ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6301/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6301/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii
deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,
reclamanta Inspecția Muncii a solicitat, în contradictoriu cu pârâta M.M.,
obligarea acesteia la plata sumei de 5.851 RON reprezentând cota parte din
plata nejustificată de către Inspecția socială către SC A. SRL a contravalorii
unui soft pentru calculul salariilor, actualizată cu indicele de inflație până
la data efectuării integrale a plății.
În motivarea cererii,
reclamanta a învederat instanței că prin Decizia nr. 63 din 30 octombrie 2009
emisă de Camera de Conturi a municipiului București s-a dispus în sarcina
ordonatorului secundar de credite recuperarea în condițiile legii a sumei de
20.027,70 RON plătită nejustificat către SC A. SRL, din care suma de 12.284,37
RON reprezintă prețul licențelor, iar 7.743,33 RON contravaloarea asistenței
tehnice anuale ce trebuia prestată, pârâta fiind una dintre persoanele
responsabile de producerea prejudiciului.
În consecință, s-a
emis Decizia de imputare nr. 780 din 29 aprilie 2010, care nu a fost contestată
în condițiile și termenele legale, dar pârâta nu a achitat debitul imputat.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința civilă
nr. 7641 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de interes a
reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, invocată de către instanță din
oficiu, și, în consecință, a respins acțiunea ca lipsită de interes.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia de imputare nr. 780 din 29
aprilie 2010 a Inspecției Muncii din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și
Protecției Sociale, reclamanta a imputat pârâtei M.M. suma de 5.851 RON
reprezentând cota parte din plata nejustificată de către reclamantă către SC A.
SRL a c/v unui soft pentru calculul salariilor, „sumă stabilită proporțional cu
salariul net de la data constatării pagubei, conform art. 84 lit. a) coroborat
cu art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor
publici”.
A arătat instanța
fondului că, în condițiile în care reclamanta avea la îndemână procedura
administrativă specială de recuperare a prejudiciului, instituită de art. 84 -
85 din Legea nr. 188/1999, de care în mod just a și uzat, emițând decizia de
imputare, cu caracter de titlu executoriu, care poate fi adus la îndeplinire pe
calea executării silite, indiferent dacă pârâta mai are sau nu calitatea de
funcționar public, aceasta nu mai justifică nici un interes în derularea
prezentei proceduri judiciare.
Calea de atac
exercitată
Împotriva Sentinței
civile nr. 7641 din 14 decembrie 2011 a formulat recurs, în termenul legal,
reclamanta Inspecția Muncii, solicitând modificarea acesteia în sensul
admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9
și ale art. 304
1
C. proc. civ.
În motivarea căii de
atac, recurenta a susținut, în esență, că dispozițiile art. 84 - 85 din Legea
nr. 188/1999 nu conferă deciziei de imputate astfel emisă caracterul de titlu
executoriu care să poată fi pus în executare silită, fiind necesară, în acest
sens, o hotărâre judecătorească care să poată fi învestită cu formulă
executorie, și că Decizia de imputare nr. 780 din 29 aprilie 2010 ar fi putut
fi pusă în executare prin rețineri din salariu numai dacă raportul de serviciu
al pârâtei M.M. nu ar fi încetat.
Soluția instanței
de control judiciar
Analizând argumentele
dezvoltate în cererea de recurs, raportat la actele și înscrisurile cauzei și
prin prisma dispozițiilor legale incidente, inclusiv în temeiul dispozițiilor
art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul nefondat și
îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, potrivit
dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 188/1999, răspunderea civilă a
funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție
patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b)
pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de
comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești
definitive, iar art. 85 din același act normativ arată că repararea pagubelor
aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84
lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau
instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen
de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui
angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol,
pe baza hotărârii judecătorești definitive. Ordinul sau dispoziția de imputare
rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la
instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu.
Aceste dispoziții
legale, clare și explicite, fundamentează, fără echivoc, concluzia la care a
ajuns instanța de fond, în sensul că, deținând deja un titlul executoriu, sub
forma unei dispoziții de imputare, care poate fi oricând pusă în executare,
potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, recurenta-reclamantă nu
justifică un interes în susținerea acțiunii de față.
Contrar afirmațiilor
recurentei, executarea dispoziției de impunere, rămasă definitivă, pe oricare
dintre căile puse la dispoziție de Codul de procedură civilă, nu este
condiționată de calitatea pârâtei-intimate de funcționar public sau angajat al
recurentei, acest aspect putând influența, cel mult, modalitatea concretă de
recuperare a sumei imputate.
Pentru aceste
considerente, neexistând motive pentru reformarea soluției instanței de fond,
în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 312 alin. (1)
C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
formulat de către Inspecția Muncii împotriva Sentinței civile nr. 7641 din 14
decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 septembrie 2013.
Procesat de GGC - LM