ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1932/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, la 12 ianuarie 2007, sub nr. 1017/3/2007, reclamantul Municipiul București a chemat-o în judecată pe pârâta SC A.R. SA, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 366.195,73 RON din care 341.532,70 RON, reprezentând obligație de plată conform art. 4 din contract 1839/1995 și 24.663,03 RON dobânzi calculate până la data de 31 mai 2006. Prin sentința comercială nr. 13209 din 3 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de reclamant și l-a obligat pe acesta la plata către pârâtă a sumei de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, în esență, instanța de fond a reținut excepția de neexecutare a contractului strâns legată de principiul forței obligatorii a convențiilor legal încheiate consacrat prin dispozițiile art. 969 C. civ., cât și de cel al bunei-credințe prevăzut de art. 970 alin. (1) C. civ. În cazul contractelor sinalagmatice obligația de a executa cu bună-credință revine tuturor părților contractante și niciuna dintre ele nu poate solicita celeilalte să efectueze prestația la care s-a obligat prin contract, în lipsa îndeplinirii contra-prestației la care ea însăși s-a obligat. Prin decizia comercială nr. 361 din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamant împotriva sentinței mai sus menționate.

În considerentele acestei decizii, instanța de apel a reținut că: Din cele 11 locații prevăzute în contract și anexa 1 apelantul a predat intimatei doar 9, iar suprafețele de teren aduse ca aport în cadrul asocierii au fost mai mici decât cele convenite inițial. Prin expertiza efectuată în cauză (filele 193-218) s-a stabilit cota de profit aferentă anilor 2004 - 2005 cuvenită apelantului reclamant calculată detaliat pe locații, stabilindu-se că apelantul-reclamant avea dreptul la plata sumei de 936.414 lei, dar intimata pârâtă a plătit sumele cuvenite la scadență cu un plus de 67.593 lei și ca urmare, nu s-a putut calcula dobânda solicitată prin cererea de chemare în judecată.

În cauză expertul a răspuns la obiecțiunile formulate de reclamant (fila 237) și s-a efectuat un supliment la raportul de expertiză, ajungând la concluzia că sumele datorate cu titlu de cote profit pentru anul 2004 - 2005 au fost achitate de pârâtă ținând cont și de diminuarea suprafeței de teren predate. Instanța în mod corect a reținut excepția de neexecutare a contractului al cărui temei juridic îl constituie interdependența obligațiilor reciproce din contractul sinalagmatic încheiat de către părți. În cauză sunt îndeplinite condițiile invocării excepției de neexecutare a contractului întrucât obligațiile reciproce ale părților își au temeiul în același contract; din partea apelantului reclamant există o neexecutare parțială a contractului de asociere; neexecutarea nu se datorează faptei înseși a intimatei care a invocat excepția, iar părțile nu au convenit un termen pentru executare.

Apelantul nu și-a îndeplinit în totalitate obligațiile contractuale în sensul că a predat intimatei 9 locații în loc de 11 cât a fost prevăzut în contract iar unele din suprafețe au fost diminuate, context în care sumele pretinse în plus nu sunt datorate, aspect reținut prin raportul de expertiză cât și de instanța de fond. Un alt motiv de apel vizează aplicabilitatea dispozițiilor art. 977 C. civ. în raport de art. 4.2. și 4.7 din contractul de asociere. Dispozițiile art. 977 C. civ. stabilește regula de interpretare a contractelor dând prioritate voinței reale a părților. Voința reală a părților trebuie să aibă ca punct de sprijin voința juridică, astfel cum aceasta este delimitată în noțiunea de cauză a actului juridic.

Dispozițiile art. 4.2 și 4.7 din contract au fost avute în vedere la efectuarea expertizei în care s-a stabilit pentru fiecare amplasament cantitatea de carburant vândută, suma datorată cu titlu de profit, astfel că invocarea dispozițiilor art. 977 C. civ. nu este justificată. Voința exprimată de părți prin contract se prezumă că este voința reală fiind singura realitate dovedită până la proba contrarie. Revine așadar părții interesate sarcina de a dovedi că voința reală este alta decât cea care s-a reușit a se exprima prin cuvinte. Apelantul susține că nu poate fi invocată excepția de neexecutare cât timp este vorba doar de o neexecutare parțială care nu afectează derularea contractului, susținere inexactă întrucât excepția de neexecutare poate fi invocată și în cazul neexecutării chiar parțiale a contractului.

Ca urmare s-a reținut în mod corect că au fost predate 9 locații către intimată în loc de 11, iar suprafața de teren a fost diminuată, context în care intimata datorează cota de profit pentru cele 9 locații și pentru suprafața de teren datorată. Ținând cont de plățile efectuate și raportul de expertiză efectuat în cauză în mod corect s-a respins acțiunea ca neîntemeiată întrucât suma solicitată nu era datorată. În cauză în mod corect s-au aplicat dispozițiile art. 274 C. proc. civ. având în vedere respingerea acțiunii formulate de reclamant. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul Municipiul București, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei recurate, iar pe fond admiterea acțiunii.

Recurentul susține astfel că greșit instanța de apel a reținut excepția de neexecutare a contractului, invocată de intimată, întrucât neexecutarea parțială a contractului nr. x/1995 încheiat între părți nu afectează derularea contractului; în contractul nr. x/1995 au fost stabilite prin art. 4.2. obligațiile de plată pentru fiecare locație în parte, urmând ca fiecare din aceste locații să fie contabilizate distinct, mențiune prevăzută la art. 4.7. Prin urmare, sumele solicitate reprezintă obligații aferente amplasamentelor predate.

Recurentul critică și raportul de expertiză efectuat în cauză, în sensul că nu au fost luate în considerare obiecțiunile formulate de către municipalitate, atât timp cât în calculul prezentat de expertul contabil nu a fost adăugată și cota reprezentând taxa pe valoarea adăugată, astfel cum prevede legea; mai mult decât atât, suprafața utilizată în calculul cotei de profit se raportează la suprafața de 17.898,66 mp și nu la suprafața de 23.593,64 mp așa cum a specificat expertul. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele: Înalta Curte, apreciind, a respins excepția de nemotivare a recursului întemeiată pe dispozițiile art. 306 C. proc. civ., invocată de intimata-pârâtă.

Susținerea recurentului potrivit căreia în mod greșit instanța de apel a reținut excepția de neexecutare a contractului, astfel cum a fost invocată de intimată, în împrejurarea în care neexecutarea parțială a contractului nr. x/1995 încheiat între părți nu este de natură să afecteze derularea contractului nu este întemeiată. Recurentul-reclamant nu a predat intimatei-pârâte decât un număr de 9 locații destinate construirii stațiilor de carburanți din cele 11 prevăzute în contractul părților, 2 locații rămânând nepuse la dispoziția acesteia. Ambele instanțe au reținut corect că sunt îndeplinite cerințele invocării excepției de neexecutare a contractului, pornind de la interdependența obligațiilor reciproce care își au temeiul în același contract - contractul sinalagmatic încheiat între părți și constatând că există o neexecutare parțială din partea reclamantului, neexecutare care nu se datorează faptei pârâtei.

De asemenea, s-a reținut corect că prevederile art. 4.2 și 4.7 din contractul părților au fost avute în vedere la efectuarea expertizei, stabilindu-se pentru fiecare amplasament cantitatea de carburant vândută și suma datorată cu titlu de profit, așa încât invocarea nerespectării dispozițiilor art. 977 C. civ. nu poate fi primită, nedovedindu-se că voința reală a părților ar fi fost alta decât cea exprimată în clauzele contractuale menționate. Drept urmare, în mod judicios s-a apreciat sub aspectul acestei prime critici formulate de recurent că chiar și o neexecutare parțială a contractului poate fi invocată pe calea excepției de neexecutare.

În ce privește cea de-a doua critică exprimată în recurs, referitoare la neluarea în considerare de către expert a obiecțiunilor formulate de reclamant este de precizat că aceasta reprezintă o critică de netemeinicie și nu de nelegalitate adusă deciziei curții de apel, contrar dispozițiilor expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. În subsidiar, se constată că susținerea recurentului-reclamant, în sensul arătat, este contrazisă de actele dosarului din care rezultă că expertul a răspuns obiecțiunilor acestuia și a fost efectuat și un supliment la raportul de expertiză, concluzionându-se că sumele datorate cu titlu de profit pentru anul 2004-2005 au fost achitate de intimata-pârâtă ținând cont și de diminuarea suprafeței de teren predate și, apreciindu-se de către ambele instanțe că suma solicitată de reclamant nu este datorată, în mod judicios acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

În consecință, reținându-se că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică întemeiată care în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la modificarea sau casarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută ca fiind legală și se va respinge recursul reclamantului ca nefondat. Cererea intimatei-pârâte privind acordarea cheltuielilor de judecată se va respinge, întrucât nu au fost depuse dovezile efectuării acestora, în original, la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Municipiul București - prin Primar împotriva deciziei nr. 361 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Respinge cererea formulată de intimata-pârâtă SC E.R. SRL București privind acordarea cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2010.