ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 465/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 9871 din 26 septembrie 2008

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, instanța a

respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Municipiul București

prin primar, în contradictoriu cu pârâtele C.L. sector 1 București, C.L. sector

2 București, C.L. sector 3 București, C.L. sector 4 București, C.L. sector 5 București,

C.L. sector 6 București, SC U. SA Rm. Vâlcea, SC S. SA București, SC R. SA București,

având ca obiect obligarea pârâtelor la plata sumei de 256.009 dolari SUA în

echivalent lei la cursul oficial al B.N.R. din ziua plății reprezentând

contravaloare servicii de salubrizare și penalități de întârziere.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin Decizia nr. 198 din 13 aprilie 2009 a

respins ca nefondat apelul reclamantului, menținând ca legală și temeinică

hotărârea instanței de fond.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul Municipiul București prin primar general,

subsumându-și criticile motivelor de modificare formulate de art. 304 pct. 8 și

9 C. proc. civ.

Criticile recurentei

vizează, în esență, următoarele aspecte:

- instanța de apel a

reținut în mod eronat că municipalitatea nu a gestionat corect din punct de

vedere juridic problema angajării fiecărui consiliu local în parte privind finanțarea

activității de salubrizare, în speță fiind necesară dovedirea existenței unor

contracte încheiate separat de fiecare consiliu local cu depozitul ecologic;

- în cauză se impunea

efectuarea unei expertize care să stabilească cu exactitate cantitatea

depozitată de fiecare societate de salubrizare;

- instanța de apel a

pronunțat hotărârea, cu neobservarea faptului că sumele solicitate au fost

achitate de Primăria Municipiului București deși trebuiau achitate de consiliile

de sector și de cele trei societăți de salubrizare.

Recurentul -

reclamant conchide în sensul admiterii recursului, modificării în tot a

deciziei recurate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată,

cu obligarea pârâtelor la plata în solidar a sumei de 256.009,09 dolari SUA

reprezentând contravaloarea serviciilor de depozitare pentru lunile iulie și

august 2001 în cuantum de 158.562,03 dolari SUA și penalități de întârziere în

cuantum de 97.447,06 dolari SUA, cu cheltuieli de judecată.

Analizând cererea de

recurs în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv de

nelegalitate invocat de recurentă se constată că argumentele aduse în

dezvoltarea motivului de recurs nu pot fi încadrate acestuia și nici unui alt

motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul art. 304 C. proc. civ.

Cum aspectele vizează

aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de aprecierea dată probelor

ce reprezintă atributul instanțelor anterioare, ele nu pot face obiectul

controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuțiile instanței

de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii privind

recursul declarat de

reclamantul Municipiul București prin primar general împotriva Deciziei nr. 198

din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2010.