ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6301/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Inspecția Muncii a solicitat, în contradictoriu cu pârâta M.M., obligarea acesteia la plata sumei de 5.851 RON reprezentând cota parte din plata nejustificată de către Inspecția socială către SC A. SRL a contravalorii unui soft pentru calculul salariilor, actualizată cu indicele de inflație până la data efectuării integrale a plății.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat instanței că prin Decizia nr. 63 din 30 octombrie 2009 emisă de Camera de Conturi a municipiului București s-a dispus în sarcina ordonatorului secundar de credite recuperarea în condițiile legii a sumei de 20.027,70 RON plătită nejustificat către SC A. SRL, din care suma de 12.284,37 RON reprezintă prețul licențelor, iar 7.743,33 RON contravaloarea asistenței tehnice anuale ce trebuia prestată, pârâta fiind una dintre persoanele responsabile de producerea prejudiciului. În consecință, s-a emis Decizia de imputare nr. 780 din 29 aprilie 2010, care nu a fost contestată în condițiile și termenele legale, dar pârâta nu a achitat debitul imputat.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 7641 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, invocată de către instanță din oficiu, și, în consecință, a respins acțiunea ca lipsită de interes. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia de imputare nr. 780 din 29 aprilie 2010 a Inspecției Muncii din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, reclamanta a imputat pârâtei M.M. suma de 5.851 RON reprezentând cota parte din plata nejustificată de către reclamantă către SC A. SRL a c/v unui soft pentru calculul salariilor, „sumă stabilită proporțional cu salariul net de la data constatării pagubei, conform art. 84 lit. a) coroborat cu art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici”.

A arătat instanța fondului că, în condițiile în care reclamanta avea la îndemână procedura administrativă specială de recuperare a prejudiciului, instituită de art. 84 - 85 din Legea nr. 188/1999, de care în mod just a și uzat, emițând decizia de imputare, cu caracter de titlu executoriu, care poate fi adus la îndeplinire pe calea executării silite, indiferent dacă pârâta mai are sau nu calitatea de funcționar public, aceasta nu mai justifică nici un interes în derularea prezentei proceduri judiciare. 3. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței civile nr. 7641 din 14 decembrie 2011 a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta Inspecția Muncii, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că dispozițiile art. 84 - 85 din Legea nr. 188/1999 nu conferă deciziei de imputate astfel emisă caracterul de titlu executoriu care să poată fi pus în executare silită, fiind necesară, în acest sens, o hotărâre judecătorească care să poată fi învestită cu formulă executorie, și că Decizia de imputare nr. 780 din 29 aprilie 2010 ar fi putut fi pusă în executare prin rețineri din salariu numai dacă raportul de serviciu al pârâtei M.M. nu ar fi încetat. 4. Soluția instanței de control judiciar Analizând argumentele dezvoltate în cererea de recurs, raportat la actele și înscrisurile cauzei și prin prisma dispozițiilor legale incidente, inclusiv în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 188/1999, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive, iar art. 85 din același act normativ arată că repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive.

Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu. Aceste dispoziții legale, clare și explicite, fundamentează, fără echivoc, concluzia la care a ajuns instanța de fond, în sensul că, deținând deja un titlul executoriu, sub forma unei dispoziții de imputare, care poate fi oricând pusă în executare, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, recurenta-reclamantă nu justifică un interes în susținerea acțiunii de față. Contrar afirmațiilor recurentei, executarea dispoziției de impunere, rămasă definitivă, pe oricare dintre căile puse la dispoziție de Codul de procedură civilă, nu este condiționată de calitatea pârâtei-intimate de funcționar public sau angajat al recurentei, acest aspect putând influența, cel mult, modalitatea concretă de recuperare a sumei imputate.

Pentru aceste considerente, neexistând motive pentru reformarea soluției instanței de fond, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către Inspecția Muncii împotriva Sentinței civile nr. 7641 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2013. Procesat de GGC - LM