Decizia nr. 775/2010 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 348/2009 a Tribunalului Mehedinți

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 348/Com din 10 martie 2009 a Tribunalului Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului C.G. prin care a solicitat obligarea pârâților M.C. și SC C.P. SRL din comuna Obârșia de Câmp, sat Izimșa, județul Mehedinți, să-i pună la dispoziție actele societății sub sancțiunea unor daune cominatorii. În esență, instanța de fond a reținut că deși potrivit dispozițiilor art. 178 din Legea nr. 31/1990 reclamantul, în calitate de asociat al societății pârâte, are dreptul de a avea acces la documentele societății, el nu a făcut dovada că i s-ar fi încălcat acest drept și că pârâții i-ar fi refuzat accesul la documente.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia nr. 163 din 2 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, iar hotărârea instanței de fond a fost schimbată în tot în sensul admiterii în parte a cererii reclamantului și obligării pârâților să-i pună la dispoziție actele solicitate, fiind respinsă cererea privind plata daunelor cominatorii. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că probele administrate au fost greșit apreciate de instanța de fond, notificările trimise de reclamant pârâtului probând demersurile făcute de acesta în vederea comunicării situației economico-financiare a societății și refuzul acestuia. Daunele cominatorii solicitate de reclamant au fost respinse cu argumentarea că, potrivit dispozițiilor art. 580 3 C. proc.

civ., acestea țin de executarea silită a obligației. Nemulțumit de această decizie pârâtul M.C. a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, întrucât trebuia obligată societatea pârâtă să-i predea actele și nu el, persoană fizică, cu atât mai mult cu cât reclamantul este și el asociat în societatea pârâtă și administratorul acesteia. Recursul urmează a fi anulat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, dovada achitării acestora atașându-se cererii de recurs, după cum se stipulează în art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, recurentul nu și-a îndeplinit această obligație nici măcar după primirea citației la domiciliul ales în recurs (fila 7 dosar), ocazie cu care i-au fost comunicate taxele datorate, respectiv 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, așa încât, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, recursul urmează a fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul M.C. împotriva Deciziei nr. 163 din 2 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.