ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 343/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată că obiectul dosarului este o acțiune în anularea hotărârii AGEA nr. 2 din 19 septembrie 2007 reclamant fiind A.I. în contradictoriu cu pârâta SC R.T. SRL BUCUREȘTI. Prin sentința comercială nr. 619 din 27 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, se respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtă și se respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul I.A., fiind obligat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În considerentele sentinței s-a reținut, în ceea ce privește legitimarea procesuală activă, ca reclamantul a dovedit că poate sta în judecată în această calitate, prin calitatea de asociat la societatea pârâtă, motiv pentru care poate contesta o hotărâre AGA, în ipoteza în care apreciază că aceasta încalcă drepturile sale ce decurg din calitatea de acționar.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat ca prin raportare la dispozițiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 invocata de reclamant, convocarea acționarilor SC R.T. SA respectă în totalitate textul dispoziției legale menționate. S-a reținut că nu există o contradicție evidentă între ordinea de zi enunțată în convocator și hotărârea adoptata, deoarece intrarea în societatea pârâtă a unor noi acționari era posibilă numai cu respectarea art. 8.2 din actul constitutiv al SC R.T. SA, în vigoare a momentul adoptării hotărârii nr. 2 din data de 19 septembrie 2007. Tribunalul a reținut că reclamantul a omis să aibă în vedere faptul ca hotărârea atacată nu a fost pusă în executare, întrucât nu a fost urmată de încheierea unui contract de cesiune de acțiuni emise de SC R.T.

SA, și nici nu poate fi pusă în executare această hotărâre, întrucât pârâta s-a transformat în societate cu răspundere limitată unde transferul proprietății asupra părților sociale se poate face numai potrivit dispozițiilor legale specifice acestui tip de forma juridică. Prin decizia comercială nr. 388 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comerciala, se respinge apelul declarat de reclamantul A.I. În considerentele deciziei se reține că, neprecizarea în conținutul hotărârii AGEA nr. 2 din 19 septembrie 2007 a art. 8.2. din Actul constitutiv, nu echivalează cu o contradicție între convocator și hotărâre și în nici un caz nu este în măsură să atragă nulitatea absolută a acesteia.

Prin urmare, nu există ipoteza vreunei confuzii din partea acționarilor și în consecință nu erau necesare alte explicații în convocator și nici precizarea textului în hotărâre. Curtea reține că în baza Deciziei nr. 1 din 8 octombrie 2007 a Consiliului de Administrație (privind constatarea și validarea subscrierilor la majorarea capitalului SC R.T. SA) a stat Hotărârea AGEA nr. 1 din 9 august 2007 și nu Hotărârea AGEA nr. 2 din 19 septembrie 2007, prin Hotărârea AGEA nr. 1 din 9 august 2007 a fost mandatat Comitetul de Administrație să ia masuri inclusiv în ce privește oferirea către terți a acțiunilor rămase nesubscrise.

S-a mai reținut că, instanța de fond a apreciat corect că nu este întemeiată nici susținerea reclamantului in sensul ca hotărârea atacata are un scop ilicit, cu atât mai mult cu cât subscrierile celor doi acționari au fost constatate și validate prin decizia Consiliului de Administrație nr. 1 din 8 octombrie 2007 și nu în temeiul Hotărârii AGEA nr. 2 din 19 septembrie 2007. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.I. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținându-se că, în mod greșit instanța de apel a considerat că, prin conținut, convocatorul publicat în M.Of. al României nr. 2217 din 16 august 2007 respectă cerințele art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, iar neprecizarea în conținutul hotărârii atacate a trimiterii la art. 8.2 din actul constitutiv al societății nu echivalează cu o contradicție între convocator si hotărâre.

Mai susține recurentul că, instanța de apel în mod greșit a reținut că, hotărârea nu are un scop ilicit în condițiile în care subscrierile celor doi acționari au fost constatate si validate prin decizia Consiliului de Administrație din 08 octombrie 2007, iar nu în temeiul hotărârii atacate și s-a reținut ca fiind pertinente aprecierile instanțe de fond sub aspectul neexecutării hotărârii atât prin lipsa unor contracte de cesiune încheiate ulterior hotărârii, dar și ca urmare a modificării formei juridice a societății, în societate cu răspundere limitată. Astfel că, în opinia recurentului, hotărârea unei adunări generale beneficiază de prezumția de legalitate până când o instanță o invalidează sau intervine revocarea acesteia de către aceeași adunare generală, iar o hotărâre a adunării generale este legală sau nelegală, independent de punerea ei în executare sau de neexecutarea acesteia, analiza legalității având ca referință data adoptării.

Acceptarea punctului de vedere exprimat de instanță ar conduce la ideea ca nulitatea absolută a hotărârii a fost acoperită prin „abandonarea” efectelor acestei hotărâri, ceea ce ar fi în contradicție cu normele imperative care reglementează nulitatea absoluta a actelor juridice. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Critica recurentului-reclamant formulata în cadrul primului motiv de recurs, privind încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 este nefondată întrucât au fost respectate întocmai dispozițiile sus-menționate privitoare la convocare. Textul convocării publicate în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr. 2217 din 16 august 2007 menționează: "aprobarea intrării în structura de acționari a societății a unor noi acționari in conformitate cu dispozițiile art. 8.2.

din actul constitutiv al SC R.T. SA." Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC R.T. SA din data de 19 septembrie 2007 aproba "intrarea în structura acționariatului SC R.T. SA a domnului G.A.T. (...) și a SC G.A.T.A.A. (...). În mod corect instanța de apel a reținut că "neprecizarea în conținutul hotărârii AGEA nr. 2 din 19 septembrie 2007 a art. 8.2. din actul constitutiv, nu echivalează cu o contradicție între convocator și hotărâre și în nici un caz nu este în măsura să atragă nulitatea absolută a acesteia." Astfel, faptul că în textul Hotărârii nr. 2 din 19 septembrie 2007 nu se mai specifica "art. 8.2.

din actul constitutiv al societății" nu este de natură a atrage sancțiunea nulității absolute a Hotărârii nr. 2 din 19 septembrie 2007. Omisiunea se datorează faptului ca trimiterea s-a considerat inutilă din perspectiva faptului că aprobarea prealabilă a adunării generale extraordinare a acționarilor pentru intrarea unor noi acționari în structura acționariatului era impusă numai de art. 8.2 din actul constitutiv al R.T. S.A., în vigoare la data adoptării Hotărârii nr. 2 din 19 septembrie 2007. Susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia "Omisiunea din convocator a încălcat dreptul meu la apărare " este nefondată. Trecând peste faptul că această critică este formulată pentru prima dată prin motivele de recurs, critică este și nefondată.

Recurentul-reclamant avea posibilitatea de a se prezenta la adunarea generală a acționarilor pentru care a fost legal convocat și să ceară detalii cu privire la identitatea acționarilor a căror intrare în structura de acționariat a fost aprobată. Mai mult, o eventuală încălcare a dreptului la informare al acționarilor ar atrage sancțiunea nulității relative a hotărârii astfel adoptate, întrucât norma ocrotește interesele individuale, personale, ale acționarilor societății. În speță, acțiunea a fost introdusă mult peste termenul de 15 zile în care reclamantul putea invoca o cauză de nulitate relativă. În mod corect s-a apreciat de către instanța de apel că, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 8.3 si art. 8.5.

din actul constitutiv al SC R.T. SA ci dispozițiile art. 8.2. din actul constitutiv. Dispozițiile art. 8.3 si art. 8.5. din actul constitutiv prevăd în detaliu procedura ce trebuie urmată de acționarii societății ce intenționează să cesioneze acțiunile către un terț, respectiv să notifice societatea cu privire la intenția de vânzare și să ofere societății, spre cumpărare, acțiunile deținute. Or, hotărârea AGEA atacată nu a fost adoptată în considerarea notificării unui acționar cu privire la intenția de cesionare a acțiunilor. Critica recurentului-reclamant formulata în cadrul motivului doi de recurs-privind încălcarea normelor ce reglementează cauza ilicită, frauda de lege, ordinea publică nu este fondată și contrazisă de o hotărâre judecătorească ce s-a pronunțat asupra legalității Deciziei nr. 1 a Consiliului de Administrație al SC R.T.

SA din data de 8 octombrie 2007, în temeiul căreia au fost validate subscrierile la majorarea capitalului social al societății. Cei doi terți au devenit acționari ai societății R.T. S.A. subscriind la majorarea de capital derulată de societate în octombrie 2007. Subscrierile celor doi terți au fost constatate și validate nu în temeiul Hotărârii AGEA nr. 2 din 19 septembrie 2007 ci în temeiul deciziei Consiliului de Administrație al SC R.T. SA nr. 1 din 8 octombrie 2007 ce a făcut obiectul controlului de legalitate al instanțelor judecătorești ce au respins definitiv și irevocabil acțiunea reclamantului de constatare a nulității sus­ menționatei decizii, în dosarul nr. 39684/3/2007. Argumentele reținute atât de instanța de fond, cât și de cea de apel, conform cărora: 1. Hotărârea AGEA nr. 2 din 19 septembrie 2007 nu a fost pusă niciodată în executare dat fiind că hotărârea de aprobare a intrării în structura acționariatului SC R.T.

SA a celor doi terți menționați în hotărâre nu a fost urmată de semnarea niciunui contract de cesiune având ca obiect acțiuni emise de SC R.T. SA, în care cei doi terți menționați în Hotărârea nr. 2 din 19 septembrie 2007 sa aibă calitatea de cesionari; 2. În prezent, hotărârea nu este susceptibilă de punere în executare, dat fiind că intimata este constituită ca o societate cu răspundere limitată, în care transferul proprietății asupra părților sociale se face conform dispozițiilor legale iar reclamantul și cei doi terți a căror intrare în structura de acționariat a societății a fost aprobată prin Hotărârea nr. 2 din 19 septembrie 2007 nu sunt asociați ai intimatei, argumentează chiar lipsa de interes în promovarea prezentei acțiuni.

Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de reclamantul I.A. împotriva deciziei nr. 388 din 24 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul I.A. împotriva deciziei nr. 388 din 24 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. I REVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2011.