ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1504/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 475 din 28 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 3706/1285/2009, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Comercial Cluj a respins cererea formulată de reclamanții B.I. și N.D.C. în contradictoriu cu pârâții H.I. și SC P.R. SRL. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanții au solicitat obligarea pârâților să le predea, în copie certificată, toate actele evidențiate în notificările din 18 iunie 2008, 24 noiembrie 2008, 21 ianuarie 2009, 10 iunie 2009, 18 iulie 2009 și 26 august 2009, precum și copiile certificate ale actelor primare și contabile ale societății, inclusiv situațiile financiare pe anii 2007, 2008 și 2009; au mai solicitat obligarea pârâtului H.I.

să permită reclamantului B.I. accesul la administrarea societății (el fiind administrator, conform actului constitutiv) și să permită împuternicitului reclamantei N.D.C. accesul la actele contabile ale societății. Reclamanții au solicitat și obligarea la plata daunelor cominatorii de 1.00 lei/zi de întârziere în îndeplinirea acestor obligații, de la data pronunțării hotărârii și până la îndeplinirea lor. Judecătorul a apreciat caracterul nefondat al cererii reclamanților, reținând următoarele: în ce privește actele pretins solicitate prin notificările menționate, a constatat că reclamanții nu au dovedit că au solicitat efectiv acele acte, la dosar fiind depusă doar o notificare, fără a fi însoțită și de dovada comunicării către pârât.

Cu privire la notificarea din 18 iunie 2008 pe care reclamanta N.D.C. a adresat-o pârâtului pentru a permite accesul mandatarului său la ședințele adunărilor generale și pentru comunicarea unor acte contabile, judecătorul la reținut că această solicitare nu are fundament în actul constitutiv, administratorul ne fiind obligat să comunice asociaților asemenea acte referitoare la activitatea societății. Dispozițiile art. 38 din statutul societății a fost interpretat în sensul că este permis asociaților să consulte toate actele societății la sediul social. Notificarea din 21 ianuarie 2009 reprezintă a somație adresată unor instituții bancare în care se atrage atenția asupra încetării mandatului de administrator al pârâtului, în condițiile în care nu există o hotărâre judecătorească în acest sens.

În plus, s-a reținut că această notificare nu indică anumite acte ce ar fi trebuit să fie comunicate de pârât. În sfârșit, nici notificare din 26 august 2009 nu poate fi analizată din perspectiva prevederilor art. 31 din statutul societății, asociații nemulțumiți de managementul administratorului putând solicita tragerea la răspundere a acestuia pentru depășirea limitelor mandatului încredințat. Raportat la aceleași prevederi ale art. 38 din statutul societății s-a apreciat caracterul nefondat al solicitării reclamanților de comunicare a situațiilor financiare anuale pe anii 2007-2009.

A fost apreciată ca neîntemeiată și solicitarea de a li se permite accesul reclamanților sau a mandatarului în sediul social, judecătorul apreciind că nu s-a dovedit că au fost împiedicați să intre, procesul verbal depus de reclamanții nefiind opozabil pârâtului; în ce privește participarea la adunările generale, s-a reținut din probele administrate că la unele adunări reclamanții nu au participat, nici personal, nici prin reprezentant, iar la cele la care au participat, au semnat procesele verbale. Cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata daunelor cominatorii a fost respinsă ca inadmisibilă, prin raportare la prevederile art. 580 3 C. proc. civ. Sentința de fond a fost apelată de reclamanții B.I.

și N.D.C., care au solicitat schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, criticile acestora vizând greșita interpretare a probatoriului administrat, a prevederilor actului constitutiv al societății și a prevederilor art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990. Prin decizia civilă nr. 159 din 1 noiembrie 2010, completul de judecată din cadrul Curții de Apel Cluj - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul reclamanților; pe cale de consecință, a schimbat în parte sentința de fond în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâtul H.I. să predea reclamanților documentele solicitate prin notificările din datele de 18 iunie 2008, 24 noiembrie 2008, 21 ianuarie 2009, 10 iunie 2009, 18 iulie 2009 și 26 august 2009, precum și copiile certificate ale actelor primare și contabile ale societății; a obligat pârâtul să permită mandatarului reclamantei N.D.C.

accesul în incinta societății și la toate documentele acesteia, precum și să permită reclamantului B.I. accesul la administrarea și toate actele societății; a menținut dispoziția judecătorului fondului referitoare la respingerea solicitării de obligare la plata daunelor cominatorii. Judecătorii apelului au reținut că în mod greșit s-a apreciat că pârâtul nu a primit notificarea din 24 noiembrie 2008, în condițiile în care pârâtul nu a contestat această împrejurare. Au mai reținut că chiar dacă nu s-a dovedit un refuz explicit al pârâtului de a pune la dispoziția reclamanților documentele și informațiile solicitate, acest aspect rezultă din conduita procesuală a pârâtului, care cu ocazia cuvântului în fond a precizat că nu se opune admiterii acțiunii.

Judecătorii apelului au apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă consultarea documentelor primare din contabilitatea societății, în calitatea lor de asociații, prin prisma prevederilor art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990; în plus, pentru reclamantul B.I. există această sarcină, în virtutea calității sale de administrator al societății. A fost reținută, de asemenea, incidența art. 38 din statutul societății care obligă administratorii să pună la dispoziția celorlalți asociați toate documentele societății, exercitarea dreptului de control implicând luarea la cunoștință în mod nemijlocit a conținutului tuturor registrelor și a documentelor societății. A fost înlăturată apărarea pârâtului, judecătorii reținând că nu este o exercitarea abuzivă a dreptului lor de informare și control, expedierea mai multor notificări neavând o asemenea valoare în condițiile în care pârâtul nu a dat curs solicitărilor reclamanților.

Nici solicitarea de multiplicare a documentelor primare nu apare ca o exercitarea abuzivă, în condițiile în care pârâtul nu a invitat pe reclamanți la sediul societății, și nici nu a pretins suportarea de către reclamanți a cheltuielilor de multiplicare. Nu a fost apreciată ca abuzivă nici solicitarea datelor referitoare la managementul societății, doar cunoscând aceste documente putând hotărî dacă se impune revocarea administratorului. În aceste context, judecătorii apelului au apreciat că blocarea în mod nejustificat a accesului reclamanților la documentele și evidențele societății reprezintă un act samavolnic al pârâtului, cererea reclamanților circumscriindu-se dispozițiilor art. 199 din Legea nr. 31/1990.

Această apreciere a fost raportată și la împrejurarea că documentele solicitate se află în păstrarea pârâtului sau a unei persoane autorizate de acesta, reclamanții neavând o altă posibilitate de a intra în posesia lor. A fost apreciată ca nefondată solicitarea de predare a copiilor situațiilor financiare anulare, judecătorii apelului apreciind că reclamanții au posibilitatea să se adreseze ORC de pe lângă Tribunalul Cluj, aceste acte fiind publice. De asemenea, au apreciat că nu este necesară analizarea solicitării de obligare la plata daunelor cominatorii, reclamanții neformulând critici cu privire la acest aspect. Decizia de apel a fost recurată de pârâții H.I. și SC P.R. SRL, solicitându-se admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți.

Pârâții au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând decizia de apel sub aspectul interpretării eronate a probatoriului administrat și sub aspectul greșitei aplicări a prevederilor art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, tară a lua în considerare prevederea art. 194 din aceeași lege. Pârâții au mai invocat prevederea art. 38 din statutul societății, apreciind că acest text nu implică predarea către asociați a documentelor societății. Au mai susținut că dispoziția din decizia de apel de predare a copiilor certificate ale actelor primare și contabile ale societății nu are suport legal. Prin întâmpinare, reclamanții au solicitat în principal anularea recursului ca nemotivat în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., apreciind că pârâții nu formulează critici de nelegalitate, ci doar invocă aspecte legate de temeinicia deciziei de apel. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că judecătorii apelului au aplicat și interpretat corect prevederile art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 și cele ale art. 38 din statutul societății. Nu au fost administrate înscrisuri noi în această fază procesuală. Examinându-se cu prioritate excepția de nulitate a cererii de recurs (calificată prin raportare la cele invocate de reclamanți ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 302 lit. c) C. proc. civ., prevederile art. 306 C. proc. civ. fiind aplicabile doar în situație inexistenței motivelor de recurs), se reține caracterul nefondat al acestei, unele din motivele invocate de pârâți putând fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În consecință, excepția nulități cererii de recurs va fi respinsă ca nefondată. Analizându-se legalitatea deciziei de apel, din perspectiva criticilor formulate și a apărărilor invocate, se rețin următoarele: judecătorii apelului au interpretat și aplicat corect prevederile art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, referitoare la dreptul de control al asociaților în condițiile în care societatea nu are cenzori desemnați și nici auditor financiar. Documentele solicitate de reclamanți se circumscriu dreptului de control al asociaților, în lipsa acestora dreptul menționat fiind lipsit de conținut. Prevederea art. 194 din Legea nr. 31/1990, referitoare la atribuțiile adunării generale nu are relevanța invocată de pârâți, respectiv aceea de a limita dreptul de control al asociaților doar prin exercitarea dreptului de vot în cadrul adunării generale.

Se observă în una din atribuțiile adunării generale (la care, probabil se referă pârâții), vizează aprobarea situațiilor financiare anuale; dar această atribuție nu împiedică asociații care nu sunt administratori să ia cunoștință în mod direct și nemijlocit de actele primare și contabile ale societății, acte care fundamentează situația financiară anuală ce ar fi supusă aprobării adunării generale. Cele două prevederi invocate sunt complementare, exercitarea uneia, neexcluzându-o pe cea de-a doua. În consecință, această critică a pârâților nu va fi reținută. De asemenea, de reține corecta interpretare și aplicare a prevederilor art. 38 din statutul societății, sintagma „administratorii sunt obligați să pună la dispoziția asociaților toate documentele și registrele societății" neputând fi interpretată limitativ, în sensul enunțat de pârâți, doar prin oferirea lor spre consultare la sediul societății.

După cum se observă, textul articolului statutar menționează doar punerea la dispoziția asociaților a tuturor documentelor și registrelor societății, tară a limita această obligație la consultarea lor la sediul social. În lipsa unei mențiuni exprese în limita exprimată de pârâți, textul articolului statutar trebuie interpretat în sensul de a produce efecte, respectiv în sensul de a li se comunica asociaților neadministratori toate documentele și registrele societății, dacă aceștia solicită. Nu poate fi reținută nici critica lipsei de suport legal pentru obligația de comunicare a copiilor certificate ale actelor primare și contabile ale societății. Temeiul de drept în baza căruia judecătorii apelului au decis că se impune această comunicare se regăsește atât în art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 (dreptul de control al asociaților neadministratori), cât și în art. 38 din statutul societății.

Restul criticilor pârâților, vizând interpretarea eronată și superficială a probatoriului administrat nu poate face obiect de analiză în recurs, această cale de atac fiind limitată doar Ia verificarea legalității deciziei de apel, neputându-se proceda la o verificare a temeiniciei deciziei, din perspectiva probatoriului administrat. În consecință, criticile pârâților referitoare la aspectele de netemeinicie ale deciziei de apel nu vor fi analizate. Pentru considerentele reținute și constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul pârâților va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de intimați, constând în onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții H.I. și SC P.R. SRL împotriva deciziei civile nr. 159 din 1 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenții la plata sumei de 4.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimaților B.I. și N.D.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 7 aprilie 2011.