ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1932/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul București, la 12 ianuarie 2007, sub nr. 1017/3/2007, reclamantul Municipiul

București a chemat-o în judecată pe pârâta SC A.R. SA, solicitând obligarea

pârâtei la plata sumei de 366.195,73 RON din care 341.532,70 RON, reprezentând obligație

de plată conform art. 4 din contract 1839/1995 și 24.663,03 RON dobânzi

calculate până la data de 31 mai 2006.

Prin sentința comercială nr. 13209 din

3 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins

acțiunea formulată de reclamant și l-a obligat pe acesta la plata către pârâtă

a sumei de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, în esență, instanța de fond a reținut excepția de neexecutare

a contractului strâns legată de principiul forței obligatorii a convențiilor

legal încheiate consacrat prin dispozițiile art. 969 C. civ., cât și de cel al

bunei-credințe prevăzut de art. 970 alin. (1) C. civ. În cazul contractelor

sinalagmatice obligația de a executa cu bună-credință revine tuturor părților

contractante și niciuna dintre ele nu poate solicita celeilalte să efectueze

prestația la care s-a obligat prin contract, în lipsa îndeplinirii contra-prestației

la care ea însăși s-a obligat.

Prin decizia

comercială nr. 361 din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamant împotriva

sentinței mai sus menționate.

În considerentele

acestei decizii, instanța de apel a reținut că:

Din cele 11 locații

prevăzute în contract și anexa 1 apelantul a predat intimatei doar 9, iar

suprafețele de teren aduse ca aport în cadrul asocierii au fost mai mici decât

cele convenite inițial.

Prin expertiza

efectuată în cauză (filele 193-218) s-a stabilit cota de profit aferentă anilor

2004 - 2005 cuvenită apelantului reclamant calculată detaliat pe locații,

stabilindu-se că apelantul-reclamant avea dreptul la plata sumei de 936.414

lei, dar intimata pârâtă a plătit sumele cuvenite la scadență cu un plus de

67.593 lei și ca urmare, nu s-a putut calcula dobânda solicitată prin cererea

de chemare în judecată.

În cauză expertul a răspuns la

obiecțiunile formulate de reclamant (fila 237) și s-a efectuat un supliment la

raportul de expertiză, ajungând la concluzia că sumele datorate cu titlu de cote

profit pentru anul 2004 - 2005 au fost achitate de pârâtă ținând cont și de

diminuarea suprafeței de teren predate.

Instanța în mod

corect a reținut excepția de neexecutare a contractului al cărui temei juridic

îl constituie interdependența obligațiilor reciproce din contractul

sinalagmatic încheiat de către părți.

În cauză sunt

îndeplinite condițiile invocării excepției de neexecutare a contractului

întrucât obligațiile reciproce ale părților își au temeiul în același contract;

din partea apelantului reclamant există o neexecutare parțială a contractului

de asociere; neexecutarea nu se datorează faptei înseși a intimatei care a

invocat excepția, iar părțile nu au convenit un termen pentru executare.

Apelantul nu și-a

îndeplinit în totalitate obligațiile contractuale în sensul că a predat

intimatei 9 locații în loc de 11 cât a fost prevăzut în contract iar unele din

suprafețe au fost diminuate, context în care sumele pretinse în plus nu sunt

datorate, aspect reținut prin raportul de expertiză cât și de instanța de fond.

Un alt motiv de apel

vizează aplicabilitatea dispozițiilor art. 977 C. civ. în raport de art. 4.2.

și 4.7 din contractul de asociere.

Dispozițiile art. 977 C. civ.

stabilește regula de interpretare a contractelor dând prioritate voinței reale

a părților. Voința reală a părților trebuie să aibă ca punct de sprijin voința

juridică, astfel cum aceasta este delimitată în noțiunea de cauză a actului

juridic.

Dispozițiile art. 4.2 și 4.7 din

contract au fost avute în vedere la efectuarea expertizei în care s-a stabilit

pentru fiecare amplasament cantitatea de carburant vândută, suma datorată cu

titlu de profit, astfel că invocarea dispozițiilor art. 977 C. civ. nu este

justificată.

Voința exprimată de părți prin

contract se prezumă că este voința reală fiind singura realitate dovedită până

la proba contrarie. Revine așadar părții interesate sarcina de a dovedi că

voința reală este alta decât cea care s-a reușit a se exprima prin cuvinte.

Apelantul susține că nu poate fi

invocată excepția de neexecutare cât timp este vorba doar de o neexecutare

parțială care nu afectează derularea contractului, susținere inexactă întrucât

excepția de neexecutare poate fi invocată și în cazul neexecutării chiar

parțiale a contractului.

Ca urmare s-a reținut în mod corect că

au fost predate 9 locații către intimată în loc de 11, iar suprafața de teren a

fost diminuată, context în care intimata datorează cota de profit pentru cele 9

locații și pentru suprafața de teren datorată. Ținând cont de plățile efectuate

și raportul de expertiză efectuat în cauză în mod corect s-a respins acțiunea

ca neîntemeiată întrucât suma solicitată nu era datorată.

În cauză în mod corect s-au aplicat

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. având în vedere respingerea acțiunii

formulate de reclamant.

Împotriva deciziei

curții de apel a declarat recurs reclamantul Municipiul București,

întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând

admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei

recurate, iar pe fond admiterea acțiunii.

Recurentul susține

astfel că greșit instanța de apel a reținut excepția de neexecutare a

contractului, invocată de intimată, întrucât neexecutarea parțială a

contractului nr. x/1995 încheiat între părți nu afectează derularea

contractului; în contractul nr. x/1995 au fost stabilite prin art. 4.2.

obligațiile de plată pentru fiecare locație în parte, urmând ca fiecare din

aceste locații să fie contabilizate distinct, mențiune prevăzută la art. 4.7.

Prin urmare, sumele solicitate reprezintă obligații aferente amplasamentelor

predate.

Recurentul critică și

raportul de expertiză efectuat în cauză, în sensul că nu au fost luate în

considerare obiecțiunile formulate de către municipalitate, atât timp cât în

calculul prezentat de expertul contabil nu a fost adăugată și cota reprezentând

taxa pe valoarea adăugată, astfel cum prevede legea; mai mult decât atât,

suprafața utilizată în calculul cotei de profit se raportează la suprafața de

17.898,66 mp și nu la suprafața de 23.593,64 mp așa cum a specificat expertul.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

actelor dosarului se constată următoarele:

Înalta Curte,

apreciind, a respins excepția de nemotivare a recursului întemeiată pe

dispozițiile art. 306 C. proc. civ., invocată de intimata-pârâtă.

Susținerea

recurentului potrivit căreia în mod greșit instanța de apel a reținut excepția de

neexecutare a contractului, astfel cum a fost invocată de intimată, în

împrejurarea în care neexecutarea parțială a contractului nr. x/1995 încheiat

între părți nu este de natură să afecteze derularea contractului nu este

întemeiată.

Recurentul-reclamant

nu a predat intimatei-pârâte decât un număr de 9 locații destinate construirii stațiilor

de carburanți din cele 11 prevăzute în contractul părților, 2 locații rămânând

nepuse la dispoziția acesteia.

Ambele instanțe au

reținut corect că sunt îndeplinite cerințele invocării excepției de neexecutare

a contractului, pornind de la interdependența obligațiilor reciproce care își

au temeiul în același contract - contractul sinalagmatic încheiat între părți

și constatând că există o neexecutare parțială din partea reclamantului,

neexecutare care nu se datorează faptei pârâtei.

De asemenea, s-a

reținut corect că prevederile art. 4.2 și 4.7 din contractul părților au fost

avute în vedere la efectuarea expertizei, stabilindu-se pentru fiecare

amplasament cantitatea de carburant vândută și suma datorată cu titlu de

profit, așa încât invocarea nerespectării dispozițiilor art. 977 C. civ. nu

poate fi primită, nedovedindu-se că voința reală a părților ar fi fost alta

decât cea exprimată în clauzele contractuale menționate.

Drept urmare, în mod

judicios s-a apreciat sub aspectul acestei prime critici formulate de recurent

că chiar și o neexecutare parțială a contractului poate fi invocată pe calea

excepției de neexecutare.

În ce privește cea

de-a doua critică exprimată în recurs, referitoare la neluarea în considerare

de către expert a obiecțiunilor formulate de reclamant este de precizat că

aceasta reprezintă o critică de netemeinicie și nu de nelegalitate adusă deciziei

curții de apel, contrar dispozițiilor expres și limitativ prevăzute de art. 304

pct. 1-9 C. proc. civ.

În subsidiar, se

constată că susținerea recurentului-reclamant, în sensul arătat, este

contrazisă de actele dosarului din care rezultă că expertul a răspuns obiecțiunilor

acestuia și a fost efectuat  și un supliment la raportul de expertiză,

concluzionându-se că sumele datorate cu titlu de profit pentru anul 2004-2005

au fost achitate de intimata-pârâtă ținând cont și de diminuarea suprafeței de

teren predate și, apreciindu-se de către ambele instanțe că suma solicitată de

reclamant nu este datorată, în mod judicios acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

În consecință,

reținându-se că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică întemeiată

care în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la modificarea

sau casarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută ca fiind legală și

se va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

Cererea intimatei-pârâte

privind acordarea cheltuielilor de judecată se va respinge, întrucât nu au fost

depuse dovezile efectuării acestora, în original, la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul Municipiul București - prin Primar

împotriva deciziei nr. 361 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială.

Respinge cererea formulată de

intimata-pârâtă SC E.R. SRL București privind acordarea cheltuielilor de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 mai 2010.