ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 465/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 9871 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, instanța a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Municipiul București prin primar, în contradictoriu cu pârâtele C.L. sector 1 București, C.L. sector 2 București, C.L. sector 3 București, C.L. sector 4 București, C.L. sector 5 București, C.L. sector 6 București, SC U. SA Rm. Vâlcea, SC S. SA București, SC R. SA București, având ca obiect obligarea pârâtelor la plata sumei de 256.009 dolari SUA în echivalent lei la cursul oficial al B.N.R. din ziua plății reprezentând contravaloare servicii de salubrizare și penalități de întârziere.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin Decizia nr. 198 din 13 aprilie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantului, menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Municipiul București prin primar general, subsumându-și criticile motivelor de modificare formulate de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Criticile recurentei vizează, în esență, următoarele aspecte: - instanța de apel a reținut în mod eronat că municipalitatea nu a gestionat corect din punct de vedere juridic problema angajării fiecărui consiliu local în parte privind finanțarea activității de salubrizare, în speță fiind necesară dovedirea existenței unor contracte încheiate separat de fiecare consiliu local cu depozitul ecologic; - în cauză se impunea efectuarea unei expertize care să stabilească cu exactitate cantitatea depozitată de fiecare societate de salubrizare; - instanța de apel a pronunțat hotărârea, cu neobservarea faptului că sumele solicitate au fost achitate de Primăria Municipiului București deși trebuiau achitate de consiliile de sector și de cele trei societăți de salubrizare.

Recurentul - reclamant conchide în sensul admiterii recursului, modificării în tot a deciziei recurate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtelor la plata în solidar a sumei de 256.009,09 dolari SUA reprezentând contravaloarea serviciilor de depozitare pentru lunile iulie și august 2001 în cuantum de 158.562,03 dolari SUA și penalități de întârziere în cuantum de 97.447,06 dolari SUA, cu cheltuieli de judecată. Analizând cererea de recurs în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv de nelegalitate invocat de recurentă se constată că argumentele aduse în dezvoltarea motivului de recurs nu pot fi încadrate acestuia și nici unui alt motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul art. 304 C. proc.

civ. Cum aspectele vizează aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanțelor anterioare, ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuțiile instanței de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii privind recursul declarat de reclamantul Municipiul București prin primar general împotriva Deciziei nr. 198 din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.