ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 775/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 348/Com din 10 martie 2009

a Tribunalului Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, a

fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului C.G. prin care a solicitat

obligarea pârâților M.C. și SC C.P. SRL din comuna Obârșia de Câmp, sat Izimșa,

județul Mehedinți, să-i pună la dispoziție actele societății sub sancțiunea

unor daune cominatorii.

În esență, instanța

de fond a reținut că deși potrivit dispozițiilor art. 178 din Legea nr. 31/1990

reclamantul, în calitate de asociat al societății pârâte, are dreptul de a avea

acces la documentele societății, el nu a făcut dovada că i s-ar fi încălcat

acest drept și că pârâții i-ar fi refuzat accesul la documente.

Apelul declarat de

reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia nr. 163 din 2

iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, iar hotărârea instanței

de fond a fost schimbată în tot în sensul admiterii în parte a cererii

reclamantului și obligării pârâților să-i pună la dispoziție actele solicitate,

fiind respinsă cererea privind plata daunelor cominatorii.

Pentru a hotărî

astfel instanța de apel a reținut că probele administrate au fost greșit

apreciate de instanța de fond, notificările trimise de reclamant pârâtului

probând demersurile făcute de acesta în vederea comunicării situației

economico-financiare a societății și refuzul acestuia.

Daunele cominatorii

solicitate de reclamant au fost respinse cu argumentarea că, potrivit

dispozițiilor art. 580

3

C. proc. civ., acestea țin de executarea

silită a obligației.

Nemulțumit de această

decizie pârâtul M.C. a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru

nelegalitate, întrucât trebuia obligată societatea pârâtă să-i predea actele și

nu el, persoană fizică, cu atât mai mult cu cât reclamantul este și el asociat

în societatea pârâtă și administratorul acesteia.

Recursul urmează a fi

anulat pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de

timbru se plătesc anticipat, dovada achitării acestora atașându-se cererii de

recurs, după cum se stipulează în art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ.

În speță, recurentul

nu și-a îndeplinit această obligație nici măcar după primirea citației la

domiciliul ales în recurs (fila 7 dosar), ocazie cu care i-au fost comunicate

taxele datorate, respectiv 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru

judiciar, așa încât, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

coroborat cu art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, recursul urmează a fi

anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de pârâtul M.C. împotriva Deciziei nr. 163 din 2 iulie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2010.