ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1504/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1504/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față:

Din

examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 475 din 28 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 3706/1285/2009,

judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Comercial Cluj a respins cererea

formulată de reclamanții B.I. și N.D.C. în contradictoriu cu pârâții H.I. și SC

P.R. SRL.

În

considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanții au

solicitat obligarea pârâților să le predea, în copie certificată, toate actele

evidențiate în notificările din 18 iunie 2008, 24 noiembrie 2008, 21 ianuarie 2009,

10 iunie 2009, 18 iulie 2009 și 26 august 2009, precum și copiile certificate

ale actelor primare și contabile ale societății, inclusiv situațiile financiare

pe anii 2007, 2008 și 2009; au mai solicitat obligarea pârâtului H.I. să permită

reclamantului B.I. accesul la administrarea societății (el fiind administrator,

conform actului constitutiv) și să permită împuternicitului reclamantei N.D.C.

accesul la actele contabile ale societății. Reclamanții au solicitat și

obligarea la plata daunelor cominatorii de 1.00 lei/zi de întârziere în

îndeplinirea acestor obligații, de la data pronunțării hotărârii și până la

îndeplinirea lor.

Judecătorul a apreciat caracterul

nefondat al cererii reclamanților, reținând următoarele: în ce privește actele

pretins solicitate prin notificările menționate, a constatat că reclamanții nu

au dovedit că au solicitat efectiv acele acte, la dosar fiind depusă doar o

notificare, fără a fi însoțită și de dovada comunicării către pârât. Cu privire

la notificarea din 18 iunie 2008 pe care reclamanta N.D.C. a adresat-o

pârâtului pentru a permite accesul mandatarului său la ședințele adunărilor

generale și pentru comunicarea unor acte contabile, judecătorul la reținut că

această solicitare nu are fundament în actul constitutiv, administratorul ne fiind

obligat să comunice asociaților asemenea acte referitoare la activitatea

societății. Dispozițiile art. 38 din statutul societății a fost interpretat în

sensul că este permis asociaților să consulte toate actele societății la sediul

social.

Notificarea

din 21 ianuarie 2009 reprezintă a somație adresată unor instituții bancare în

care se atrage atenția asupra încetării mandatului de administrator al

pârâtului, în condițiile în care nu există o hotărâre judecătorească în acest

sens. În plus, s-a reținut că această notificare nu indică anumite acte ce ar

fi trebuit să fie comunicate de pârât.

În

sfârșit, nici notificare din 26 august 2009 nu poate fi analizată din

perspectiva prevederilor art. 31 din statutul societății, asociații nemulțumiți

de managementul administratorului putând solicita tragerea la răspundere a

acestuia pentru depășirea limitelor mandatului încredințat.

Raportat la

aceleași prevederi ale art. 38 din statutul societății s-a apreciat caracterul

nefondat al solicitării reclamanților de comunicare a situațiilor financiare

anuale pe anii 2007-2009.

A fost

apreciată ca neîntemeiată și solicitarea de a li se permite accesul

reclamanților sau a mandatarului în sediul social, judecătorul apreciind că nu

s-a dovedit că au fost împiedicați să intre, procesul verbal depus de

reclamanții nefiind opozabil pârâtului; în ce privește participarea la

adunările generale, s-a reținut din probele administrate că la unele adunări

reclamanții nu au participat, nici personal, nici prin reprezentant, iar la

cele la care au participat, au semnat procesele verbale.

Cererea reclamanților de obligare a

pârâților la plata daunelor cominatorii a fost respinsă ca inadmisibilă, prin

raportare la prevederile art. 580

3

C. proc. civ.

Sentința

de fond a fost apelată de reclamanții B.I. și N.D.C., care au solicitat

schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată,

criticile

acestora vizând greșita

interpretare a probatoriului administrat, a prevederilor actului constitutiv al

societății și a prevederilor art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.

Prin

decizia civilă nr. 159 din 1 noiembrie 2010, completul de judecată din cadrul

Curții de Apel Cluj - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal

a admis apelul reclamanților; pe cale de consecință, a schimbat în parte

sentința de fond în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâtul H.I. să

predea reclamanților documentele solicitate prin notificările din datele de 18

iunie 2008, 24 noiembrie 2008, 21 ianuarie 2009, 10 iunie 2009, 18 iulie 2009 și

26 august 2009, precum și copiile certificate ale actelor primare și contabile ale

societății; a obligat pârâtul să permită mandatarului reclamantei N.D.C.

accesul în incinta societății și la toate documentele acesteia, precum și să

permită reclamantului B.I. accesul la administrarea și toate actele societății;

a menținut dispoziția judecătorului fondului referitoare la respingerea

solicitării de obligare la plata daunelor cominatorii.

Judecătorii

apelului au reținut că în mod greșit s-a apreciat că pârâtul nu a primit

notificarea din 24 noiembrie 2008, în condițiile în care pârâtul nu a contestat

această împrejurare. Au mai reținut că chiar dacă nu s-a dovedit un refuz

explicit al pârâtului de a pune la dispoziția reclamanților documentele și

informațiile solicitate, acest aspect rezultă din conduita procesuală a

pârâtului, care cu ocazia cuvântului în fond a precizat că nu se opune

admiterii acțiunii.

Judecătorii

apelului au apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă consultarea

documentelor primare din contabilitatea societății, în calitatea lor de

asociații, prin prisma prevederilor art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990;

în plus, pentru reclamantul B.I. există această sarcină, în virtutea calității

sale de administrator al societății. A fost reținută, de asemenea, incidența art.

38 din statutul societății care obligă administratorii să pună la dispoziția

celorlalți asociați toate documentele societății, exercitarea dreptului de control

implicând luarea la cunoștință în mod nemijlocit a conținutului tuturor

registrelor și a documentelor societății.

A fost înlăturată apărarea pârâtului,

judecătorii reținând că nu este o exercitarea abuzivă a dreptului lor de

informare și control, expedierea mai multor notificări neavând o asemenea

valoare în condițiile în care pârâtul nu a dat curs solicitărilor

reclamanților. Nici solicitarea de multiplicare a documentelor primare nu apare

ca o exercitarea abuzivă, în condițiile în care pârâtul nu a invitat pe

reclamanți la sediul societății, și nici nu a pretins suportarea de către

reclamanți a cheltuielilor de multiplicare. Nu a fost apreciată ca abuzivă nici

solicitarea datelor referitoare la managementul societății, doar cunoscând

aceste documente putând hotărî dacă se impune revocarea administratorului.

În

aceste context, judecătorii apelului au apreciat că blocarea în mod

nejustificat a accesului reclamanților la documentele și evidențele societății

reprezintă un act samavolnic al pârâtului, cererea reclamanților

circumscriindu-se dispozițiilor art. 199 din Legea nr.

31/1990.

Această apreciere a fost raportată și la împrejurarea că

documentele solicitate se află în păstrarea pârâtului sau a unei persoane

autorizate de acesta, reclamanții neavând o altă posibilitate de a intra în

posesia lor.

A fost

apreciată ca nefondată solicitarea de predare a copiilor situațiilor financiare

anulare, judecătorii apelului apreciind că reclamanții au posibilitatea să se

adreseze ORC de pe lângă Tribunalul Cluj, aceste acte fiind publice. De

asemenea, au apreciat că nu este necesară analizarea solicitării de obligare la

plata daunelor cominatorii, reclamanții neformulând critici cu privire la acest

aspect.

Decizia

de apel a fost recurată de pârâții H.I. și SC P.R. SRL, solicitându-se

admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii apelului

declarat de reclamanți.

Pârâții

au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând decizia de apel

sub aspectul interpretării eronate a probatoriului administrat și sub aspectul

greșitei aplicări a prevederilor art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, tară

a lua în considerare prevederea art. 194 din aceeași lege. Pârâții au mai

invocat prevederea art. 38 din statutul societății, apreciind că acest text nu

implică predarea către asociați a documentelor societății. Au mai susținut că

dispoziția din decizia de apel de predare a copiilor certificate ale actelor

primare și contabile ale societății nu are suport legal.

Prin

întâmpinare, reclamanții au solicitat în principal anularea recursului ca

nemotivat în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că pârâții nu

formulează critici de nelegalitate, ci doar invocă aspecte legate de temeinicia

deciziei de apel.

În

subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că

judecătorii apelului au aplicat și interpretat corect prevederile art. 199 alin.

(5) din Legea nr.

31/1990

și cele ale art.

38 din statutul societății.

Nu au fost administrate înscrisuri noi

în această fază procesuală.

Examinându-se

cu prioritate excepția de nulitate a cererii de recurs (calificată prin

raportare la cele invocate de reclamanți ca fiind întemeiată pe dispozițiile art.

302 lit. c) C. proc. civ., prevederile art. 306 C. proc. civ. fiind aplicabile

doar în situație inexistenței motivelor de recurs), se reține caracterul

nefondat al acestei, unele din motivele invocate de pârâți putând fi încadrate

în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În consecință, excepția nulități

cererii de recurs va fi respinsă ca nefondată.

Analizându-se

legalitatea deciziei de apel, din perspectiva criticilor formulate și a

apărărilor invocate, se rețin următoarele: judecătorii apelului au interpretat

și aplicat corect prevederile art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990,

referitoare la dreptul de control al asociaților în condițiile în care

societatea nu are cenzori desemnați și nici auditor financiar. Documentele

solicitate de reclamanți se circumscriu dreptului de control al asociaților, în

lipsa acestora dreptul menționat fiind lipsit de conținut. Prevederea art. 194

din Legea nr. 31/1990, referitoare la atribuțiile adunării generale nu are

relevanța invocată de pârâți, respectiv aceea de a limita dreptul de control al

asociaților doar prin exercitarea dreptului de vot în cadrul adunării generale.

Se observă în una din atribuțiile adunării generale (la care, probabil se

referă pârâții), vizează aprobarea situațiilor financiare anuale; dar această

atribuție nu împiedică asociații care nu sunt administratori să ia cunoștință

în mod direct și nemijlocit de actele primare și contabile ale societății, acte

care fundamentează situația financiară anuală ce ar fi supusă aprobării

adunării generale. Cele două prevederi invocate sunt complementare, exercitarea

uneia, neexcluzându-o pe cea de-a doua. În consecință, această critică a

pârâților nu va fi reținută.

De

asemenea, de reține corecta interpretare și aplicare a prevederilor art. 38 din

statutul societății, sintagma „administratorii sunt obligați să pună la

dispoziția asociaților toate documentele și registrele societății"

neputând fi interpretată limitativ, în sensul enunțat de pârâți, doar prin

oferirea lor spre consultare la sediul societății. După cum se observă, textul

articolului statutar menționează doar punerea la dispoziția asociaților a

tuturor documentelor și registrelor societății, tară a limita această obligație

la consultarea lor la sediul social. În lipsa unei mențiuni exprese în limita

exprimată de pârâți, textul articolului statutar trebuie interpretat în sensul

de a produce efecte, respectiv în sensul de a li se comunica asociaților

neadministratori toate documentele și registrele societății, dacă aceștia

solicită.

Nu poate fi reținută nici critica

lipsei de suport legal pentru obligația de comunicare a copiilor certificate

ale actelor primare și contabile ale societății. Temeiul de drept în baza

căruia judecătorii apelului au decis că se impune această comunicare se

regăsește atât în art. 199 alin. (5) din Legea nr.

31/1990

(dreptul de control al asociaților neadministratori), cât

și în art. 38 din statutul societății.

Restul

criticilor

pârâților, vizând interpretarea

eronată și superficială a probatoriului administrat nu poate face obiect de

analiză în recurs, această cale de atac fiind limitată doar Ia verificarea

legalității deciziei de apel, neputându-se proceda la o verificare a

temeiniciei deciziei, din perspectiva probatoriului administrat. În consecință,

criticile pârâților referitoare la aspectele de netemeinicie ale deciziei de

apel nu vor fi analizate.

Pentru

considerentele reținute și constatându-se legalitatea deciziei de apel, în

temeiul art.

312

C. proc. civ.,

recursul pârâților va fi respins ca nefondat.

În

temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenții vor fi obligați la plata

cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de intimați, constând în

onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului.

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâții H.I. și SC P.R. SRL împotriva deciziei

civile nr. 159 din 1 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj - secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal.

Obligă

recurenții la plata sumei de 4.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în

favoarea intimaților B.I. și N.D.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 7

aprilie 2011.