ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 343/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 343/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată că obiectul dosarului este o acțiune în anularea

hotărârii AGEA nr. 2 din 19 septembrie 2007 reclamant fiind  A.I. în

contradictoriu cu pârâta SC R.T. SRL BUCUREȘTI.

Prin sentința comercială

nr. 619 din 27 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

se respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului

invocată de pârâtă și se respinge ca nefondată acțiunea formulată de

reclamantul I.A., fiind obligat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței

s-a reținut, în ceea ce privește legitimarea procesuală activă, ca reclamantul

a dovedit că poate sta în judecată în această calitate, prin calitatea de

asociat la societatea pârâtă, motiv pentru care poate contesta o hotărâre AGA,

în ipoteza în care apreciază că aceasta încalcă drepturile sale ce decurg din

calitatea de acționar.

Pe fondul cauzei,

instanța de fond a constatat ca prin raportare la dispozițiile art. 117 alin. (6)

din Legea nr. 31/1990 invocata de reclamant, convocarea acționarilor SC R.T. SA

respectă în totalitate textul dispoziției legale menționate.

S-a reținut că nu există

o contradicție evidentă între ordinea de zi enunțată în convocator și hotărârea

adoptata, deoarece intrarea în societatea pârâtă a unor noi acționari era

posibilă numai cu respectarea art. 8.2 din actul constitutiv al SC R.T. SA, în

vigoare a momentul adoptării hotărârii nr. 2 din data de 19 septembrie 2007.

Tribunalul a reținut că

reclamantul a omis să aibă în vedere faptul ca hotărârea atacată nu a fost pusă

în executare, întrucât nu a fost urmată de încheierea unui contract de cesiune

de acțiuni emise de SC R.T. SA, și nici nu poate fi pusă în executare această

hotărâre, întrucât pârâta s-a transformat în societate cu răspundere limitată

unde transferul proprietății asupra părților sociale se poate face numai

potrivit dispozițiilor legale specifice acestui tip de forma juridică.

Prin decizia comercială

nr. 388 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comerciala,

se respinge apelul declarat de reclamantul A.I.

În considerentele

deciziei se reține că, neprecizarea în conținutul hotărârii AGEA nr. 2 din 19

septembrie 2007 a art. 8.2. din Actul constitutiv, nu echivalează cu o

contradicție între convocator și hotărâre și în nici un caz nu este în măsură

să atragă nulitatea absolută a acesteia. Prin urmare, nu există ipoteza vreunei

confuzii din partea acționarilor și în consecință nu erau necesare alte

explicații în convocator și nici precizarea textului în hotărâre.

Curtea reține că în baza

Deciziei nr. 1 din 8 octombrie 2007 a Consiliului de Administrație (privind

constatarea și validarea subscrierilor la majorarea capitalului SC R.T. SA) a

stat Hotărârea AGEA nr. 1 din 9 august 2007 și nu Hotărârea AGEA nr. 2 din 19

septembrie 2007, prin Hotărârea AGEA nr. 1 din 9 august 2007 a fost mandatat

Comitetul de Administrație să ia masuri inclusiv în ce privește oferirea către

terți a acțiunilor rămase nesubscrise.

S-a mai reținut că,

instanța de fond a apreciat corect că nu este întemeiată nici susținerea

reclamantului in sensul ca hotărârea atacata are un scop ilicit, cu atât mai

mult cu cât subscrierile celor doi acționari au fost constatate și validate

prin decizia Consiliului de Administrație nr. 1 din 8 octombrie 2007 și nu în

temeiul Hotărârii AGEA nr. 2 din 19 septembrie 2007.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul A.I. În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținându-se că, în mod greșit

instanța de apel a considerat că, prin conținut, convocatorul publicat în M.Of.

al României nr. 2217 din 16 august 2007 respectă cerințele art. 117 alin. (6)

din Legea nr. 31/1990, iar neprecizarea în conținutul hotărârii atacate a

trimiterii la art. 8.2 din actul constitutiv al societății nu echivalează cu o

contradicție între convocator si hotărâre.

Mai susține recurentul

că, instanța de apel în mod greșit a reținut că, hotărârea nu are un scop

ilicit în condițiile în care subscrierile celor doi acționari au fost

constatate si validate prin decizia Consiliului de Administrație din 08

octombrie 2007, iar nu în temeiul hotărârii atacate și s-a reținut ca fiind

pertinente aprecierile instanțe de fond sub aspectul neexecutării hotărârii

atât prin lipsa unor contracte de cesiune încheiate ulterior hotărârii, dar și

ca urmare a modificării formei juridice a societății, în societate cu

răspundere limitată.

Astfel că, în opinia

recurentului, hotărârea unei adunări generale beneficiază de prezumția de

legalitate până când o instanță o invalidează sau intervine revocarea acesteia

de către aceeași adunare generală, iar o hotărâre a adunării generale este

legală sau nelegală, independent de punerea ei în executare sau de neexecutarea

acesteia, analiza legalității având ca referință data adoptării.

Acceptarea punctului de

vedere exprimat de instanță ar conduce la ideea ca nulitatea absolută a

hotărârii a fost acoperită prin „abandonarea” efectelor acestei hotărâri, ceea

ce ar fi în contradicție cu normele imperative care reglementează nulitatea

absoluta a actelor juridice.

Analizând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Critica

recurentului-reclamant formulata în cadrul primului motiv de recurs, privind

încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 este

nefondată întrucât au fost respectate întocmai dispozițiile sus-menționate

privitoare la convocare.

Textul convocării

publicate în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr. 2217 din

16 august 2007 menționează: "aprobarea

intrării în structura de acționari a societății a unor noi

acționari in conformitate cu dispozițiile art.

8.2. din actul constitutiv al SC

R.T. SA."

Hotărârea Adunării

Generale Extraordinare a Acționarilor SC R.T. SA din data de 19 septembrie 2007

aproba "intrarea în structura acționariatului SC R.T. SA a domnului

G.A.T. (...) și a SC G.A.T.A.A. (...).

În mod corect instanța

de apel a reținut că "neprecizarea în conținutul hotărârii AGEA nr. 2 din 19

septembrie 2007 a art. 8.2. din actul constitutiv, nu echivalează cu o

contradicție între

convocator și hotărâre și

în nici un caz nu este în măsura să atragă nulitatea absolută a acesteia."

Astfel, faptul că în

textul Hotărârii nr. 2 din 19 septembrie 2007 nu se mai specifica "art.

8.2. din actul

constitutiv al

societății"

nu este de natură a

atrage sancțiunea nulității absolute a Hotărârii nr. 2 din

19 septembrie

perspectiva

faptului că aprobarea prealabilă

a adunării generale extraordinare a acționarilor pentru intrarea unor

noi acționari în structura acționariatului era

impusă numai de art. 8.2

din

actul constitutiv

al

R.T. S.A., în vigoare la data

adoptării Hotărârii nr. 2 din 19 septembrie 2007.

Susținerea

recurentului-reclamant potrivit căreia "Omisiunea din convocator a încălcat

dreptul meu

la apărare "

este nefondată. Trecând peste faptul că această critică

este formulată pentru prima dată

prin motivele de recurs, critică este

și nefondată. Recurentul-reclamant avea

posibilitatea de a se prezenta la

adunarea generală a acționarilor pentru care a fost legal convocat și

să ceară detalii

cu privire la identitatea acționarilor a căror intrare în structura de acționariat

a fost

aprobată. Mai

mult, o eventuală încălcare a dreptului la informare al acționarilor ar atrage

sancțiunea nulității relative a hotărârii astfel adoptate, întrucât norma

ocrotește interesele

individuale,

personale, ale acționarilor societății. În speță, acțiunea a fost introdusă

mult peste termenul de 15 zile în care reclamantul putea invoca o cauză de

nulitate relativă.

În

mod corect s-a apreciat de către instanța de apel că, în speță nu sunt

incidente dispozițiile

art. 8.3 si art. 8.5. din actul constitutiv al SC R.T.

SA ci dispozițiile art. 8.2. din actul constitutiv.

Dispozițiile

art. 8.3 si art. 8.5. din actul constitutiv prevăd în detaliu procedura ce

trebuie

urmată de

acționarii societății ce intenționează să cesioneze acțiunile către un terț,

respectiv să notifice societatea cu privire la intenția de vânzare și să ofere

societății, spre cumpărare, acțiunile

deținute.

Or, hotărârea AGEA atacată nu a fost adoptată în considerarea notificării unui

acționar cu

privire la intenția de cesionare a acțiunilor.

Critica

recurentului-reclamant formulata în cadrul motivului doi de recurs-privind

încălcarea

normelor ce

reglementează cauza ilicită, frauda de lege, ordinea publică nu este fondată și

contrazisă de o hotărâre judecătorească ce s-a pronunțat asupra legalității

Deciziei nr. 1 a

Consiliului de

Administrație al SC R.T. SA din data de 8 octombrie 2007, în temeiul căreia au

fost

validate subscrierile la majorarea capitalului social al societății.

Cei

doi terți au devenit acționari ai societății R.T. S.A. subscriind la majorarea

de capital derulată de

societate

în octombrie 2007. Subscrierile celor doi terți au fost constatate și validate

nu în

temeiul Hotărârii AGEA nr. 2 din 19

septembrie 2007 ci în temeiul deciziei Consiliului de Administrație al SC R.T.

SA

nr. 1 din 8 octombrie 2007 ce a făcut obiectul controlului de

legalitate al instanțelor

judecătorești ce

au respins definitiv și irevocabil acțiunea reclamantului de constatare a

nulității sus­

menționatei decizii, în dosarul nr. 39684/3/2007.

Argumentele

reținute atât de instanța de fond, cât și de cea de apel, conform cărora: 1. Hotărârea

AGEA nr. 2 din 19 septembrie 2007 nu a fost pusă niciodată în executare dat

fiind că hotărârea de

aprobare a intrării în structura acționariatului SC R.T.

SA a celor doi terți menționați în

hotărâre nu a fost urmată de semnarea

niciunui contract de cesiune având ca obiect acțiuni emise de

SC R.T. SA, în care cei doi terți

menționați în Hotărârea nr. 2 din 19 septembrie 2007 sa aibă calitatea de

cesionari; 2. În prezent, hotărârea nu este susceptibilă de punere în

executare, dat fiind că intimata este

constituită

ca o societate cu răspundere limitată, în care transferul proprietății asupra părților

sociale

se face conform dispozițiilor legale iar reclamantul și cei doi

terți a căror intrare în structura de acționariat a societății a fost aprobată

prin Hotărârea nr. 2 din 19 septembrie 2007 nu sunt asociați ai intimatei,

argumentează chiar lipsa de interes în promovarea prezentei acțiuni.

Pentru aceste

considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat

de reclamantul I.A. împotriva deciziei nr. 388 din 24 iunie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul I.A. împotriva deciziei nr. 388 din 24 iunie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

I

REVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 ianuarie 2011.