.

Prin decizia comercială nr. 348 din 27 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondate excepțiile autorității lucrului judecat, inadmisibilității, a lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta P.M. împotriva sentinței comerciale nr. 7117 din 8 iunie 2010 și împotriva sentinței comerciale nr. 8654 din 14 septembrie 2010, ambele pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 48002/3/2008 și a obligat-o pe apelanta reclamantă la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 24.800 lei.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: În primul rând, a apreciat că nu poate fi reținută excepția de lucru judecat, nefiind întrunită tripla identitate de obiect, părți și cauză, în speță cauzele pe care s-au întemeiat cererile fiind diferite și nefiind întrunite cerințele art. 166 C. proc. civ. raportat la art. 1201 C. civ. Cu privire la excepția inadmisibilității cererii raportat la dispozițiile Legii nr. 10/2001, ce constituie legea specială incidentă acțiunii în revendicare de drept comun, întrucât prin cererea formulată se tinde la probarea inclusiv a condițiilor impuse de Legea nr. 10/2001, a apreciat că, în principiu, cererea este admisibilă și a respins ca nefondată excepția.

În ce privește excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active a reclamantei au fost respinse, înlăturându-se susținerile referitoare la calitatea de titular al dreptului de proprietate, întemeiate pe înscrisurile ce nu au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei nr. 1899/2007, câtă vreme această hotărâre nu a fost revizuită. Pe fondul cauzei, instanța de apel a reținut că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 700 mp situat inițial în sector 3, drept dobândit prin prescripție achizitivă, așa cum s-a constatat prin decizia civilă nr. 1899/2007.

A mai reținut că în considerarea celor dispuse prin decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 și că la data constatării dreptului de proprietate, prin uzucapiune, ca efect retroactiv de la 1932, prin decizia nr. 1899 din 13 noiembrie 2007, terenul era ocupat, pe acesta fiind edificate construcții în temeiul contractului de asociere în participațiune 3225/1996 și a autorizației de construcție nr. 86 din 10 februarie 1997, finalizată conform procesului verbal de recepție a lucrărilor din data de 30 septembrie 1997. Cu privire la nulitatea contractului de asociere în participațiune nr. 3225/2996 a constatat că la momentul încheierii actului, Municipiul București avea calitatea de proprietar al terenului conform ofertei de donație autentificată nr. 2879 din 11 martie 1970, acceptată prin decizia C.P.M.B.

nr. 376 din 27 martie 1973, pe teren fiind edificată construcție nouă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare. Față de dispozițiile art. 10 alin. (1) și (2) Legea 10/2001, incidente în cauză potrivit Deciziei nr. 33/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a apreciat ca irelevante dispozițiile art. 1874 C. civ. potrivit cărora dreptul de proprietate se consolidează retroactiv, în ceea ce privește cererea având ca obiect restituirea în natură a terenului. În aceste condiții, a considerat că nu se poate aprecia că intimata Municipiul București a dispus cu privire la dreptul de folosință asupra unui bun, fără a fi titular al dreptului de proprietate, cu încălcarea principiului „nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet” și în raport cu acestea, a reținut că întemeiat prima instanță a respins capătul de cerere având ca obiect nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune nr. 3225/1996.

Pentru aceleași considerente, a apreciat corectă și soluția respingerii capătului de cerere privind repunerea în posesia imobilului teren. În fine, a mai reținut că întrucât construcțiile au fost edificate cu bună credință în temeiul unui titlu ce justifica folosința terenului, cu respectarea legislației în vigoare, conform autorizației de construire emise de organele competente și cererea având ca obiect ridicarea construcțiilor este neîntemeiată și drept consecință a constatării valabilității contractului de asociere în participațiune, a apreciat că întemeiat a fost respinsă și cererea având ca obiect radierea mențiunilor privind construcția și dreptul de folosință asupra terenului.

În ceea ce privește apelul formulat împotriva sentinței comerciale nr. 8654 din 14 septembrie 2010, prin care s-a admis cererea de completare a dispozițiilor sentinței nr. 7117/2010 în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 45.244 lei, instanța de apel a reținut că suma pretinsă este dovedită cu înscrisuri depuse în copie certificată. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta P.M., întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței comerciale nr. 7117 din 8 iunie 2010 și a sentinței comerciale nr. 8654 din 14 septembrie 2010, ambele pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 48002/3/2008 și, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii sale, astfel cum aceasta a fost formulată.

Recurenta reclamantă formulează, în esență, următoarele motive de recurs, prin care susține: 1. Nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece hotărârea curții de apel nu analizează motivele invocate de parte, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii și cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.

Din această perspectivă, arată că: a. În mod cu totul nelegal, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au refuzat să aibă în vedere în momentul soluționării cauzei temeiul de drept ce este incident, ca urmare a constatării dreptului său de proprietate prin uzucapiune, conform deciziei civile nr. 1899 din 13 noiembrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel București și care este cel prevăzut de art. 1874 C. civ.; b. Instanța de apel alcătuiește o motivare confuză și contradictorie, pornind de la aplicarea în prezenta cauză a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, care nu au nici un fel de incidență raportat la obiectul cauzei deduse judecății. 2. Nelegalitatea deciziei curții de apel, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., prin încălcarea și aplicarea greșită a legii. Invocând acest temei legal, recurenta susține că în mod greșit instanța a reținut că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului la data pronunțării deciziei civile nr. 1899 din 13 noiembrie 2007, în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 1874 C. civ., dreptul de proprietate se consolidează retroactiv, prescripția achizitivă operând din anul 1932, când autorii săi au construit o casă pe acest teren, ulterior imobilul, construcție și teren, fiind preluat fără temei legal.

Arată, de asemenea, că în mod greșit instanța de apel a considerat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora în cazul în care terenurile sunt ocupate de construcții noi autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții urmând a fi despăgubită prin echivalent, în condițiile în care construcțiile edificate pe terenul proprietatea sa sunt demontabile, având caracter provizoriu și putând fi ridicate și amplasate pe un alt teren. Totodată, consideră că dreptului său de proprietate nu i se poate opune un drept de concesiune izvorât dintr-un contract de asociere în participațiune, în condițiile în care statul nu deținea un titlu valabil asupra imobilului concesionat, încălcându-se principiul ,, nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet ”. Recursul nu este fondat.

Din examinarea criticilor exprimate în recurs, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, se constată următoarele: În ce privește primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia se susține că hotărârea curții de apel neanalizând motivele invocate de parte, nu conține o motivare efectivă, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, se observă că această critică nu este întemeiată, întrucât, contrar susținerilor recurentei, motivele invocate de parte au făcut obiectul examinării de către instanță, iar hotărârea pronunțată, cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, cât și pe cele pentru care au fost înlăturate cererile părților.

Prin invocarea aceluiași text legal, recurenta susține că instanțele au refuzat să aibă în vedere la soluționarea cauzei temeiul de drept ce devine incident în speță ca urmare a constatării dreptului său de proprietate prin uzucapiune prin decizia Curții de Apel București nr. 1899 din 13 noiembrie 2007 și anume, dispozițiile art. 1874 C. civ., conform cărora dreptul său de proprietate se consolidează retroactiv, dându-se eronat relevanță dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ce nu sunt incidente în prezenta cauză, în raport de obiectul litigiului dedus judecății. Nici această critică nu este întemeiată.

Se constată astfel că recurenta reproșează instanței de apel că deși reține calitatea sa de proprietar în baza deciziei nr. 1899 din 13 noiembrie 2007, totuși nu înțelege să-i acorde beneficiile depline rezultate ca urmare a dobândirii acestui drept, apreciind greșit că aceasta ar însemna încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, care nici măcar nu sunt incidente în această cauză al cărui obiect îl constituie constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune încheiat cu un neproprietar.

Or, această susținere nu poate fi primită atâta vreme cât din actele dosarului rezultă că reclamanta printr-o cerere conexă a sesizat instanța de fond și cu un capăt de cerere vizând punerea în posesie a imobilului teren, așa încât se constată că obiectul celor două cauze conexe îl constituie – declararea nulității parțiale a contractului pentru suprafața de 700 mp teren recunoscut în proprietatea reclamantei; - punerea în posesie pentru acest teren; - obligarea pârâtei să ridice construcțiile edificate pe teren; - radierea din cartea funciară a mențiunilor privind contractul și construcțiile.

În această împrejurare, având în vedere că acțiunea reclamantei cuprinde și un capăt de cerere privind restituirea în natură a terenului, în mod corect curtea de apel a apreciat că devin aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, în considerarea celor dispuse prin decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind irelevante dispozițiile art. 1874 C. civ., conform cărora dreptul de proprietate se consolidează retroactiv. De altfel, capătul de cerere privind retrocedarea în natură a fost respins irevocabil chiar prin decizia nr. 1899 din 13 noiembrie 2007, pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea de față. În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., prin formularea căruia recurenta reclamantă susține, concluzionând că dreptului său de proprietate nu i se poate opune un drept de concesiune izvorât dintr-un contract de asociere în participațiune, în condițiile în care statul nu deține un titlu valabil asupra imobilului concesionat, pentru că s-ar încălca astfel principiul ,, nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet ”, se constată că este de asemenea neîntemeiat.

Se observă astfel că instanța de apel a avut în vedere expertiza extrajudiciară efectuată în cauză din care a rezultat că la data constatării dreptului de proprietate prin uzucapiune, terenul era ocupat,- pe acest teren fiind edificate cu bună credință construcții în temeiul contractului de asociere în participațiune 3225/1996, a autorizației de construcție nr. 86 din 10 februarie 1997 și procesului verbal de recepție a lucrărilor din 30 septembrie 1997, deci a unui titlu ce justifica folosința terenului, iar la momentul încheierii contractului, Municipiul București avea calitatea de proprietar al terenului conform ofertei de donație autentificată sub nr. 2879 din 11 martie 1970, acceptată prin decizia C.P.M.B.

nr. 376 din 27 martie 1973. Prin urmare, constatându-se valabilitatea contractului de asociere în participațiune, în mod judicios s-a apreciat că nu se poate reține că intimatul Municipiul București a dispus cu privire la dreptul de folosință asupra unui bun, fără a fi titularul dreptului de proprietate, cu încălcarea principiului ,, nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet ” – așa cum eronat susține recurenta și de asemenea judicios s-a apreciat că soluția de respingere a capătului de cerere vizând constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune nr. 3225/1996, a celui privind repunerea în posesia imobilului teren, ca și cererea având ca obiect radierea mențiunilor privind construcția dreptului de folosință asupra terenului este corectă și a fost menținută ca atare.

În consecință, reținându-se că recurenta reclamantă nu a formulat nici un motiv de recurs întemeiat, care în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. să justifice casarea ori modificarea deciziei curții de apel, aceasta va fi păstrată, ca fiind legală și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză de către reclamanta P.M. se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta P.M. împotriva deciziei comerciale nr. 348 din 27 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2012.