ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1511/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul I.A., a chemat în judecată pe pârâta SC R.T. SA solicitând obligarea acesteia să valideze și să înregistreze în registrul acționarilor cele opt contracte de cesiune de acțiuni încheiate în perioada 18 mai - 18 iunie cu mai mulți acționari, obligarea pârâtei la daune cominatorii de 50 de lei pe zi de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată. Printr-o altă cerere, același reclamant a chemat în judecată pe pârâta SC R.W. SA solicitând obligarea pârâtei să valideze și să înregistreze în registrul acționarilor contractele de cesiune încheiate cu acționarii societății, anularea Hotărârii A.G.E.A.

din 22 octombrie 2007, obligarea pârâtei la daune cominatorii de 50 de lei pe zi de întârziere și la cheltuieli de judecată. În ședința publică din 12 septembrie 2008, Tribunalul București a conexat cele două pricini considerând incidente dispozițiile art. 164 C. proc. civ. Prin precizarea acțiunii din 16 mai 2008, reclamantul a înțeles să cheme în judecată în calitate de pârâtă pe SC B.I. SA. Prin sentința comercială nr. 10460 din 10 octombrie 2008, tribunalul a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, a lipsei de interes și a prescripției dreptului la acțiune și pe fond a respins acțiunea principală și acțiunea conexă împotriva succesoarei celor două pârâte, SC B.I. SA, obligând pe reclamant la 5.424,72 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut în privința excepțiilor invocate, că reclamantul își întemeiază acțiunile pe contractele de cesiune încheiate cu acționari ai societăților comerciale absorbite de SC B.I. SA, astfel încât justifică atât calitatea procesuală cât și interesul de a înlătura efectele Hotărârii A.G.E.A. în calitatea sa de acționar. În privința prescripției extinctive a dreptului de a cere anularea Hotărârii A.G.E.A., instanța a considerat că acțiunea este imprescriptibilă, obiectul ei formându-l constatarea nulității absolute a hotărârii atacate. Pe fond, instanța a reținut că prin absorbția societăților de către SC B.I.

SA, acționarilor societăților ce au fuzionat li s-au eliberat acțiuni la societatea absorbantă conform proiectului de fuziune și în conformitate cu dispozițiile art. 244 din Legea nr. 31/1990, așa încât societatea pârâtei nu mai poate fi obligată să înregistreze în registrul acționarilor contractele de cesiune de acțiuni, decât în condițiile unor noi contracte de cesiune care privesc societatea în ființă și nu pe cele radiate ca efect al fuziunii. Capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a Hotărârii A.G.E.A. din 22 octombrie 2007 a SC R.W. SA a fost considerat nefondat față de faptul că reclamantul nu era îndreptățit să-și exercite dreptul de vot pentru acțiunile cesionate, iar votul său nu ar fi influențat majoritatea legală sau statuară.

Curtea de Apel București, prin Decizia comercială nr. 305 din 25 aprilie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamntului, obligându-l la 1.500 lei cheltuieli de judecată. Instanța a reținut că reclamantul nu a dovedit demersul său în vederea înregistrării acțiunilor cesionate astfel încât cedenții, odată cu fuziunea societăților au primit acțiuni nominative la societatea absorbantă și nici nu a dovedit novația vechilor contracte de cesiune sau încheierea unor alte contracte care privesc acțiunile SC B.I. SA. În privința constatării nulității A.G.E.A. a considerat că dreptul de vot al reclamantului nu putea fi exercitat pentru acțiunile cesionate cât timp transferul nu a fost operat în registrul acționarilor.

împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamantul a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Recurentul susține că instanța aplicând greșit legea a considerat că reclamantul nu a devenit acționar în urma încheierii contractelor de cesiune deoarece nu au fost înregistrate în registrul acționarilor, ignorând prevederile legale care consideră înregistrarea ca fiind o operațiune formală de publicitate și opozabilitate. Contractele au fost încheiate înainte de publicarea proiectului de fuziune și au fost aduse la cunoștința societăților comerciale, iar lipsa înregistrării acțiunilor s-a datorat atitudini abuzive a societăților care nu erau îndreptățite să cenzureze contractele.

Pe de altă parte recurentul consideră că instanțele au ignorat contractul de prestării servicii încheiate de cele două societăți cu societatea de registru independent prin care se stipula că operarea în registrul acționarilor la SC R.I.M. SA se face numai la dispoziția societății conform art. 1 pct. 2.1 lit. f). Invocând propria culpă societățile comerciale se apără susținând cu nu recunosc contractele de cesiune, cu toate că ele au fost notificate prin executorul judecătoresc. Greșit instanța a susținut că reclamantul nu a dovedit vreun demers cu privire la înregistrarea acțiunilor nominative, excluzând reaua credință a pârâtelor cărora li s-a adus la cunoștință transmiterea dreptului de proprietate cesionarului.

Mai susține recurentul că motivarea deciziei atacate este contradictorie în sensul că deși afirmă inițiativa cesionarului de a notifica contractele de cesiune, susține lipsa inițierii unui demers în acest sens. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: Prevederile art. 98 din Legea nr. 31/1990 stabilesc transmiterea dreptului de proprietate al acțiunilor nominative emise în formă dematerializată prin declarație tăcută în registrul acționarilor, semnată de cedent și de cesionar sau mandatarii lor, iar actele constitutive ale societăților dizolvate prin fuziune nu prevedeau alte forme de transfer. Întocmirea altor formalității de transfer a acțiunilor nominative, chiar și autentificate, nu a reprezentat în concepția societăților comerciale pârâte respectarea formalităților de transmitere a dreptului de proprietate conform reglementărilor legale și statutare, declarația urmând a fi făcută în registrul acționarilor și semnată.

În aceste condiții, societățile ce au fuzionat nu au operat transferul în registrul acționarilor, iar societatea căreia i s-a transferat totalitatea patrimoniului lor a operat, la rândul său, emiterea acțiunilor nominative persoanelor înregistrate ca acționari în registrul acționarilor. De altfel, cesionarul în contractele de cesiune își asumase și o obligație de rezultat, aceea de a efectua înregistrările în registrul acționarilor. Introducerea în raportul juridic a SC R.I.M. SA a fost judicios deslușit de instanțele de fond. în contractul de prestări servicii, prestatorul era obligat să efectueze înscrierea transferurilor drepturilor de proprietate asupra acțiunilor pe baza instrucțiunilor beneficiarului în vederea respectării actului constitutiv.

Fără prevederi speciale în actul constitutiv instrucțiunile beneficiarului nu mai erau utile, iar declarația cedentului și cesionarului trebuia făcută la prestatorul de servicii. In condițiile precizării acțiunii, față de situația fuziunii societăților comerciale, pârâta nu mai e în măsură să valideze și să înregistreze contractele de cesiune, întrucât acțiunile societăților dizolvate au fost anulate. De aceea instanțele de fond, judicios au considerat în temeiul art. 250 din Legea nr. 31/1990, că în lipsa unei novații a contractelor sau a unor noi contracte de cesiune, operațiunea de validare și înregistrate în registrul acționarilor nu mai este posibilă. Nu se poate reține nici reaua credință a societăților, întrucât demersurile la care s-a obligat cesionarul au fost greșit îndreptate către acestea.

În acest sens instanța de apel, a afirmat că reclamantul nu a dovedit inițierea vreunui demers, în considerația faptului că notificările au fost greșit îndreptate la societățile comerciale care în temeiul contractului de prestării servicii nu mai dețineau registrul acționarilor. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva Deciziei comerciale nr. 305 din 25 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București. Față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., în considerarea culpei procesuale a recurentului - care a căzut în pretenții - urmează ca acesta să fie obligat la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul I.A. împotriva Deciziei nr. 305 din 25 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI - a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.