ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.12.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2947/2011

HOTĂRÂRE
02.12.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2947/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 2296,

pronunțată la data de

2 martie 2010,

secția

a VI-a

comercială

a

Tribunalului București a admis cererea formulată de reclamanta

SC D.A. SRL în

contradictoriu cu pârâta

A.D.P. a sectorului 5 București, pe care a obligat-o

să plătească reclamantei suma de 3.705.726,71 RON, reprezentând contravaloare lucrări

și suma de 43.248 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Apelul formulat de pârâtă

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secția a V-a

comercială

a Curții

de Apel

București,

prin

decizia comercială

nr. 599

,

pronunțată la data de 0

2 decembrie 2010

.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta - pârâtă, invocând în drept dispozițiile

art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

Este de observat că recurenta

nu a dezvoltat, conform cerințelor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., motivele invocate, arătând, în esență, în susținerea recursului că nu

datorează valoarea lucrărilor suplimentare, întrucât facturile reprezentând note

suplimentare de lucrări nu au fost acceptate la plată, iar, în lipsa angajamentului

de plată al beneficiarului, rezultă că executantul și-a asumat pe deplin efectuarea

acestor lucrări din resurse proprii, neputând fi admise susținerile reclamantei,

greșit însușite de instanță, în sensul că, prin simpla semnare a proceselor – verbale

de recepție la terminarea lucrărilor, au fost însușite și „notele de lucrări suplimentare”.

Cum casarea sau modificarea

deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1 -

9 C. proc. civ. și cum aspectele cuprinse în motivarea recursului dedus prezentei

judecăți nu pot fi încadrate în niciunul dintre aceste motive, Înalta Curte, în

considerarea art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.,

va aplica acestei cereri

sancțiunea nulității, având în vedere inexistența motivelor de ordine publică care

să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de pârâta A.D.P. sector 5 București împotriva deciziei

comerciale nr. 599 din 02 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2011.

Sursă